Soarele se retrage iar întunericul se lasă peste orașul dintre munți. Noriel deschide ochii și privește spre becul care începe să-i lumineze prin fereastră, interiorul camerei. Se uită în jur și în timp ce se ridică din pat își caută telefonul mobil. Ridică hainele împrăștiate, mută fotoliul și sub masă, se vede o luminiță verde care-i dirijează pașii pentru recuperarea obiectului pierdut.
Noriel se uită pe ecranul mobilului și descoperă două mesaje și trei notificări. Simte că-i este foame și pornește spre bucătărie. Este liniște în toată casa.
Alexandra își pregătește ceaiul și-și așteaptă soțul. Noriel intră grăbit îndreptându-se spre frigider. Își alege mezelurile preferate și în momentul în care se pregătește să mănânce, vede un rând de documente care stăteau pe masa, ocupând o mare parte din loc. Le îndepărtează și apoi o aude pe Alexandra:
- Sunt actele pentru divorț!
- Poftim? – întreabă Noriel care-și aruncă privirea asupra documentelor din mână.
- Așa nu mai putem trăi. Eu te văd rar, tot timpul esti plecat….
- Păi lucrez în trei schimburi! În week-end sunt chelner pentru nunți. Muncesc ca să produc bani.
- Banii nu compensează lipsa ta.
- Avem un teren lângă oraș și ne construim o casă!
- Nu vreau o vilă, nici conac, doar o simplă locuință de vară, cu grădină.
- Păi dacă am cumpărat terenul trebuie să construiesc ceva util, care să-i uimească pe cei din jur!
- Contează mai mult părerile oamenilor decât viața noastră?
- Vreau să asigur o viață bună! Așa cum eu nu am avut parte.
- Dar părinții tăi au trăit fericiți până la adânci bătrăneți!
- Dar într-o garsonieră! Am nevoie de spațiu!
- Tu ai nevoie de timp, nu de spațiu!
- Am nevoie de multe. Dacă vrei să mă părăsești, pleacă!
- Mâine după-masă o să vină tata cu mașina după mine și Codruț!
- Nu! Codruț este fiul meu și rămâne cu mine!
- Când l-ai văzut ultima oară? O să crească și o să întrebe cine-i tatăl meu sau mai rău, o să creadă că esti supărat pe el.
- Nu! O să am grijă de el!
- Când și cum?
- Mi-a pierit pofta de mâncare. Trebuie să plec la servici. Când vin acasă vorbim.
- Păi nu mergi ca să lucrezi la casă?
- După ce termin cu muncitorii, vin acasă și vorbim.
- Dacă o să mai ai cu cine! Toată săptămâna asta ai venit la ora 17.00 și la orele 21.00 ai plecat la servici. Codruț ….
- O să vorbesc și cu el.
- Poate ai uitat, dar de o săptămână este la țară, la bunici. Doar pentru că vine mâine acasă, stau până atunci aici!
- Și te muți la țară?
- Nu. O să stau la o prietenă.
………………………………………………………………………………………………………………
Noriel avea gândurile departe până în momentul când simte o durere puternică în mână. Îl lovise o piesă pe care n-o montase bine și căzuse în timpul operațiunilor, de pe utilaj. Șeful de echipă vede incidentul și aleargă spre locul cu pricina:
- Ești bine?
- Da… Nu știu ce a fost.
- Ești neatent! Dacă cădea tot ansamblul și te lovea în cap? Aveam accident de muncă și rămâneai cu sechele pe viață!
- Nu contează. Nu se întâmplă la mine!
- Așa zic toți. Mergi în pauză și…