Mai mult decât un ceas

Ceasul – o necesitate în viața omului

În viață timpul este relativ. De multe ori ne grăbim să ne atingem obiectivele propuse, iar alteori acel timp se scurge încet, ca o clepsidră blocată.

Încă nu există statistici concrete referitoare care să fi analizat și calculat în mod exact cât timp din viață ne ia privitul orei la ceas. Pentru cei care nu folosesc ceasurile de mână și trebuie să-și scoată telefonul pentru a afla informația dorită, acest timp este mult mai mare.

Eu ca multe alte persoane, sunt obișnuit să port un ceas la mână, care nu doar să-mi ofere acele minime informații referitoare la momentul respectiv ci multe alte date importante.

Sursa: www.japora.ro

În prezent, ceasul nu mai este doar și simplu un obiect care ne anunță timpul, fiind de fapt un mic calculator care ne oferă informații relevante despre activitatea noastră.

Ceasul ideal

Activitățile noastre zilnice trebuie monitorizate și astfel să avem informații utile pentru sănătatea noastră. Ceasul perfect pentru fiecare dintre noi este cel care dispune printre altele moduri de bază pentru sport precum ar fi: numărul de pași, ritmul de alergarea deplasaresa cu bicicleta și chiar și aplicarea altor sporturi precum: săriturile cu coarda, fotbalul, baschetul și de ce nu, și badmintonul.

Un ceas ideal, după ce este conectat la telefonul mobil prin Bluetooth, display-ul acestuia va afișa întotdeauna cele mai recente știri și notificări de pe rețelele sociale.

Cum ar fi, ca tot același ceas, să-l anunțe pe posesorul său sedentar, care se află la birou că este momentul recomandat pentru a se plimba! Ceasul poate să ofere informații medicale precum ritmul cardiac, tensiunea arterială, oxigenarea sângelui și să monitorizeze somnul pe care-l face mult mai dulce când estimează caloriile arse în urma activității de peste zi!

Sursa: www.japora.ro

Funcția de control a camerei foto și muzicii în telefon face ca activitățile de zi cu zi să fie mult mai plăcute. Oare un ceas care să aibă durata de viață a bateriei de până la 20 de zile pare imposibil ?

Acum, nu. Există ceasuri smartwatch care dețin aceste caracteristici și proprietăți!

Ceasul și tehnologia

Ceasurile din prezent au ajuns să fie complicate, oferind atâtea informații precum bordul unei mașini, doar că, comparativ, ceasul oferă informații despre posesor în timp real, astfel încât, posesorul obiectului uită de fapt care este scopul acestuia, acela de a indica ora exactă.

Cine s-ar fi gândit în urmă cu ani, că vom ajunge să vorbim la un ceas, fără a fi considerați clienți ai spitalelor de nebuni? Tehnologia avansează și ne ajută să desoperim noi avantaje pe care obiectele din jurul nostru le oferă cu nonsalanță.

De curând, am avut studiat un ceas Beyond watch care este un model cât mai eficient pentru noua generație de ceasuri. Uneori, imaginile fac mai mult decât o mie de cuvinte!

Sursa: www.japora.ro

Timpul nu se poate cumpăra dar se poate măsura. Prin această măsură, se poate concepe o tactică adecvată pentru fiecare pas, eveniment şi…. dorinţă!

Dacă nu putem cumpăra timp, atunci să achiziţionăm un ceas, care să măsoare şi să ne indice momentele necesare pentru fiecare clipă de frământare. Acesta trebuie să fie simplu de utilizat şi totuși cu informații complexe, oferind detalii semnificative prin funcţii specifice și detalii.

În prezent există o piață de ceasuri în continuă dezvoltare dar sunt unele branduri prestigioase care nu au dezamăgit niciodată.

Fragmente – Fiecare vede ce crede….

O dimineaţă însorită îşi face apariţia, după mai multe zile ploioase, în micul orăsel de lângă poalele muntelui. Razele soarelui îl trezesc pe bărbatul, care cu greu reuşise să adoarmă în aceea noapte. Vecinii din casa de alături țineau petreceri dese iar zgomotele și muzica mult prea tare îl deranjau.

Bărbatul era neliniștit și din cauza problemelor medicale ale tatălui său. Mama lui, de asemenea, era îngrijorată și retrasă în propria ei cochilie. Încercau să evite pe cât posibil contactul cu vecina cea bătrână din casa de peste drum, care vroia să afle noutăți doar pentru a avea ce bârfi alături de prietenele ei.

Televizorul pornește conform programării din seara precedentă. Bărbatul privește spre tavan și începe să se gândească la viaţa lui, una plină de probleme. După câteva minute de meditație, el a considerat că tot ceea ce există pentru sine, este doar un chin şi nimic din ceea ce ar fi bun, nu este și pentru el.

În acel moment se aude din nou gălăgie, dar de această dată de la vecina de vizavi, care pe lângă faptul că bârfea non-stop, reușea ca prin fiecare cuvânt al ei să rănească psihic pe cineva.

Ceasul cu cuc începe să anunțe ora. Bărbatul se uită la ora afișată pe telefonul personal şi pornește grăbit spre baie pentru a se pregăti să plece spre spital. Trebuia să se întâlnească cu mama lui și alături de ea, să poarte o discuție cu doamna doctor.

Taxiul se strecoară cu greu, pe drumul aglomerat nu atât din cauza traficului cât mai mult datorită indisciplinei pietonilor în traversare. După o călătorie care a durat aproape dublu față de o zi obișnuită, bărbatul coboară din taxi, la poarta principală a spitalului. Achită cursa și o pornește grăbit spre interiorul clădirii.

În spital era o agitație imensă deşi nu era oră de vizită. Cu greu, bărbatul reusește să ajungă la uşa cabinetului medical. Ajuns la ușă, aruncă o privire pe afisul cu programul doctoriței, iar când să bată la uşă, aceasta se deschise și el își vede mama așezată pe un  scaun, aşteptând să apară şi celelalte persoane. Ea-l vede și-i face semn să intre, lucru pe care el îl execută în mare grabă.

Bărbatul se așează lângă persoana care-i era dragă, cea care i-a dat viaţă. Între timp, din interiorul cabinetului apare o doctoriţă elegantă, de vârstă medie, zâmbitoare :

  • Bună Călin ! Ce mai faci ?
  • Bine…. aşa și așa…. – spune bărbatul încercând să-și amintească de unde o cunoaşte pe distinsa doctoriţă.
  • Deci domnul, soţul dvs., trebuie dus neapărat la un tratament la mare. Câteva zile îi vor fi mai mult decât benefice şi vor ajuta la însănătoşire. El nu are nevoie de un  pumn de medicamente ci doar de aerul şi briza mării.
  • Da, dar este greu de deplasat….e paralizat de 20 de ani – spuse mama lui Călin.
  • Ştiu. Am vorbit la sediu și va veni salvarea să-l transporte până acolo. În ambulanţă mai poate merge o persoană – spuse doctorița privind spre Călin și mama acestuia.
  • O să merg eu – spune femeia. Dar unde vom locui?
  • O să staţi amândoi la o clinică. Nu necesită învestiţii, doar că trebuie să aveţi grijă de dânsul, neavând mult personal acolo.
  • Asta nu-i o problemă pentru că de 30 de ani îl tot îngrijesc….
  • Deci în concluzie, mâine dimineaţă o să fie plecarea. Mergeţi amândoi?
  • Fiul meu este la curs  unde învaţă ceva despre… spune el mai bine!
  • Studiez tehnologia informaticii, o să lucrez în domeniul cercetării. Trebuie să plec două zile la o tabără, pentru o prezentare şi apoi voi merge la mare. Găsesc eu un loc la un hotel – spuse Călin.
  • Deci totul este rezolvat și va fi bine! Dimineaţă vă astept aici la spital, doamnă, pentru a pleca împreună cu pacientul la clinică.
  • Mulţumesc! Plicul acesta este pentru dvs.! – spune mama lui Călin scoțând un plic din poșeta ei neagră.
  • Doamnă! Eu primesc salariu…

Citește mai departe….

Rețete Culinare – Prăjitură cu brânză şi piersici

Ingrediente folosite:

– 6 ouă,                                       

– 300 g. zahăr, 

– 150 g. făină,

– 1 plic zahăr vanilat,

– coajă rasă de la o lămâie,

– 150 ml. ulei,

– 1 praf de sare,

– 1 lingură unt,

– 1 lingură făină.

Mod de preparare:

Blat:

Se sapară albuşurile de gălbenuşuri.

Se bat albuşurilespumă cu sarea.

Se adaugă zahăr treptat şi se bate în continuare până se ăntăreşte bezeaua.

Se încorporeazăaromele, gălbenuşurile şi uleiul alternând cu făina.

Se unge cu unt şi se tapetează cu făină o tavă de aproximativ 25×35 cm, se toarnă compoziţia şi se coace blatul  în cuptorul preîncălzit, la foc mijlociu, timp de 25-30 de minute.

Ingrediente folosite pentru umplutură:

– 1 kg. brânză de vaci,                                       

– 200 g. zahăr,

– 1 borcan ( 420g. ) compot de piersici jumătăţi decojite,

– 100 g. ciocolată,

– 4 plicuri gelatină,

– 2 linguri cacao,

– 1 plic zahăr vanilat,

– 1 plic gelatină incolorăpentru tort,

– 2 linguri zahăr pudră.

Mod de preparare:

Umplutura:

Mixezi brânza cu zahărul . Se topeşte ciocolata bain-marie.

Se pune la înmuiat gelatina în 200 ml. zeamă de compot, apoi se dizolvă  pe baie de aburi  şi se amestecă cu brânza.

Se împarte compoziţia în două. Se amestecă jumătate cu zahărul vanilat, iar în compoziţie rămâne încorporatăcacaua şi ciocolata topită. Se umple un cornet cu fiecare cremă şi se decorează blatul cu dungi albe şi maro, apoi se dă prăjitura la rece 30 de minute.

Se tai piersicile în felii şi se  repartizează pe prăjitură, apoi se toarnă deasupra  gelatina călduţă, preparată cu zahărul pudră, conform instrucţiunilor de pe plic.

Durată de preparare: 50 minute.

POFTĂ BUNĂ !

Fragmente – Drum necunoscut

Mi se pare că totul se mişcă și se învârte, fără ca eu să am vreo putere de a interveni.  Reușesc cu greu să-mi deschid ochii. Privesc şi constat că simţurile nu mă înşală. Mă aflu prins într-un telescaun şi mă deplasez spre o direcţie precisă.

Această direcție nu este tot atât de precisă pentru mine, deoarece nu ştiu de unde vin şi nici unde merg. Ştiu cine sunt dar nu ştiu cum am ajuns acolo.

Între timp, telescaunul mă poartă în continuare în zone necunoscute mie. După un timp constat că nu mă deplasez doar în aer, ci și  printr-un tunel. Toate imaginile sunt ca într-un film alb-negru. Mă uit în faţă, apoi în spate, ca să vad dacă mai este cineva pe acolo…Nu este nimeni, sunt doar eu!

Pereţii sunt albi, negri și combinaţii de alb-negru. Deplasarea se desfășoară cu o viteză mică, astfel că în timp ce mă aflu în mişcare pot să mă și gândesc.

Deodată, tunelul se termină. Încep să urc încet și mă tem că mă pot lovi la cap în zona superioară a acestui tunel. Îmi pun capul între picioare, aşa cum ştiam că se face în caz de cutremur. Oricum eram într-un asemenea cutremur, cel al vieţii mele. Mă gândesc să bat în lemn, un principiu care mi-a rămas întipărit în memorie din copilărie, datorită vieţii la casa bătrânească a părinţilor mei. Însă nu este nimic din lemn pe acolo, poate doar capul meu….

Urcarea continuă iar mie mi se pare totul o eternitate. Culorile mohorâte îmi provoacă a stare de nelinişte. Deodată mişcarea încetineşte şi mă opresc în faţa unei uşi similară cu lifturile de pe timpuri. Uşa se deschide.  Am ajuns sus, desupra la tot ceea ce ar putea fi. Privesc în jos, chiar în momentul în care telescaunul o porneşte spre ușa deschisă.

Într-o încăpere izolată cu sticle observ oameni în halate, însă nu le văd feţele pentru că stau cu spatele la mine.  Acestia lucrează la o banda rulantă. Aş vrea să văd ce fac acolo dar nu mai am timp, pentru că trec peste zona unde se aflau acestia. 

Încep să cobor, iar prin fața mea trece o persoană care are fața acoperită cu o hartă. Încerc să strig la el dar nu pot, vocea mea… a dispărut. Mă simt ca în filmele de groază însă presimt că voi afla în curând răspunsurile la dilemele care mă bântuie. Mai trec pe lângă o persoană în halat, ajungând aproape de podeau din gresie a încăperii.

Mişcarea este încetinită. Ajung lângă o bandă rulantă. Trec şi mă opresc în fiecare loc, unde se află câte o  hârtie şi un creion. Mă apuc să citesc şi după ce termin, sunt deplasat mai departe, spre alte asemenea locuri cu înscrisuri.

Nu înțeleg logica notițelor de pe documentele pe care le parcurg.  Pe fiecare hârtie se află idei, planuri pe care poate le-a făcut ori ai vrut să le facă, sau trebuie să le facă cineva?

În timp ce parcurg informațiile îmi dau seama că în notițe se află doar lucruri și fapte negative. Una se potriveşte cu ceva, dar nu ştiu cu ce anume, așa că o notez cu creionul pe o altă hârtie. În acel moment apar lângă mine două persoane. Una dintre ele îmi oferă două bilete pe care le perforează: una era plină de informații, iar cealaltă este albă….

Telescaunul se oprește și mă simt eliberat. Mă ridic și urmez calea pe care se deplasează cele două persoane. Cobor niște scări și deschid uşa care-mi …

Citește mai departe….

Fragmente – Totul a fost predestinat…

Soarele își trimite razele călduroase prin perdeluţa de la geamul camerei întunecate. Deodată se aude un zgomot surd și de lângă un fotoliu apare un păr zburlit. Posesorul capului se uită în jur. Privește pe jos, spre pat și spre sine.

  • Uf ! Am căzut din pat….N-am mai pățit așa ceva din facultate, după chefuri….Cât o fi ceasul?

Bărbatul se uită pe telefonul mobil care se afla pe măsuța de deasupra lui și constată că este descărcat, motiv pentru care-l conectează la priză. Își îndreaptă privirea spre radioul cu ceas, unde ledurile clipea indicând eronat ora. Era un semn vizibil că pe timpul nopții se oprise curentul, anulând instantaneu funcţia de trezire.

Bărbatul se ridică cu grijă de pe podea, ca și cum se afla pe bara de la sala de sport și se îndreaptă spre televizor, pornindu-l pentru a căuta canalul care să-i indice ora exactă. Constată că se află în grafic și merge grăbit spre baie unde face un duș rapid și-și pregătește ustensilele pentru bărbierit.

Între timp se aude sunetul telefonului care prinsese energie. Se îndreaptă spre accesoriul său de care nu se despărțea prea des și constată că este alarma. Se uită mirat la dată și constată că tot ceea ce făcuse până atunci a fost în zadar. Era zi liberă și nu trebuia să meargă la servici. Oftează și privește la fotografia de pe masă, de lângă telefon. Simte o lacrimă în coțul ochiului stâng și se decide să facă un apel telefonic.

La celălalt capăt al firului se aude o voce somnoroasă:

  • Alo!
  • Bună mamă!
  • Andrei! Ce faci? S-a întâmplat ceva?
  • Nu. De ce?
  • Păi suni așa de dimineață!
  • A… nu… vroiam să văd ce faceți.
  • Uite o să ne pregătim că vine Anda cu familia ei. O să serbăm ziua de naștere a nepoatei tale.
  • Da… Face nouă ani….
  • Este fată mare! Intrăm pe laptop diseară ca să ne vedem.
  • Da. Așa ca în fiecare week-end. O să trimit cadourile….
  • Bine. Să știi că cel mai frumos cadou ar fi ca să vii tu, acasă!
  • Da… mamă. O să vin.
  • Te așteptăm mereu cu drag, să fim și noi ca oamenii, nu doar niște imagini pe calculator.
  • Bine… Acum mă grăbesc… Vorbim. Salută-i pe toți din familie.
  • Bine, Andrei. Ai grijă de tine. Întreabă vecinii de tine!
  • Spune-le că totul este bine. La revedere…..
  • La revedere, fiule!

Andrei privește în zare în timp ce apelul se întrerupe. Constată că nu-și văzuse nepoțica niciodată, pentru că sora lui, Anda rămăsese gravidă după plecarea lui din țară. Pe ecranul televizorului se derula un film de familie în care actorii se simțeau în largul lor. Deodată îi trece o idee prin minte și apelează un nou număr de telefon. La celălalt capăt, răspunde o voce plictisită:

  • Alo!
  • Bună ziua. Aș dori să plec urgent în România! Aveți cumva o cursă astăzi?
  • Avem în fiecare zi.
  • Aveți bilet pentru astăzi?
  • ….
  • Aveți?
  • Mă uit acum. Avem un loc… dar la microbuz.
  • Este în regulă. Plătesc la urcare? La ce oră este?
  • Mai încet cu întrebările că este dimineață! Și zi liberă… Plătiți când veniți dar trebuie să ajungeți cu 30 de minute înainte de ora….
  • Este în regulă! – strigă fericit Andrei care-și notează informațiile și continuă cu pregătirile.

După zece minute, Andrei renunță la bărbierit, că doar barba este la modă, și-și adună toate lucrurile în troller-ul și rucsacul pe care-l avea. Au încăput toate obiectele, chiar și laptopul, puțin îndesate dar bine asigurate pentru drum.

Oprește curentul electric deconectând siguranțele din cameră, oprește centrale de la buton și verifică gazul și apa. Îşi ia rucsacul și troller-ul, se întoarce după celular și-l pune alături de încărcător în buzunarul de la rucsac, ieşind grăbit din încăpere. Trage uşa şi caută cheia ca să încuie.

Se enervează. Cheile nu sunt în buzunar. Caută în rucsac. Scoate lucrurile din el şi verifică fiecare compartiment. Cheile se încăpăţânează să nu apară. Intră în casă.

Se uită prin sertare și sub pat.

Citește mai departe…