Arhive etichetă: arta

Cartea cea de toate zilele

De-a lungul vieții, ne dăm seama că elementul cel mai important pentru noi îl reprezintă timpul.  Banii ne ajută să avem în mare parte ceea ce ne dorim, însă timpul trece uneori nemilos și constatăm că nu reușim să ne atingem țelurile propuse. Luptăm cu timpul și uităm deseori să trăim cu adevărat, astfel încât să ne oferim și nouă, pentru suflețelul nostru momente de relaxare, să ne dedicăm pasiunilor pe care le avem.

În copilărie și în adolescență aveam timp iar presiunea școlii ca să citim, să ne dezvoltăm cultura pentru a progresa de-a lungul vieții ne-au prins bine Acum câți dintre noi avem timp, să citim măcar câte 5-6 pagini pe zi?

Ne trezim dimineața, ne grăbim să ne pregătim pentru a pleca la servici, să nu întârziem în trafic sau să pierdem autobuzul, lucrăm uneori până la ore târzii, revenim acasă obosiți, mâncăm preparate reci sau comandate cu livrare acasă (rareori găsim timp pentru a ne prepara singuri plăcerile papilelor gustative) și ne pregătim să ne odihnim, pentru o nouă zi provocatoare. Uneori facem câte dou-trei lucruri deodată, astfel încât să ne căștigăm timp și pentru liniștea noastră și să ne încadrăm în termenele stabilite de noi, conform împrejurărilor și a activităților din jurul nostru.

Când vine sfârșitul de săptămână, ne propunem mari realizări, dar duminica seară, constatăm că am făcut pași mult prea mici, asemeni unui copilaș ce învață să meargă. Abia am reușit să ne ocupăm de locuință, să facem curațenie, să ieșim la o scurtă plimbare, să ne informăm despre viața de zi cu zi din lumea largă și deja începe o nouă săptămână nebună. Avem puțin timp pentru noi, pe care-l dedicăm familie și suntem fericiți.

Mie ca și multor alte persoane le este greu să citească o carte, dar nu pentru că nu ne regăsim în literatură, ci pur și simplu timpul este limitat.

Așa cum oportunitățile apar în viață, tehnologia ne-a adus o facilitate pe care în secolul trecut nici nu ni-l închipuiam. În prezent pe lângă e-book, au apărut și audiobook-urile. Astfel cineva ne citește o carte, precum părinții noștri care ne copleșeau cu poveștile de adormit, în serile noastre fericite, de copii răsfățați.

Descoperind aplicața Voxa, am reușit să-mi dedic timp cititului în general (ascultatului) și mai ales pentru extinderea cunostințelor ce țin de dezvoltarea personală. La un preț accesibil având 15 zile de testare gratuită, aplicația de pe mobil m-a cucerit și am reușit să-mi fac timp și pentru cultură. Astfel mi-am creat un cont, am descărcat aplicația pentru Android: Google Play și am accesat cartea dorită din multitudinea de oferte existente. I-am instalat și soției mele aplicație App Store pentru iPhone, astfel încât să beneficieze și ea de facilitățile oferite de Voxa.

Sursa foto: Voxa.ro

În fiecare dimineață, pe drum spre serviciu, în autobuzul companiei, unde-mi petrec câte 30-35 de minute, ascult la căști vocea naratoarei care-mi înseninează ziua. De asemenea, deoarece trebuie să mă și întorc de la job, mai beneficiez încă o dată de un mic răgaz, scufundându-mă în tainele literaturii. Ajuns acasă, după o zi obositoare, servesc masa, discut cu familia iar apoi mă relaxez cu o baie, însoțit de o voce plăcută, care-mi citește o carte, fără a o auzi cum întoarce pagină cu pagină. Dacă aș fi avut o carte în format fizic, aș fi evitat să o citesc, pentru că puteam să ud filele, n-aș fi avut o lumină optimă și poate nu aș fi putut sta atât de relaxat…. Uneori, adorm cu gândul la povestea eroului din carte, închipuindu-mi mai departe viitoarele sale acțiuni. Aplicația îmi permite să pun semnul de carte și să opresc audiția când consider că este momentul, reluând lectura, din punctul în care m-am oprit.

Prima carte pe care am ascultat-o a fost Arta de a relaționa scrisă de către Robert Bolton. Această carte a fost publicată la Editura Litera, pe care deși o am și în format fizic în propria-mi bibliotecă, dar încă nu am avut timp să citesc, să o studiez cu proprii mei ochi.

Vocea suavă a naratoarea Alina Anea, pe parcursul celor 15 ore și 13 minute îmi oferă informații utile pentru a mă putea descurca mai ușor în viața de zi cu zi, în relațiile cu oamenii, fie ei șefi, colegi, subordonați, rude sau chiar cu familia.

Sursa foto: Voxa.ro

Indiferent de cartea ale cărei pagini le parcurgem, rămânem cu anumite informații, deprinderi și devenim mai „învățați”. Schimbarea este inevitabilă. Lumea se transformă și ea, deci și noi, așa cum susține și autorul cărții, ceea ce constatăm și noi, pe propria noastră piele

Atât noi cât și mediul înconjurător ne-am schimbat, nimic nu se repetă în mod constant, deci putem spune că „azi facem altceva decât ieri”. Tot timpul, omul învață, pentru că este o ființă care gândește și are diverse opinii și păreri. Din acest motiv, chiar autorul cărții consideră unele persoane sunt reticiente la schimbare, de fapt la ieșirea din propria zonă de confort. Gestionarea rezistenței la învățare este un fenomen care apare tot mai des, datorită rigidității timpului care este o variabilă importantă din existența noastră. Autorul ne propune diferite modalități și deprinderi prin care să acumulă diferite abilități, dar mereu există… un dar!

Vor funcționa aceste abilități cu adevărat? Le putem deprinde? Abilitățile se acumulează, se învață dar există în fiecare persoană, câte o mică părticică din rezistența la învățare care se află în subconștient

Omul deține mai multe abilități speciale de care nu-și dă seama precum cele de: ascultare (de răspuns), autoafirmare (respectul față de de ceilalți), soluționare ale conflictelor și de rezolvare a problemelor. Oamenii învață când nu sunt presați. La baza relațiilor dintre oameni se află comunicarea.

Comunicare precară duce la ineficiență, neînțeleger, îndepărtare față de diferite persoane iar folosirea în cadrul conversațiilor a unor întrebări închise, acestea limitează relaționarea pentru că răspunsurile sunt induse.

În cadrul acestei cărți am regăsit puține lucruri necunoscute dar multe pe care deși le știm, nu le aplicăm. Astfel ne putem da seama că trecem prea ușor prin multe evenimente, întâmplări de-a lungul vieții și uneori uităm să învățăm din eșecuri și să ne bucurăm de reușite.

Urmărind cu atențiile mesajele din carte, este imposibil să nu ne dăm seama cît de multe cunostințe avem dar nu le înțelegeam sensul iar viața trepidante ne trimitea în derivă, ca un vas naufragiat.

Totul în destinul unui om depinde propriul său ego și de modul în care-și folosește informațiile și experiențele acumulate.

În același timp, soția mea ascultă cu interes cărțile care o pasionează, din domeniul Meditație fiind o fire mai gânditoare, probabil de aceea ne-am și căsătorit după câteva zile de gândire profundă!

Sursa foto: Voxa.ro

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.

Viața – Între creație și consecvență

Un pictor îşi prezintă operele la o expoziţie proprie. 

Succesul este şi el invitat, reuşind să-i satisfacă pe cei prezenţi la expoziţie. În scurt timp, pictorul îşi vinde toate creaţiile.

O femeie se apropie de acesta spunându-i:

– Domnule pictor, trebuie să treceţi la treabă, că nu mai aveţi nici măcar o creaţie de vânzare!

– Adevărat! Nu mai am de vânzare. Am în schimb, pentru mine,  marea mea creaţie! Cea mai importantă!

– Da? Nu o vindeţi? Care este?

– Nu se poate vinde.

– Chiar nu?

– Nu.

– Care este? Cum se numeşte?

 – VIAŢA.

Cât adevăr este în aceste cuvinte.

 Viaţa este cea mai importantă creaţie a omului. Chiar dacă o parte din ea o „vindem” pentru anumite beneficii, noi ne construim şi ne creionăm destinul.

O creaţie duce la naşterea altei creaţii.

Omul este el însuşi o creaţie.

Din primii paşi ai existenţei, omul îşi începe propria creaţie, de fapt îşi construieşte viaţa.

Creaţia omului conduce la altă creaţie, care duce mai departe la o anumită evoluţie a vieţii, nu numai a personajului principal, cât pentru cei din jurul său, precum şi a celor implicaţi într-un fel sau altul în acest proiect.

De multe ori trebuie să ne limităm la anumite facilităţi ale creaţiei noastre, pentru a nu ajunge în extrema opusă, ca creaţia noastră să fie distructivă, fie pentru noi, fie pentru alţii, acum sau în viitor!

Trebuie să ştim să citim printre rânduri…

Am scris „creaţie” sau derivat al cuvântului de douăsprezece ori, exact numărul lunilor anului…

Mereu avem impresia că retrăim unele secvenţe de viaţă.

Alteori remarcăm că aceeaşi secvenţă se derulează iar şi iar…

Când avem acelaşi traseu zilnic, vedem aceleaşi feţe, zâmbitoare sau nu, care într-un fel ne anunţă că ne încadrăm în programul obişnuit.

Dacă întâlnim o persoană în alt loc, în aceeaşi perioadă a timpului, intrăm în panică, privind ceasul….ori el, ori noi nu suntem în concordanţa zilnică….

Când vedem un om care sapa o groapă pentru utilităţi, mai multe zile la rând, descoperim rutina…. Nu este o consecvenţă este doar o simplă rutină…

Viaţa este făcută din secvenţe successive, uneori aleatorii.

Dacă ne schimbăm traseul zilnic, în sens pozitiv propriei persoane, înseamnă că vrem ceva nou, nicidecum nu putem fi caracterizaţi ca persoane  care nu suntem consecvente. Principiile noastre de viaţă, rămân aceleaşi indiferent cum acţionăm în timp.

Omul este schimbător dar nu în general, doar în anumite momente sau situaţii, uneori doar ca cele caracterizate “de criză”.

Viața fie ea cât de grea, ne mai oferă câte un dar! Totul este să apreciem ceea ce primim, indiferent de cât de mult ne-am dorit și am luptat pentru aceasta.

De multe ori vedem doar partea negativă a lucrurilor, fiind obsedaţi de acele nereuşite, încât nu observăm micile realizări. Prea intrăm adânc în propriile suferinţe, fără a observa uneori adevărata realitate.

Azi poate privim un fapt, o întâmplare ca fiind ceva negativ, rău, dar poate în timp, ceea ce ni s-a întâmplat, a fost o premoniţie, sau un început pentru ceea ce vom obţine în timp.

Important este să fim mereu vigilenţi şi să nu ne lăsăm copleşiţi de probleme şi necazuri.

Fiecare dintre noi, avem ceva pus de-O-parte pentru noi, pentru liniştea noastră sufletească.

Uneori ce Visăm nI se întâmplă dAr nu conştientizăm.

Prin înŢelepciune, descoperim sensuri….

Dar observĂm în timp…

O VIAŢĂ!

Arta de o comunica

Fiecare persoană pentru a se descurca în viaţă, trebuie să comunice.

Omul transmite semnale, emite informaţia, iar o altă persoană le recepţionează. Dacă cele două persoane nu sunt într-o anumită concordanţă, există pericolul ca ceea ce se transmite să nu corespundă cu ceea ce se recepţionează. În astfel de cazuri pot apărea probleme și chiar divergenţe.

Comunicarea nu este doar una verbală, ea se realizează şi prin gesturi, precum şi pe cale scrisă. Dacă cel care emite informaţia are greşeli de exprimare şi chiar ortografie, este greu de înţeles, poate chiar de el însuşi.

Noi comunicăm pentru nevoile şi necesităţile noastre de zi cu zi. Dacă avem zile proaste, putem interpreta eronat anumite lucruri care în timp duc la confuzii.

Comunicarea este un lucru important, contând foarte mult felul în care se face.

Trebuie să comunicăm precis şi coerent pentru a fi înţeleşi şi interpretaţi corect.

Limbajul actual, de comunicare, tip messenger, nu face decât să distrugă coerenţa comunicării, care ne va duce în final, şi în viaţa de zi cu zi la diferite neconcordanţe de exprimare.

Păcat că sistemul de învăţământ, cei cu putere de decizie nu impun anumite reguli legate de comunicarea în limba română, lăsând totul la stilul „lasă-mă să te las…”.

Noi trebuie să ne ocupăm de noi, chiar şi de cei din jur pentru că dacă nu vom reuşi să comunicăm între noi, riscăm să ne pierdem identitatea şi nu numai!

Să trăim cu adevărat, într-o lume reală şi benefică pentru toţi!

Vise și visuri

    Toți visăm, dar diferența constă în faptul că unii își amintesc visele iar alții nu. Uneori visele sunt adevărate premoniții.

     Pe lângă obișnuitul vis cu ochii închiși din timpul somnului, mai avem acele visuri proprii, construite de noi, care în timp pot deveni deziluzii sau țeluri în viață. Ne stabilim propriile idealuri care în timp sunt mai mult sau mai puțin, modificate semnificativ.

    Când suntem mici, visăm să fim eroi, să salvăm lumea, iar când creștem neglijăm natura.

      Când suntem la școală, în timp ce profesorii ne predau lecțiile de curs, gândurile se îndreaptă în alte direcții dar cu premiză că de fapt suntem pregătiți să sorbim cuvintele îndrumătorilor, iar când creștem, regretăm lacunele stiinței.

      Când suntem la servici, visăm la liniște și relaxare, la week-end, iar apoi ne dăm seama că anii au trecut și am îmbătrînit mai repede decât ne așteptam.

      Fiecare vis are o diferență semnificativă în funcție de perioadă, vârstă și mentalitate.

      Important este să visăm frumos și să obținem ceea ce vrem, să ne atingem țelurile care să fi spre folosul nostru, spre dezvoltarea noastră mentală și profesională.