Arhive categorie: Comice si haioase

O petrecere inedită

În timp ce-mi prepar o cafeluță, încep să spăl vasele răamse în urma cinei. Apa fierbinte mă arde pe degete, simțind o durere cumplită la mica tăietură de pe degetul din mijloc, al mâinii stângi. Opresc apa de la robinetul care se află pe o chiuvetă. Șterg vasele și calc pe ceva, motiv pentru care mă îndrept cu privirea spre mătură și spre locul unde se afla obiectul care mă deranja. Mă uit pe gresia din bucătărie și mă sperii, scăpând farfuria pe care o ștergeam. Pe jos se află un deget…rupt. Îmi mișc capul și privesc intens. Mă uit la mâinile mele și constat că am toate degetele. Mă aplec spre obiect și încep să râd. Este un deget de la o păpușă. Dar cum a ajuns acolo? Bună întrebare, dar nu am răspuns.

Imediat vine Halloween și se pare că mi-am pregătit singur o sperietură. În acel moment îmi trec prin cap mai multe idei. O să-mi invit prietenii la mine și o să-i sperii. O să organizez o petrecere de Halloween care nu se va uita. Ideile îmi vin în minte, în timp ce șterg cuptorul care o să-mi fie părtaș la farse,.

Primul pas este cumpărarea unui dovleac. Apropo, o să-l chem și pe prietenul meu Dovleac, ca să nu fie singur de ziua dedicată unui eveniment care-i poartă numele. O să fie extrem de încântat, pentru că nu ne-am întâlnit de mult timp.

Nu pot face o petrecere fără Grăsunel, pentru că dacă pregătesc prea multe bunătăți, cineva trebuie să le mănânce. El o să vină cu umbra lui, cu Dinuța, care nu-l scapă din ochi de teamă să nu-i vrăjească vreo fată… iubitul cu care este de șapte ani.

O să-l invit la mine de asemenea și pe Frank, omul care mi-a făcut multe recomandări de produse și accesorii de bucătărie. Porecla acestuia vine de la pasiunea sa pentru brandul de electrocasnice franceze, în urma căreia m-a determinat și pe mine să-mi cumpăr unele accesorii. De atunci mă agiț și învăț să să utilizez la maxim produsele, astfel încât timpul să treacă în favoarea mea. Uneori am impresie că sunt multiplicat cu patru pentru că-mi termin treaba mai repede decât îmi stabilesc. Ce bine ar fi ca și la servici, să termin munca de 8 ore în doar două ore!

Deci după ce voi cumpăra dovleacul, o să-l crestez astfel încât să-i scot interiorul. Apoi o să introduc degetul de păpușă și un balon pe care-l voi umfla cu o seringă, lipind coaja de dovleac. Îl voi pune pe Dovleac să se lupte cu omonimul său de pe masă, adică să-l taie. Când va atinge balonul și coaja face bum, iar degetul o zboare pe masă, ceilalți se vor speria. Eu voi amplifică acest sentiment cu o păpușă lăsată pe jos, astfel încât un pas în spate să producă un plânset al obiectului călcat. Probabil va fi Frank această țintă, iar Grăsunel se va sperie și o va lua în fugă spre ușa, unde eu intre timp leg un clovn de plastic, care să cadă de pe tocul ușii când se acționeaza clanța pentru deschidere.

Dinuța o va lua în mod sigur, în direcția opusă, adică spre baie sau balcon. Pe balcon o să pun un sac de făină, legat de ușa balconului, astfel ca accesul spre exterior să declașeze răsturnarea sacului. Ea se va uita în sus, ca urmare a pățaniei lui Grăsunel, nu în jos…. Dacă merge spre baie, o să agăț o mică vrăjitoare de oglindă, pentru că este imposibil ca o femeie să nu se privească în oglindă, iar în spatele, se va reflecta o umbră, ca o mătură zburătoare…

Ce haios o să fie totul!

Bun, dar ce voi pregăti pentru masa de petrecere? Va fi în mod cert dovleac copt care se prepară ușor și rapid în cuptorul pe care-l curăț. Apoi o să prepar plăcintă cu dovleac. Am o răzătoare bună ca să umplu repede o farfurie adâncă cu dovleac ras. Alte ingrediente precum zahărul, făina, uleiul, sarea, scoțișoara și apa pe care să o încălzesc sunt în exces prin cămară. Trebuie însă să verific dacă am drojdie uscată.

Oare să fac și un pireu de dovlecel? O să pregătesc un mic grătărel și cu o bere rece ar merge perfect. La plăcinte o să servim un vin roșu. Am auzit că există și supă de dovleac, o fi adevărat? O să mă interesez. Dacă tot cumpăr un dovleac mare, să-l folosesc la maxim!

Mai este puțin până atunci iar imaginația mea nu are limite… Cred! Sună telefonul. Este Dovleac! Gata, încep pregătirle pentru marea farsă, minunata petrecere și o reîntâlnire cu prieteni dragi!

Jurnal de pandemie

Încep să număr zilele de când stau acasă. Când citisem “Doi ani de vacanță” scrisă de Jules Verne, mi-am dorit să am și eu o vacanță lungă, dacă nu doi ani, măcar două luni. Mi s-a îndeplinit! Probabil mulți și-au dorit!

Am vrut să am timp pentru familie. Avem toți dar parcă am nimerit în altă familie.

Începutul este greu. Mi-am spus că voi scrie un jurnal dar am tot amânat, din lipsă de timp, de chef…

Prima zi am constatat cu adevărat că am doi copii. Fiecare țipa în stilul său. La servici aveam un zgomot constant, dar aici, tonalitatea și distanța propagării sunetului erau variate. După câteva ore am aflat că am vecini harnici. Au intrat în acțiune bormașinile și ciocanele.

Eram atât de agitat că-mi venea să bat pe cineva. Soția mea m-a trimis la cumpărături. Mi-a dat un caiet cu lista de produse necesare. M-am bucurat că pot ieși dar nu am făcut primul pas că m-au prins de picior. Copilul vroia să vină cu mine iar soția mea, ca să-mi atragă atenția să-mi iau declarația pentru ieșitul în exteriorul locuinței. Era să alunec pe scări, pentru că un vecin tot arunca găleți cu apă pe jos. M-am udat doar pe fund, pentru că picasem trei scări ca pe un derdeluș dar fără sanie.

Gunoiul pe care-l luasem de acasă, s-a împrăștiat pe jos. M-am apucat de făcut curat. Mi-am pus o  mască. Vecina de deasupra noastră trece pe lângă mine și comentează că ce fel de femeie de serviciu sunt dacă nu fac curat cum trebuie. O să vorbească cu șeful scării să mă schimbe. Eu nu apuc să zic nimic. Oricum, eu sunt șeful scării…. dar nu și femeie de serviciu!

Am plecat cu greu. Pe stradă era pustiu. Fericit mă îndrept spre primul magazin. Închis. Hm! Merg spre piață. Ca la un semnal, încep să iasă pensionarii, pentru că erau în perioada lor de cumpărături. Până să ajung la piață, coada era atât de lungă, că dacă mai întârziam un pic, puteam să stau la ea, din fața blocului.

După câteva ore, m-am întors acasă. Aveam o grămadă de produse. Pe drum am văzut o mulțime de câini care-și plimbau stăpânii. Atunci mi-am adus aminte că de câteva zile, au dispărut pisicile și  câinii vagabonzi, probabil i-au adoptat cei cu suflet de…libertate.

Ajuns în apartament, soția mea începuse să despacheteze și făcuse ochii mari dar nu a spus nimic. Luasem toate verdețurile din piață, pentru că nu știam care-i mărarul. Oricum la ciorbă, se aruncă orice verdeață în apă clocotită și gata mâncarea.

Soția mea a scos cartofii. AM luat și roz și albi, că nu se știe. La fel și ceapă, roșie și albă. Ulei am luat și de soia, de floarea-soarelui, de măsline, de palmier, că deh, nu scria exact de care trebuie.

Galant, o ajutasem pe soția mea să pună mâncarea în frigider; trei tipuri de salam, două de unt, cinci de brânză. Apoi am luat dulciurile și le-am pus în cămară, alături de cele cinci pâini. Eu nu cumpăr în exces, doar ceea ce trebuie, dar și ca să fiu sigur, că este ce trebuie.

După o oră, terminasem de așezat cele cumpărate și-mi deschisesem o bere, restul baxului punându-l tot în cămară, lângă baxurile de apă și de vin.

După o săptâmână de stat în casă știam zgomotele copiilor, ale bormașinii și urmăream panica informațiilor de știri. Stăteam la televizor și mâncam, adică ronțăiam

După trei săptămâni, soția mea a decis să plece cu cei doi copii ai noștri la părinții ei, la țară. Am încurajat-o și chiar am condus-o până la gară, trecând prin trei filtre de poliție. Cred că erau singurii călători din tren. S-a simțit ca Regina Maria când călătorea cu trenul regal.

Singur acasă! Mi-am făcut provizii de băutură și dulciuri, pentru că de mâncare gătită, era plin frigiderul. Soția mea mi-a spus să am grijă să nu se strice mâncarea. Am ascultat-o. În trei zile am terminat tot ce era prin frigider, chiar și băuturile din cămară, că, deh, trebuie să alunece mâncarea.

Vorbesc seara cu ea la telefon și aud strigătele copiilor teroriști. Adică ai mei. Cu două zile în urmă, am fost și i-am scos siguranța din tabloul electric al vecinului cu bormașina, iar de atunci s-a făcut liniște. Stă pe întuneric. Cred că are impresia că i-au tăiat curentul electric pentru neplată!

Azi este a treia zi consecutivă când îmi cumpăr măncare și băutură pentru o săptămână. Până la urmă voi reuși.

M-am apucat de gătit că s-a terminat mâncarea. La început mi-am făcut omletă dar găsisem totul scrum. Plecasem pe balcon să savurez o cafea. Apoi am trecut la prăjit carne. Uneori reuseam, alteori doar o încălzeam. Mi-au ieșit bine cartofii prăjiți.

Chiar ieri făcusem un meniu complet, gătit; cartofi pai și pulpă de pui. A fost un pic de fum dar nu au mai venit pompierii. S-au obișnuit vecinii cu fmul produs de mine și n-au mai alertat autoritățile. Ieri uitasem de focul de pe aragaz pentru că fusesem să scot hainele spălate din mașina de spălat, operațiune efectuată în urmă cu o săptămână.

Am constatat că s-a defectat cântarul. Ultima oară când îl folosisem era bun, acum se dă acul peste cap. Soția mea s-a cântărit ultima oară, înainte de a pleca cu teroriștii noștri. Avea 56 de kg, aproape jumătate cât mine.

Mă duc în cămară să iau niște ronțănele. Mă sperii! Nu că nu aș avea ronțănele, dar mă chinui cu greu să intru pe ușă. O fi plouat și a intrat ușa la apă! Nu-i nimic, mă intind de pe geamul din balcon și găsesc eu ceva. Reusesc, în timp ce observ un deghizat, că se uită ciudat la mine, de pe acoperișul casei.

Jurnal de extraterestru

Am ajuns cu bine pe Planetă. Nu am întâlnit alte farfurii zburătoare. Se pare că aici nu se circulă pe calea aerului. Am nimerit într-o zonă verde. Deși era zi, nu era nimeni pe acolo. La un moment dat am auzit niște zgomote și am văzut doi cai care transportau niște uniforme. Nu vedeam față ființelor de pe cai și m-am ascuns.

Apoi am sărit un gard și mergeam pe un drum cu pietre și gropi. Am întâlnit locuitori ai Planetei. Cred că sunt extraterești ca și noi. Nu s-au panicat la vederea mea. Totuși am o dilemă. Nu cred că sunt ființele superioare… Aveau botniță și erau bipezi. Hm! Or fi luat patrupezii conducerea Planetei? O fi Planeta Maimuțelor?

Erau toți cu fețele acoperite și aveau ceva antene deasupra capului. Antenele nu sunt ca ale noastre, pentru că țineau un capăt în mână și deasupra capului se auzeau zgomote ciudate, sacadate. Deși aveau antenele, comunicaau prin niște dispozitive pe care le țineau la ureche cu cealaltă mână, opusă celei care ținea antena. O să mai studiez problema mai încolo pentru că a trebuit să mă ascunsd că cineva arunca cu apă.

Cerul era frumos, nu așa cum a fost descris de predecesorii mei, ca fiind negru și obturat de diverse pelicule în aer….

Oare nu am nimerit cumva, pe altă Planetă?

S-a lăasat seara și totul s-a golit, de parcă Planeta ar fi fost părăsită. M-am plimbat prin zona verde. Se pare că nu au probleme cu energie electrică pentru că peste tot am văzut dispozitive cu multe culori care se schimbau instantaneu. M-am apropiat să văd ce este și erau niște căruțe cu patru roți, cred că ei le spun mașini.  Am auzit apoi o voce puternică prin două cutii amplasate deasupra mașinii, unde se învârteau luminile. M-am speriat și am fugit. Cred că mă urmărise cineva dar am scăpat că m-am împiedicat într-o gaură și am căzut pe lângă niște țevi. N-a venit nimeni după mine.

Dimineața am ieșit și am pornit pe drum. NU era nimeni. M-am ascuns după un container. La un moment dat s-a umplut strada cu oameni cu părul alb, mascați și furioși. M-am băgat în container. Acolo am găsit mult combustibil, mâncare cum zic cei de aici. Oare au mutat magazinele de alimente în containere ?

După ce am auzit că este liniște, am ieșit cu grijă și am pornit pe drum. Erau mulți cu uniforme și măști. Predecesorul meu a spus că teroriștii și hoții au măști ! Oare am ajuns pe Planeta teroriștilor ?

Am pornit încet pe lângă case. Am văzut un patruped, urmat de un biped cu botniță. Cred că patrupedele și-au căștigat drepturile lor de ființe. Puțin mai încolo erau și alții, același model : patruped și biped. Bipedul avea mască și i se vedeau două mărgele, probabil ochii. Patrupezii se plimbau nestingheriți. Puțin mai departe am văzut o chestie ciudată. Din descrierea predecesorului meu, sigur este o maimuță. Stătea pe drum și se uita la clădirilu unde  se aflau oameni, chiar dacă nu aveau măști sau antene.

Am reținut eu greșit? La grădina zoologică sunt animale, patrupede, sau oameni bipezi? Trebuie să verific.

Am văzut o ușă deschisă într-o clădire. M-am îndreptat încolo și spre surprinderea mea, de acolo ieșise un animal care m-a salutat. Alături de el era unul care semăna cu mine! Un dinozaur și un extraterestru? Împreună!

Ceva este ciudat. Mă duc spre acoperișul clădirii. Pe drum mă intersectez cu o femeie. Tresare dar nu se sperie, doar se ferește din calea mea. Puțin mai sus, un bătrânel își ia pachetele din fața ușii, similare cu cele văzute la omologul meu și la dinozaur. Urc scările și ajung pe acoperiș.

Privesc cerul albastru, ascult ciripitul păsărelelor, respir aerul curat. Se pare totuși că este altă Planetă, una fără poluare. Mă uit în jos și constat grupuri de bipezi cu patrupezi. O fi vreun sport pe aici?

Puțin mai jos, pe un balcon, observ un bărbat care scrie de zor într-un caiet. O fi jurnalul lui ? O să fiu pe fază când dispare ca să-l iau pentru studiu. Mă apropii încet, cu grijă să nu cad, îmi aplec capul și mă uit la copertă : Jurnal de pandemie.

Ce-o fi ? Interesant… Apare bărbatul și ne speriem reciproc, deși nu avem botnițe !

Banc : Asemănarea dintre elevi și politicieni

Ce asemănare există între politicieni și elevi?

Au vacanțe de sărbători, de vară, de iarnă….

Când au de susținut expuneri sau examene se ascund și se fofilează.

Când trebuie să treacă în anul următor, școlar sau electoral, promit că vor fi mai buni și ar face orice….