De-a lungul istoriei, precum şi a existenţei omului, unul dintre principiile vieţii, a fost obţinerea, sau menţinerea libertăţii.

Fiecare a luptat, a sperat şi a dorit libertatea. Omul a vrut mereu să fie liber.

Istoria este martoră a luptei pentru libertate, din cele mai vechi timpuri. Ne-am luptat cu diferiţi cotropitori….cu  turcii, cu nemţii, cu ruşii….cu comunismul şi chiar cu capitalismul, pentru a ne obţine mult râvnita libertate.

Dar de fapt ce este libertatea? Suntem chiar liberi?

Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății, este o definiţie a acesteia.

Un exemplu elocvent, al luptei pentru libertate, este chiar „Câmpia Libertății” , unde a avut loc „Adunarea de la Blaj”, un eveniment important în Revoluția din anul 1848.

Libertatea de exprimare, este  unul dintre drepturile fundamentale ale omului într-o societate democratică.

Deşi mereu luptăm pentru a fi liberi, în timp, descoperim că acest lucru nu este posibil.

Libertatea nu trebuie prost înţeleasă, nu înseamnă că putem fi liberi să facem rău altora sau să ne manifestăm aşa cum nu este conform conduitei vieţii paşnice.

Libertatea înseamnă, de fapt, să faci ceea ce vrei şi ceea ce îţi place.

Oare câţi reuşim acest lucru, dar fără să  facem rău altora?

Toţi suntem privaţi într-un fel sau altul de libertate, în goana după bani, muncind uneori, când, sau unde nu ne  place.

Cei care nu au libertate, devin sclavi, ai timpului, ai banilor… ai huzurului din viaţă….

În timp descoperim că nu înţelegem adevărata libertate şi nu vom fi niciodată liberi. De ce? Poate chiar din cauză că trăim să fim fericiţi… sau realizaţi….

Libertatea uneori este prost înţeleasă!

Oare suntem liberi sau depindem de alte persoane, de alte lucruri, fie ele oricât de mărunte….?