Prin inhalosedare spui adio durerilor și suferințelor legate de dinți

Ce face un om când îl doare un dinte sau o măsea? Ignora și suferă…. Apoi consumă lichide reci sau chiar băuturi tari… folosește sfoara sau cleștele.. Nu! Un om normal, merge la dentist. Și nu la orice cabinet de stomatologie , ci la unul care este dotat după ultima „avânturi” tehnologice și unde doctorul stomatolog este mai mult decât un medic, fiind o persoană cu empatie, care reusește să intre și în sufletul pacientului, nu doar în „gura acestuia”.

Mereu când simțim o durere în cavitatea bucală, instantaneu ne gândim la suferință și parcă auzim freza medicului stomatologic și ne i-au frigurile, chiar dacă temperatura mediului ambiant este de peste 30 de grade.

Când eram mic, îmi plăcea să fiu bolnav… pe hârtie, dar  nu suportam să mi se pună „lingura” în gât, pentru ca doctorul să vadă dacă sunt cumva roșu în gât, deci să mi se facă intervenții la dinți sau măsele era și mai cumplit. Aveam senzații de vomă, uneori doar la o simplă imaginație a ceea ce va urma.

În prezent, tehnologia a venit în ajutorul pacienților, ami ales a celor mici, ca vârstă sau și ca înălțime… și în folosul activității dentiștilor. Anxietatea și teama de dentist se pot trata cu ușurință prin inhalosedare.

Acest procedeu reprezintă o sedare conștientă cu protoxid de azot și oxigen, prin intermediul unei măști atașate de nări, alimentate de la un aparat, unde concentrația de oxigen este monitorizată permanent de către medicul dentist prin pulsoxiometrul care este atașat de degetul arătător. Creșterea dozei se face treptat, iar concentrația prag, la care intervine relaxarea este de 20%. Pe lângă acest procedeu se folosește și anestezia, iar pacientul poate discuta și asista la operațiile medicului stomatolog, ca într-un film pe care l-ar urmări și nu ar fi el actorul principal.

Gazul folosit în acest proces de sedare este unul inert, care nu este captat de țesuturi sau de componentele sanguine iar la sfârșitul intervenției medicale, pacientul este complet conștient, plecând pe propriile picioare și fără durerea chinuitoare care i-a îndrumat pașii spre cabinet.

Singurele persoane care nu pot folosi acest procedeu sunt cei care suferă de anumite boli, printre care și cele legate de respirație prin nas, sau femeile gravide în stadii mai avansate.

O extracție sau o curățare de canal devin niște operații obișnuite, în care durerea a dispărut ca și cum nu ar fi fost. În acest caz se poate spune că „s-a luat durerea cu mâna” fără a suferi sau a știi ceea ce se întâmpă și când se face.

Indiferent de problemele pe care le are omul, mereu există soluții și metode optime pentru rezolvarea acestora.

Clinica Cris Smile folosește cu succes acest procedeu medical iar rezultatele pozitive au apărut din primele clipe. Pacienții au devenit calmi, relaxați și nu simt repulsie pentru cabinetul stomatologic, conștienți, că acolo găsesc ceea ce au nevoie, atât pentru problema lor cât și pentru momentele petrecute în incinta locației.

Amintiririle, bradul și Crăciunul

Bate vântul. Simt cum mă pătrunde frigul și încep să tremur. Brrr… Ridic ochi spre  c er și o rafală de zăpadă îmi acoperă ochii. Trebuie să cumpăr un brad de Craciun…. Mă lupt să-mi scot apa din ochi, mă întind și cad….

Am căzut dar, nu pe zăpadă, ci pe podea. Am visat…. Mă ridic în picioare și privesc pe rând, când pe geam, când pe calendarul de pe hol. M-am liniștit, nu e încă nici iarnă și nici nu am nevoie de brad.

Anul acesta nu voi mai căuta în ultimele ore, clasicul brad de Craciun pentru că am rezolvat problema, deja de anul trecut. Nu este vorba că aș fi cumpărat atunci mai mulți brazi, că se uscau, ci am găsit soluția optimă și ecologică de a avea bradul adecvat de sărbători.

Îmi amintesc cu nostalgie de sărbătorile de acum doi ani. Acum, aceste amintiri sunt plăcute, dar atunci….

Plănuisem împreună cu soția mea să orgnizăm masa de Crăciun la noi. Urmau să vină o mulțime de invitați, printre care erau și copii. Având puține zile libere și disponibile înaintea acestui eveniment am tot fost pe fugă. Când soția mea s-a apucat de gătit, vai de mine! Îi mai trebuia câte o verdeață, câte un cățel… de usturoi, normal!

Eu, băiat bun din fire, mă îmbrăcam și o porneam spre piață și sărind peste diferite obstacole: plase cu alimente, copii care se jucău, bătrâni care se opreau să vorbească cu prietenii lor și gheața nărăvasă, am reușit mereu să achiziționez produsele dorite. Dar nu știu cum se făcea, că după ce mă dezbrăcam, se descoperea un alt condiment lipsă, după care reîncepea ritualul: îmbrăcare, plecre, sărituri peste obstacole, cumpărare produs și revenirea acasă. În ziua aceea am obosit mult mai mult decât la obișnuitele zile pe care le petreceam la sala de fitness. Bine că măcar cu apropierea apariției musafirilor, cererea de produse necesare scădea vertiginos.

Imediat ce a pus prăjitura la copt, soția îmi spune:

  • Adu și tu bradul… și împodobește-l.
  • Da….

În acel moment am simțit că a picat universul peste mine, atât Soarele care se pregătea să dispară cât și Luna ce urma să apară. Uitasem să cumpăr bradul mult dorit… Mi-a spus soția mea să-l cumpăr ieri, dar am fost cu niște prieteni la o bere și am cam uitat….

Fără să spun ceva, pentru a nu fi atacat verbal sau cu polonicul folosit la amestecarea ciorbei, mă îmbrac din nou și plec. Fug repede la piață și caut… brazi de Craciun.

Mă uit la unul, la altul…  mă refer la brazi nu la oameni, sau femei…  și-i văd cam dezgoliți. Eram ultimele bucăți și aveau niște prețuri de-ți venea să mergi singur la Moș la Gerilă ca să-ți ofere cadou unul dintre acei brazi de Craciun pe care el le ducea la cei cuminți. Și eu am fost cuminte, am făcut ce mi s-a cerut, dar…. am uitau ce era mai important!

Plimbându-mă haotic pe stradă, îl văd pe vecinul meu, pregătindu-se de plecare:

  • Salutare!
  • Ce bine de tine.. Pleci, nu ai nevoie de brad…
  • Tocmai ce mi-am împodobit un brad artificial, dar o să-l admir doar peste două săptămâni, când ne întoarcem.
  • Brad artificial?
  • Este ecologic, îl ai pentru mai mulți ani….
  • Am două idei!
  • Spune.
  • Dacă tot l-ai făcut și nu ai nevoie de el acum, mi-l împrumuți?
  • Păi… de ce nu!
  • După sărbători, o să-mi cumpăr și eu un brad artificial… o să par ciudat, să umblu cu el, atunci pe străzi….
  • Comandă online, de pe BraziCraciunNet.
  • Interesant
  • De acolo ți-am luat și cadoul tău de Crăciun…. Au niște idei originale  de cadouri….
  • Mulțumesc! De ajutor, sfaturi și gest!

Astfel, în câteva minute, urcam greu, cu bradul artificial, gata împodobit în apartament. Deja veniseră o parte din musafiri, iar copiii căutau bradul. Soția mea, când mă vede, face ochii mari, agitând mătura:

  • Am venit cu bradul împodobit, ca să nu fac murdărie prin casă – spun eu.
  • Ura… Bradul… Tu ești Moș Crăciun? Nu trebuia să vii prin horn? – întreabă un prichindel.