Arhive categorie: Din viata

PĂREREA OMULUI

      Omul este o fiinţă gânditoare. Omul cugetă. Unii mai puţin, alţii mai mult, depinzând de mai mulţi factori.

    Fiecare dintre noi, avem idei preconcepute dar şi multe păreri proprii. Constatările de zi cu zi, ne impun anumite păreri şi duc la unele discuţii….

    Omul este liber să-şi exprime propria lui părere, însă aceasta nu-i garantează pacea şi liniştea sufletească.

     De ce?

     Pentru că părerile, de multe supără. Unii se simt „atacaţi” dacă avem o părere despre ceva, diferită de a lor. Nici faptul că noi constatăm ceva, spunând apoi cu voce tare , nu ne garANTează linIştea, totul fiind uneori o deziluzie. Noi ajungem să fim în antiteză cu cei din jur, sau cu ideile şi părerile noastre.

     Acum avem libertate de exprimare dar din păcate, prin această libertate, deranjăm pe cei din jur, poate prea supăraţi că uneori ( niciodată însă nu mereu!), poate avem dreptate!

      Trebuie să privim în jur, nu să purtăm ochelari de cal….

  Trebuie să ştim, că şi părerea mea contează, într-o oarecare măsură… Eu pot decide, bine sau rău, despre ceva anume!

  Nu trebuie să ne blocăm mintea, să ne resetăm gândurile, cuvintele, doar pentru a păstra intactă personalitatea celui din jur!

       Nu toţi suntem boxeri, să ne trezim cu pumnul „în gură”.

      Fiecare este unic în felul său, poate nu în gândire dar….

SINGURătate

      De multe ori regretăm atunci când pierdem un suflet, o fiinţă care a făcut parte din viața noastră.

     Din păcate, noi simţim acest regret doar atunci când persoana, fizic nu mai este lângă noi. Uităm însă, că poate acest suflet, s-a pierdut de mult.

      De ce?

    Pur şi simplu, dacă l-am neglijat, l-am uitat, voit sau nu, din cauza greutăţilor, a luptelor de zi cu zi. Persoana rămânând singură, se pierde în neantul vieţii, devenind un suflet pustiu.

     Putem să trăim alături de alte persoane dar de fapt să fim singuri, datorită unei neglijențe față de semeni sau pur și simplu datorită lipsei de timp din cauza unor obiective propuse și țeluri după care alergăm să le îndeplinim.

     Uneori uităm să trăim sau să ne dăm seama de rostul vieții noastre. Prietenii reprezintă bogația sufletească a unui om în timp ce banii reprezintă doar o bogăție care poate fi fatală uneori.

     Să lăsăm deoparte grijile noastre și să începem să trăim! Primul pas este să zâmbim mai mult, să schimbăm câteva cuvinte cu cei din jurul nostru iar privirea să fie îndreptată spre om, nu spre un punct infinit, așa cum mulți își cred propria existență!

Aparențe înșelătoare

Avem de multe ori, prostul obicei de a cataloga pe cineva după prima impresie, așa cum facem uneori, anumite lucruri după primul impuls. De multe ori, se întâmplă ca cele odată stabilite, să fie înșelătoare.

Uneori nu suntem capabili să ne recunoaștem greșeala, insistând să demonstrăm, că ceea ce am gândit, sau făcut este conform cu realitatea.

De câte ori am gândit despre cineva că este …. dar apoi am descoperit că este altfel?

Suntem obișnuiți să vedem partea negativă din toate, trecând peste lucrurile pozitive, ca gâsca prin apă.

Nu înseamnă că cineva dacă este tăcut, este prost sau nu știe să vorbească…

Dacă o fată stă lângă un parc unde scrie că e loc de joacă, nu  înseamnă că vrea să se joace…

Nu toți care se laudă, adică aplică celebra „laudă de sine”, sunt chiar așa cum se cred ei.

      Dacă nu-ți place de cineva, evită-l dar nu-l jigni. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Să lăsăm aparențele, primele impresii doar la statutul de începuturi…

Totul depinde de noi. Prin noi, îi putem modela pe cei din jur, iar împreună, putem face o lume mai bună! Măcar să încercăm!

Să fim… altcineva

   Omul de zi cu zi este unul obişnuit. Poate este bun, uneori… poate rar, sau rău…  mai des.  Bunătatea este privită ca o slăbiciune, iar omul este luat de”prost”.

    În preajma sărbătorilor importante şi de lungă durată, toţi încearcă să fie buni, unii însă se descurcă inimaginabil de greu,.

    Oare de ce credem că dacă suntem o dată, de două ori pe an, câteva clipe, buni, suntem OAMENI!

      Oare văzând că putem fi buni, avem alte sentimente, de împlinire, de ce nu încercăm acest lucru, să-l facem zilnic? Atunci nu este slăbiciune…  devine obişnuinţă!

     Această trecere de câteva zile sau ore într-o altă dimensiune a existenței umane poate fi obositoare, pentru vrem să fim ca alții. Fiecare persoană are propria gândire și stil de viață, nu pot fi doi oameni perfect identici! Dacă am acorda puțină BUNĂvoință în ficare celui de lângă noi, cu siguranță ne-am simți mai bine, mereu, nu doar în perioada sărbătorilor!

      A fi om, a avea suflet mare este o calitate cu care ne naștem dar unii o pierd pe cărarea vieții și uită să caute….

Viața ca o reluare

     Cum ar fi să putem reîntoarce timpul, anii și să ne refacem greșelile din trecut!  De multe ori ne gândim că dacă am fi avut discernământul de acum, în urmă cu mai mulți ani, poate anumite erori sau sincope nu ar fi apărut.

       Cum ar fi să retrăim anumite momente, să schimbăm direcția unei zile și calea vieții? Uneori repetăm greșelile dar, în alte circumstanțe. Poate am repeta la infini o scenă, o viață…. și totuși nu ne-am da seama de eroare, pentru că așa trebuia să se întâmplă că să învățăm ceva pentru viitor. O decizie luată cu discernământ poate schimba cursul propriei vieți.

      Dacă am reveni în trecut, cum ne-am comporta? Poate am schimba doar o fărâmă de viață, restul bazându-se pe aceste concepții, pentru că totul ține doar de noi, de caracterul nostru, de modul în care învățăm și percepem viața.

      Aș vrea să întorc anii adolescenței, pentru a retrăi unele momente plăcute dar aș vrea să revin ca spectator, să văd cum am fost, să văd cum sunt și să devin mai bun, mai normal… mai… deși nu sunt născut în luna Mai!

      Important este că anumite momente tragice în trecut, au devenit comice în prezent, iar în viitor, vor face parte din albumul vieții noastre!

Totul sau nimic

Tot ceea ce facem depinde de noi și de modul cum gestionăm situațiile pe care le întâmpinăm. De multe ori riscăm conștienți sau din neștiință și ne bucurăm când reușim și suferim când ratăm.

O viață fără riscuri nu există, adică nu putem obține nimic fără o luptă, mai ales cu noi înșine, apoi cu situațiile apărute și/sau cu cei din jurul nostru.

Indiferent ce am spune, fiecare om riscă în călătoria sa prin viață. Orice decizie înseamnă un risc mai mic sau mai mare. O decizie poate fi bună sau proastă, adică putem obține totul sau aproape nimic. 

Chiar și o deplasare prn ploaie reprezintă un risc, pentru omul se poate îmbolnăvi. Alegerea unui loc de muncă, a partenerului, poate fi un risc.

Totul ține de noi, de gândire, de mentalitate și de modul în care abordăm viața.

Lupta pentru putere

       În orice, peste tot unde sunt oameni diferiţi în acelaşi mediu, există automat o luptă pentru putere.

     Fiecare companie dorește să atragă clienți, să aibă profituri mari. Între mai multe firme cu același domeniu de activitate, există o luptă pentru putere, supremație. Dacă ar fi doar o concurență reală, loială, ar fi pentru beneficiul clienților, ducând şi la dezvoltarea companiei, dar din păcate, au loc lupte, care produc în timp, doar neplăceri celor implicați. Aceste repercursiuni nu se pot rezolva, ducând la falimentul și discreditarea unor corporații. Marile bătălii sunt inegale și pline de pierderi colaterale de… război.

        Această bătălie pentru putere, s-a extins și în rândul celor mici.

    La orice loc de muncă, apare lupta pentru putere, pentru a conduce. Nu este rău, dacă totul se face prin îmbunătățiri, progrese și nu prin sabotarea muncii celorlalți. Unii asemenea luptători, chiar distrug destinele celor din jur, dorind ca apoi, acestia să fie subordonați impecabili…

     Trebuie să fim constienți, că în lume, fiecare are un loc anume. Uneori lupta se poate încheia înainte de a începe. Totul ține de caracterul persoanelor implicate și de felul în care managerul gestionează situațiile apărute.

        Nu trebuie să existe favoritisme,  doar dreptate!

        Orice luptă pierdută, poate fi un câștig…

    Să ținem cont de viață, să evităm răutatea, ura, discriminarea, minciuna, bârfă…

     Oare nu este mai frumoasă viața dacă toți a-mi fi buni și ne-am sprijini între noi?

Vorbe de duh

Numai când dai de mai rău, descoperi ce bine era acolo unde ziceai că îţi este rău!

Când munceşti prea mult, nu ai timp să-ți foloseştei beneficiile obținute, care ajung la alte persoane care trăiesc bine fără a munci!

De multe ori îți faci griji pentru altul, că o duce… mai bine ca tine!

Când cauți ceva, sigur nu-l vei găsi acolo unde crezi cu certitudine că se află. Pentru cei interesați, obiectul căutat mereu va fi în ultimul loc unde te gândești că ar fi.

Nicăieri nu este mai bine ca acasă, cu condiția să te simți, acasă!

Un zâmbet pentru fiecare, reprezintă o sanșă nouă pentru o zi bună!

Fețele omului

     „Aşa m-am săturat de România” auzim deseori în jurul nostru. Dar nu este adevărat, ne-am săturat doar de cei care au făcut România să fie aşa….

   Ne dorim mult scăpăm de unele persoane care nu au o logică în ceea ce fac și ne influențează în mod negativ, atât gândirea cât și modul nostru de acțiune în viață.. Inevitabil, parcă aceştia tot insistă, prin anumită conjunctură sau diferite situaţii să revină în peisajul nostru. Sunt acei oameni care nu pot trăi, nu pot exista doar dacă se folosesc de alte persoane.

     Atunci când vedem o persoană care „biciuieşte” pe cei din jur, este nesimţit şi fără caracter, suntem conştienţi că nu se mai poate face nimic. Dar aceeaşi persoană, merge la biserică şi culmea se crede om bun… Care-i faţa lui adevărată? Cred că nici acesta nu știe….

    Caracterul omului ține mult de educație și de constiință. Sufletul nu poate fi diferit, în funcție de anumite ocazii sau persoane. Un om bun nu poate fi rău și nici invers.

    Noi nu trebuie să-i judecăm pe cei din jurul nostru, să nu-i bârfim și să-i luăm așa cum sunt și să încercăm să trăim alături de ei, precum ființele care gândesc.

   În acest caz adaptabilitatea este o caracteristică care trebuie exploatată la maxim.

    Dacă totul ar fi frumos în viața noastră atunci nu am simți că trăim, am considera că suntem deja în Rai, unde totul este așa cum ne dorim!

Cum a fost…

     Cum a fost la școală?

     Bine. M–a ascultat profesorul dar nu a făcut nimic din ce i-am zis și mi-a spus că nu am învățat!

     Cum a fost ziua de azi?

      Ca la servici.

     Adică m-a luat șeful la întrebări și deși am avut toate răspunsurile la mine, nu au fost pe placul lui.

     Aceeași întrebare, două răspunsuri diferite, conform etapelor de evoluție din viață. Indiferent de vârstă pe care o avem, mereu suntem luați la întrebări. La școală reușim să evităm unele momente neplăcute, dând vina pe un câine care ne-a mâncat caietul, pe un șoricel care ne-a ronțăit filele din carte…. dar când creștem, trebuie să acceptăm provocările. Fiecare persoană are câte un șef iar ziua sa, depinde de toanele, rațiunea și/sau logica acestuia. Chiar și patronii au un șef, în fața căruia acceptă tacid, provocările. Șeful lor este banul.

      Deci, putem spune că omul este mereu subordonat cuiva, pentru că existența lui depinde de cei din jurul său. Dar ceea ce nu conștientizăm în totalitate, o reprezintă ideea că nimeni nu este mai presus decât altul, ci chiar dacă tema a fost una grea și ne-am chinuit să o realizăm dar nu am avut finalitatea dorită, trebuie să trăim fiecare zi, cu un zâmbet și clipe de satisfacție, pentru că fără să ne dăm seama, în fiecare clipă evoluăm, învățând câte ceva nou și util!