Avem doar zile speciale

Se aude alarma de la ceas. Întind mână și anulez sunetul enervant la cele două telefoane mobile și mă întorc pe partea cealaltă. Închid ochii gândindu-mă la ceea ce am de făcut, dar adorm…. Se aude a doua alarmă, după alte zece minute, setată la telefon Mă întorc spre noptieră, anulez alarmele și închid ochii. Adorm.

După alte zece se aude o nouă alarmă. Anulez din nou sunetul și întind mână în spate pentru a verifica spațiul din pat. Este gol, deci este o nouă zi de lucru, iar soția mea deja se pregătește să înfrunte noile provocări ale zilei de astăzi.

Mă ridic din pat, îmi iau telefoanele mobile pe care le las apoi, pe dulăpiorul din hol. Soția mea apare în fața mea, având mâna ocupată cu ceva ustensile. Îmi arată două cutii de cafea, ca să o aleg pe cea, pe care să o prepare. Mereu este o decizie grea, pentru că-mi plac amândouă. Aleg una dintre ele și mă îndrept spre baie.

Sursa: Album personal

Fac un duș rapid, mă spăl pe dinți, mă bărbieresc în timp ce aud cum se macină cafeaua. Bine că avem vecini înțelegători, adică de fapt ei nu prea aud. Atâta apuc să gândesc că intru în panică văzând că apa din chiuvetă devine roșie. Iar m-am tăiat… Mereu îmi propun să mă ocup de această operațiune delicată seara, dar…

După ce termin cele obișnuite în baie, ies grăbit privind spre termostat și la centrală, să văd dacă sunt bine setate. Nu că ar fi vreo problemă, dar așa m-am obișnuit. Într-o zi setasem centrala la 40 de grade, iar când am ajuns acasă, am făcut saunăm fără a scăpa de acele kilograme în plus. Se simte un miros plăcut de cafea proaspat prajita.

Sursa: Foto personal

Ajung la bucătărie și savurez un corn cu mere și cafeaua aburindă. Parcă sunt alt om. Privesc spre ceasul de lângă centrală, zâmbesc către Etolia, și-mi dau seama că timpul zboară deși am ferestrele închise.

Îmi iau repede o geacă din cuier, mă încalț și-mi pun rucsăcelul în spate, pornind grăbit pe scări. Încercând să cobor îmi dau seama că nu pot închide fermoarul la geaca roșie. Auăleo, geaca mea este albastră! Iar am luat vestimentația soției! Revin în apartament, deschid ușa iar o mână îmi întinde o obiect albastru, iar eu las ceva roșu, la schimb….

În timp ce mă deplasez, la nivelul inferior, o văd pe vecină și o salut cu voce tare, aproape țipând astfel încât să mă audă și să-mi facă loc să trec. De data aceasta, celălalt vecin de etaj, nu iese la ușă, fiind obișnuit că nu se ceartă nimeni, ci doar se salută mai zgomotos.

După câteva minute ajung în stație, iar colegii de serviciu povestesc întâmplările și aventurile lor din week-end. Eu nu apuc să spun nimic, pentru că apare autobuzul companiei. Ne urcăm și ne ocupăm locurile noastre obișnuite. În timpul deplasării, îmi scot sticluța cu cafea, preparată și pregătită de soția mea, pe care o consum în timp ce-mi arunc privirile ba pe fereastră, ba în telefonul mobil unde navighez ca un adevărat marinar pe rețelele de socializare.

După ce-mi termin tabieturile, autobuzul oprește în parcarea amenajată din cadrul organizației și coborâm. Toată lumea se grăbește spre propriul loc de muncă.

După ce-mi pornesc laptopul, încep să studiez agenda de lucru care este una extrem de încărcată și obositoare. Colegii mei dispar din birou, unii la ședințe, alții la o cafea. Eu încep să pregătesc documentele specifice și o pornesc spre cele trei ședințe de dimineață. Ce poate fi mai neplăcut, decât să ai întâlniri și discuții, uneori fără rost, pentru că sunt repetitive cu persoane din alte departamente?

Totuși, cel mai plăcut moment al dimineții, după acele ședințe plictisitoare îl reprezintă drumul spre sala de mese. Ajuns acolo, mă îndrept spre zona cu espressoare, oprindu-mă în fața unuia dintre aparate pentru a apăsa butonul de selecție pentru opțiunea de expresso, care este una dintre cele 10 băuturi cu cafea preparate de acest dispozitiv. Îmi place cum se aude susurul apei, chiar dacă cantitativ este mult mai puțină față de celelalte tipuri de cafele, pentru cele 7-8 grame de cafea macinata.

După ce savurez licoarea fermecată, prind aripi și nimeni su-mi stă în cale. Reuseșc să scap de stress, să ignor agitația din jur și să mă relaxez în pauza de masă alături de colegi, dezbătând diferite subiecte.

După terminarea programului de lucru, când prind ultimul autobuz spre casă, plec fericit că a trecut o nouă zi, sunt sănătos și mă pot bucura de micile mele plăceri. Dar nu prea, pentru că îmi aduc aminte de soția mea și mă uit în telefon, nu ca să o văd pe ea, ci să văd dacă m-a apelat. Ca de obicei, eu găsesc un mesaj cu ceea ce trebuie să cumpăr, discutat în seara precedentă dar…

Ajuns în apartament, mai mult obosit decât agitat, astfel că îmi prepar repede o licoare din mirifica cafea proaspat prajita, în timp ce aud ritmuri ale unor melodii indiene.

Sursa: Foto personal

Aroma îmbietoare, savoare perfectă mă readuc în lumea reală în mod rapid. Mă îmbrac și pornesc la cumpărături, mai repede decât dansează actorii în filmele indiene. În 20 de minute mă întorc acasă, cu toate treburile rezolvate. Soția mea ajunge și ea acasă, își schimbă hainele, la fel și eu, dar nu între noi, ci doar cu altele, cele folosite în casă. Pun toate hainele în mașina de spălat și o pun la treabă.

Mă întorc în bucătărie, unde soția mea își savurează cafeaua preparată de mine. Așa suntem noi, ne împărțim sarcinile. Soția mea se pregătește să prepare delicatese pentru cină, iar eu merg în sufragerie unde găsesc fluturașul cu promoțiile de la cafea, apropii telefonul și ajung instantaneu pe site, gata pentru o nouă comandă.

Sursa: Fotografii personale

Gata, aproape că se termină o nouă zi dar urmează altele la fel de fericită, pentru că viața de familie este frumoasă.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2021.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree