De multe ori când avem o vârstă, noi spunem şi gândim, că suntem tineri sau bătrâni… În copilărie nu prea ne gândim la vârstă….

Dar în timp, descoperim că  nu vârsta ne decide viaţa, ci felul în care simţim, trăim… existăm într-un adevărat sens!

De câte ori nu am văzut tineri care se târeau ca nişte bătrâni… sau bătrâni care alergau mai ceva ca tinerii!

Dacă omul se simte tânăr este tânăr, dacă se simte fără vlagă, îmbătrânit…e un bătrân….

Putem fi tineri bătrâni sau bătrâni tineri.

Tinereţea se păstrează prin vigoare, plimbări, dragoste, credinţă, dorinţe şi idealuri de împlinit, fără stresul supărările din zilele de azi.

Dacă nu ai idealuri şi aspiraţii în viaţă, mergi încet ca un bătrânel şi te trezeşti…bătrân.

Omul bătrân care tot timpul caută ceva, dornic de cunoaştere, realizări, aspiraţii, este veşnic tânăr datorită sufletului .

Omul care are pasiuni, se dedică lor,, îi ajută pe cei din jur, nici nu descoperă că are o anumită vârstă…

Important este, să stâm drepţi în faţa vitregiilor din viaţă, să ripostăm prin ceea ce avem noi bun!

Să fim mereu tineri prin aspiraţii şi dorinţa de cunoaştere.

Tinereţea este trecătoare doar pentru cei care nu cred în ea!