Se curăţă varza de frunzele exterioare, cotor şi nervurile groase , se tai fideliţă şi se freacă cu sare După circa 10-15 minute, se stoarce şi se opăreşte cu oţetul fierbinte.
Se spală merele şi se rad la dimensiuni mari, fără a se curăţa de coajă. Se curăţă hreanul şi se dă pe răzătoarea mică.
Se scurge oţetul şi se amestecă varza cu merele , hreanul şi uleiul.
Dacă se opăreşte varza cu oţet de vin de 9 grade, se poate pune în borcan împreună cu oţetul şi se păstrează pentru mai mult timp.
O companie se bazează pe valoare. Imaginea unui brand este dată de personalitatea companiei și de valoarea produsului pe care-l oferă. Un produs nu trebuie să fie unic, acesta trebuie dezvoltat și extins. Pentru a obține valoare se folosesc resurse: umane și financiare.
Pentru dezvoltarea acestui produs se trece la o etapă de perfecţionare, de atingere a unui nivel optim. După aceasta, valoarea adăugată este cea maximă iar pierderile sunt eliminate aproape în totalitate.
Valoarea o reprezintă ceea ce clientul este dispus să plătească pentru produs. Din acest motiv, procesul de producţie, cel intern din cadrul organizaţiilor, trebuie analizat concret, din punctul de vedere al valorilor adăugate.
Aceste valori adăugate fac referire la pierderile datorate unor acţiuni şi/sau decizii care se reflectă în una din situaţiile de mai jos:
valoare adăugată la client,
valoare care măreşte costul de producţie.
Îmbunătăţirea performanţelor produsului se obţine în urma maximizării efectelor în procesul tehnologic care automat duce la adăugare de valoare, sau prin minimizare de proces care determină pierderi. Pierderile sunt importante în stabilirea valorii unui produs.
Pierderile sunt împărţite şi grupate în şapte categorii iniţiale, de care trebuie ţinut cont în momentul stabilirii unui proces de implementare a unui produs:
supraproducţia,
timpul de aşteptare,
transportul inutil,
procesarea inutilă,
stocarea inutilă,
mişcarea inutilă,
revenirea produsului în fluxul de producţie.
Fabricarea produselor înaintea cerinţei clientului, pentru a fi pe stoc reprezintă supraproducţia. Produsele stocate sau procesările de informaţii care sunt inutile la momentul respectiv sunt câteva cauze importante care duc la pierderi, datorate principiului de supraproducţie.
Timpul care se pierde pentru a aştepta: materiale, instrumente de lucru, informaţii necesare sunt imediat taxate ca pierderi. De asemenea prelucrarea unui lot mai mare de produse din care doar un procent mic este preluat de client este de asemenea un timp pierdut în zadar.
Logistica este importantă în eliminarea pierderilor de produs. Distanţele prea lungi de transport între diferite etape ale fluxului de producţie sau depozit sunt costisitoare în timp. Pe lângă mutările inutile ale produsului, ale componentelor prelucrate, transferări de personal între diverse locuri de muncă ale procesului tehnologic, informaţiile eronate fac şi ele parte din timpul pierdut prin transport inutil.
Prin procesare inutilă se înţelege producerea unui produs la o calitate ce necesită mai multe operaţii decât sunt necesare conform cerinţelor clientului. În această categorie se includ şi utilizarea unor echipamente sofisticate în locul altora mai simple, mai eficace şi suficiente şi chiar prelucrarea informaţiilor într-un mod mult mai complicat decât cel uzual. În această situaţie sunt şi managerii a căror întâlniri cu angajaţii sunt mai lungi decât durata programată, oferind mai multe informaţii care nu le sunt relevante.
Stocurile de materiale au şi ele un rol important în cadrul procesului de producţie al unui produs. Menţinerea unor stocuri de materiale, a unor produse finite în cantitate excesivă sau producţia neterminată sunt alţi factori determinanţi pentru pierderi. Aceste stocuri se realizează pentru a evita şi compensa anumite greşeli de execuţie sau diferite pierderi ce apar în timpul proceselor. Evitarea acestor pierderi se poate realiza prin utilizarea întregii capacităţi de producţie a personalului, prin creativitate şi gândire orientată spre produs şi client.
Produsele sunt realizate prin implicarea factorului uman. Personalul executant şi participant la fluxul de realizare al produsului trebuie să beneficieze de condiţii optime, ergonomice pentru a nu neglija sucesiunea specifică de mişcări pentru realizarea unei operaţiuni din cadrul procesului de muncă. Orice mişcare suplimentară, pentru a lua/pune anumite obiecte necesare în spaţiul de lucru, fie la bancul de lucru sau birou, este o pierdere de timp care va produce într-un fel sau altul, anumite pierderi, aşa numitele pierderi prin mişcări inutile dar necesare. Amplasarea corespunzătoare a posturilor de lucru face partea din componenta organizaţională a realizării procesului de fabricaţie.
Produsul stă la baza consumului. Orice produs, indiferent că este bun material (marfă) sau serviciu, în timp trebuie dezvoltat sau conceput un înlocuitor adecvat pentru acesta, astfel încât să respecte legile şi regulile concurenţei. Un produs este factorul motivator al oricărei companii, care face diferenţa între firmele care oferă produse similare.
Un produs nu are o durată de viață nelimitată, pentru că mereu i se pot aduce îmbunătățiri, mai ales dacă concurența începe să facă profit mai mare cu produsele sale similare, care au fost perfecționate.
Produsele se schimbă, se înlocuiesc în funcţie de preferinţele clientului final. Un produs în general, reprezintă un ansamblu de atribute şi caracteristici, tangibile sau intangibile ce apar sub forme cunoscute şi acceptate de cumpărător deoarece satisface o anumită nevoie a acestuia. Produsul este o componentă importantă a mixului de marketing ce vizează pieţe-ţintă unde angrenajul produs şi piaţă constituie un fundament strategic al producătorului, al companiei. Succesul depinde de cifra de afaceri a unei companii, de profitul realizat cu produsul sau pe baza estimărilor noului produs, motiv pentru care există o politică de produs, care trebuie să se supună regulilor concurenţei.
Concurenţa este liberă iar oricare companie producătoare de bunuri materiale şi/sau servicii are propria iniţiativă pentru a-şi realiza interesele.
În orice economie de piaţă, concurenţa are o influenţă benefică şi eficientă în echilibrul unei pieţe. Aceasta este încurajată şi ocrotită prin lege. Concurenţa trebuie să se desfăşoare în mediul concurenţial normal, în care este protejează, se stimulează şi se menţine în limitele şi normele de bună conduită şi respectul atât pentru clienţi cât şi pentru companiile rivale.
Pentru implementarea unui produse sunt necesari mai mulți pași, etape care se bazează pe cinci principii importante și decisive.
Principiul 1 – Valoarea.
Specificarea valorii pentru fiecare tip de produs se realizează din punctul de vedere al clientului final. Prin aceasta se înţelege valoarea muncii depuse pentru realizarea acelui produs până în punctul unde clientul este dispus să meargă cu plata.
Principiul 2 – Lanţul valorii.
Identificarea componentelor din cadrul unui flux al valorii, aşa numitul lanţ al valorii pentru fiecare produs, reprezintă paşii procesului, ceea ce duce la eliminarea unor posibile activităţi ce generează pierderi.
Principiul 3 – Fluxul.
Procesul tehnologic, fluxul de producţie, reprezintă succesiunea de activităţi, ordonarea şi corelarea acestora, astfel încât produsul final să ajungă la client, după un flux cât mai continuu, evitând cât mai mult posibil întreruperile temporare, opririle şi aşteptările intermediare, care se reflectă şi în costul final al produsului.
Principiul 4 – PULL.
După stabilirea şi finalizarea fluxului de valoare, care va fi introdus, clientul poate folosi sistemul de tip “pull”. Clientul, intern sau extern, poate realiza o “tragere” a produsului din amonte, pe fluxul de producţie. Astfel se elimină sursele primare de risipă sau supraproducţie.
Compania va produce, introducând în fluxul de producţie produsul solicitat doar la cererea clientului. Până în acel moment, produsul se va afla într-o anumită stare, compoziţie, care nu se reflectă în cheltuieli deficitare.
Principiul 5 – Perfecţionare.
Perfecționarea produsului se realizează după stabilirea valorii specifice pe baza activităţilor creatoare de valori identificabile şi eliminarea pașilor celor care generau pierderi, apoi se stabileşte strategia finală şi apoi se introduce fluxul de valoare.