Amintiririle, bradul și Crăciunul

Bate vântul. Simt cum mă pătrunde frigul și încep să tremur. Brrr… Ridic ochi spre  c er și o rafală de zăpadă îmi acoperă ochii. Trebuie să cumpăr un brad de Craciun…. Mă lupt să-mi scot apa din ochi, mă întind și cad….

Am căzut dar, nu pe zăpadă, ci pe podea. Am visat…. Mă ridic în picioare și privesc pe rând, când pe geam, când pe calendarul de pe hol. M-am liniștit, nu e încă nici iarnă și nici nu am nevoie de brad.

Anul acesta nu voi mai căuta în ultimele ore, clasicul brad de Craciun pentru că am rezolvat problema, deja de anul trecut. Nu este vorba că aș fi cumpărat atunci mai mulți brazi, că se uscau, ci am găsit soluția optimă și ecologică de a avea bradul adecvat de sărbători.

Îmi amintesc cu nostalgie de sărbătorile de acum doi ani. Acum, aceste amintiri sunt plăcute, dar atunci….

Plănuisem împreună cu soția mea să orgnizăm masa de Crăciun la noi. Urmau să vină o mulțime de invitați, printre care erau și copii. Având puține zile libere și disponibile înaintea acestui eveniment am tot fost pe fugă. Când soția mea s-a apucat de gătit, vai de mine! Îi mai trebuia câte o verdeață, câte un cățel… de usturoi, normal!

Eu, băiat bun din fire, mă îmbrăcam și o porneam spre piață și sărind peste diferite obstacole: plase cu alimente, copii care se jucău, bătrâni care se opreau să vorbească cu prietenii lor și gheața nărăvasă, am reușit mereu să achiziționez produsele dorite. Dar nu știu cum se făcea, că după ce mă dezbrăcam, se descoperea un alt condiment lipsă, după care reîncepea ritualul: îmbrăcare, plecre, sărituri peste obstacole, cumpărare produs și revenirea acasă. În ziua aceea am obosit mult mai mult decât la obișnuitele zile pe care le petreceam la sala de fitness. Bine că măcar cu apropierea apariției musafirilor, cererea de produse necesare scădea vertiginos.

Imediat ce a pus prăjitura la copt, soția îmi spune:

  • Adu și tu bradul… și împodobește-l.
  • Da….

În acel moment am simțit că a picat universul peste mine, atât Soarele care se pregătea să dispară cât și Luna ce urma să apară. Uitasem să cumpăr bradul mult dorit… Mi-a spus soția mea să-l cumpăr ieri, dar am fost cu niște prieteni la o bere și am cam uitat….

Fără să spun ceva, pentru a nu fi atacat verbal sau cu polonicul folosit la amestecarea ciorbei, mă îmbrac din nou și plec. Fug repede la piață și caut… brazi de Craciun.

Mă uit la unul, la altul…  mă refer la brazi nu la oameni, sau femei…  și-i văd cam dezgoliți. Eram ultimele bucăți și aveau niște prețuri de-ți venea să mergi singur la Moș la Gerilă ca să-ți ofere cadou unul dintre acei brazi de Craciun pe care el le ducea la cei cuminți. Și eu am fost cuminte, am făcut ce mi s-a cerut, dar…. am uitau ce era mai important!

Plimbându-mă haotic pe stradă, îl văd pe vecinul meu, pregătindu-se de plecare:

  • Salutare!
  • Ce bine de tine.. Pleci, nu ai nevoie de brad…
  • Tocmai ce mi-am împodobit un brad artificial, dar o să-l admir doar peste două săptămâni, când ne întoarcem.
  • Brad artificial?
  • Este ecologic, îl ai pentru mai mulți ani….
  • Am două idei!
  • Spune.
  • Dacă tot l-ai făcut și nu ai nevoie de el acum, mi-l împrumuți?
  • Păi… de ce nu!
  • După sărbători, o să-mi cumpăr și eu un brad artificial… o să par ciudat, să umblu cu el, atunci pe străzi….
  • Comandă online, de pe BraziCraciunNet.
  • Interesant
  • De acolo ți-am luat și cadoul tău de Crăciun…. Au niște idei originale  de cadouri….
  • Mulțumesc! De ajutor, sfaturi și gest!

Astfel, în câteva minute, urcam greu, cu bradul artificial, gata împodobit în apartament. Deja veniseră o parte din musafiri, iar copiii căutau bradul. Soția mea, când mă vede, face ochii mari, agitând mătura:

  • Am venit cu bradul împodobit, ca să nu fac murdărie prin casă – spun eu.
  • Ura… Bradul… Tu ești Moș Crăciun? Nu trebuia să vii prin horn? – întreabă un prichindel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *