Arhive etichetă: colegi

Tot timpul, spre mare

O dimineață mohorâtă pare să prevină oamenii despre modul în care se va desfășura ziua. Autobuzele cu angajații companiei opresc în fața intrării. În jur de 50-60 de persoane coboară agale, pornind precum niște oi duse la abator, spre poarta de la intrare. Privesc în jur și constat că natura este frate cu românul, deoarece păstrează și amplifică starea acestuia.

Mă opresc să-mi iau o cafea în timp ce-mi privesc ceasul. Mă retrag în zona de relaxare din exteriorul companiei și aștept să-mi apară prietenii de cafea. Este o zi agitată ca de obicei și fiecare este preocupat atât cu treburile din ziua anterioară  cât și cu probleme zilei curente. În jur se află câteva persoane izolate, de parca s-ar teme de o pandemie. Îmi termin cafeaua și încep o vizită prin companie, moment în care se aude sirena ce anunță finalizarea perioadei de relaxare. Pe drum răspund la telefon, îi ascult pe cei cu care mă întâlnesc, fiecare având câte o problemă de rezolvat. Până intru pe ușa biroului, am zece probleme de care am fost informat și-mi reamintesc decât vreo trei.

Mă apelează secretara ca să merg la managerul companiei. Oftez și mă îndrept în direcția unde am fost solicitat. Între timp, aflu că unul dintre subordonați primisese mai multe lucruri de făcut și le cam încurcase, iar producția a avut de suferit. Un șef de atelier se plânge că nu-i funcționează utilajul care nu dă semne alarmante. Îl întreb ce problemă a descoperit și-mi spune că nu este treaba lui să știe, dar nu funcționează instalația cum trebuie. Verific și totul pare în regulă. Continui deplasarea către biroul managerului și aflu după o discuția cu alți doi șefi de departament că de fapt utilajul defect nu era cel sesizat de șeful de atelier. Oftez și mă enervez: comunicare ineficientă.

Ajung la secretara managerului care mă privește cu aceeași figură acră consacrată și-mi face semn să intru. Secretara are doar o singură iubire și plăcere în viață: pisica ei. Oare cum o suportă? Pisica…

Ajuns în birou, managerul îmi cere date despre problemele sesizate de departamentul de producție de care eu nu știu. Acesta se ia cu mîinile de cap și-mi spune:

– Ce se întâmplă în firmă?

– Lipsă de comunicare. Oamenii sunt retrași și totul este un haos din lipsă de concentrare și gândire. Am devenit roboți umani – spun eu, așteptând o serie de critici agresive.

– Așa este. Nu suntem centrați pe cauze, ci doar pe efect. De fapt, vrea să găsești o soluție ca să facem oamenii comunicativi, să destindem atmosfera.

– Să facem o petrecere… o sedință?

– Am făcut des aceste activități și nu au avut efect.

– Să facem un team building de câteva zile… – spun eu cu gândul la concediu, la o vacanta la mare.

– Bună idee! Ocupă-te tu! – spune managerul în timp ce privește niște documente și se sperie. Avem doi oameni, care au adus două firme diferite ca să facem aceleași lucrări… să plătim de două ori același serviciu… Ai timp până mâine să stabilești un team building.

– Trebuie să  dureze o perioadă mai lungă, căci sunt multe probleme!

– Tu decizi – spune managerul iar eu simt că pot decide o schimbare în bine pentru firma unde mereu mă simt obosit. Discută cu fetele de la departamentul de Dezvoltare Personal.

Sursa foto: Album foto propriu

Primul minus pe care-l observ în companie este lipsa de comunicare, de empatie, deci discut cu colegii de la Dezvoltare Personal să caute traineri pentru cursuri. Locația trebuie să fie undeva departe de locul în care muncim, ca nu cumva cineva să se răzgândească și să abandoneze proiectul propus de mine. După o scurtă dar profundă gândire, m-am decis să aleg ca loc de recreere și de socializare, un hotel la mare.

Hotelul trebuie să fie aproape de mare, astfel încât să putem petrece câteva clipe plăcute sub briza mării, călcând peste nisipul fin al plajei. Locația trebuie să aibă vedere spre plajă dar și în altă zonă, astfel încât dacă sunt persoane alergice la mare, să nu fie în suferință. Dacă există zonă cu verdeață este și mai bine. Hotelul trebuie să fie îndepărtat de atracțiile locale pentru cumpărături și să dețină un restaurant cu preparate pe diferite gusturi, că oamenii sunt diferiți și pretențioși.

Până la urmă m-am decis la Hotel Opal care este situat în partea nordică a peninsulei Cap Aurora, fiind amplasat pe faleza din stațiune, la doar 50 de metri de plajă. „Accesul la plajă este facilitat de pozitia hotelului, fiind suficient ca turiștii să coboare din hotel pentru a face o baie de soare sau a se scălda în apa mării. Climatul mediteraneean al stațiunii Cap Aurora, permite turiștilor să se bucure de terasele cu deschidere spre mare, de spațiile verzi cu vegetație luxurianta și de spațiile de relaxare și divertisment in aer liber” este descrierea care m-a convins complet. Cu aceste informații m-am dus la manager, ferm convins că soluția aleasă va fi refuzată, dar spre surprinderea mea…

Sursa foto: Hotel Opal.ro

În prima zi de luni, din săptămâna următoare documentării mele legate de Hotel Opal, locația ne-a primit cu brațele deschise. Fiecare dintre noi, ne-am lăsat familiile acasă și am pornit în aventura cunoașterii. Unii au venit cu mașinile proprii, alții cu autoturismele firmei, ocupând 40 de locuri de parcare gratuite din cele 120 existente la hotel. Alți colegi au fost transferați de la gară cu mașinile de la hotel, cele dedicate unor astfel de transferuri.Urma să facem cursuri de comunicare, de negociere, de tehnici a evitării și a închiderii conflictelor, de socializare și de psihologia omului.

După ce ne-am cazat individual în camerele noastre de hotel, am coborât în zona de lounge a restaurantului pentru a savura o cafea, ceai, înghețată sau o răcoritoare, după dorința inimii noastre și să avem scurte discuții, departe de tumultul din cadrul companiei. După ce am degustat aceste mici plăceri ale vieții, ne-am dus pe una dintre cele două terase ale restaurtantului, care împreună aveau o capacitate de 120 de locuri. Când am ajuns și eu acolo, văzând toată lumea înghesuită, am avut impresia că s-a întâmplat ceva rău, dar nu, colegii mei admirau valurile mării după care s-au așezat la masă, câte unul, doi sau trei, după preferințe și-și comandau din meniul a la carte preparate culinare de tip „Bistro” sau pizza care se prepara la un cuptor cu lemn.

După servirea mesei, profesoarea care se ocupa de curs, ne-a adunat în sala de conferințe, unde am ocupat 60 dintre cele 80 de locuri disponibile și am beneficiat de echipamente tehnice ultramoderne, având și lumină naturală.

După ce am finalizat primul contact cu profesoare și știința ei, ne-am plimbat pe plaja proprie a hotelului, revenind înfometați în interiorl restaurantului pentru că se făcuse răcoare pe afară. Deși erau 360 de locuri răsfirate, noi ne-am înghesuit câte 4 la 15 mese, continuând să împărtășim impresiile din prima zi.

Deși se făcuse seară, unii dintre colegi care erau pasionați de tenis s-au dus pe terenul de lângă parcarea hotelului pentru a practica nobilul sport. Terenul era construit pe o suprafata plana, dreptunghiulara iar rachetele și mingile de tenis erau gata pregătite pentru a fi închiriate de către participanți. Însă plasa-fileu din centrul terenului s-a dovedit greu de depășit de unii colegi și colege, care au disputat câteva partide atât la simplu cât și la dublu. Unul dintre colegi își stabilise ca țel, să învețe tenisul, apelând la instructorul autorizat de la baza hotelului.

Unele colege au folosit seiful de la hotel pentru a-și depozita bijuteriile pe care le achiziționaseră pe drum, când au făcut o mică oprire. Managerul nostru pusese stăpânire pe computerul de la hotel pentru a scana și imprima unele documente primite pe mail.

Secretara s-a retras fericită și mai puțin acră în camera ei, însoțită de pisica ei iubitoare. Bine că am găsit un hotel care găzduiește și animăluțe mici, că altfel mă trezeam mereu cu o lâmâie lângă mine…

Eu m-am retras în cameră unde am pornit televizorul căutând o emisiune interesantă, având o mulțime de canale TV (CATV 30 canale), după ce conversasem pe rețele sociale cu familia și prietenii, de pe un laptop propriu, într-una din spațiile publice ale complexului unde aveam acces internet wireless gratuit.

Rutina din cele cinci zile petrecute la mare ne-a încărcat bateriile. Dimineața și după servirea prânzului mergeam pe plajă în zona celor 5.000 mp cu șezlonguri dintr-un total de 8 990 mp cât deținea hotelul. Mie îmi plăcea și zona de plajă de 2 990 mp unde se putea face plajă pe cearceaf, în perioada de sezon. Seara ne retrăgeam pe terasă, la tenis sau la scurte plimbări în grupuri mari, pe plajă.

Dimineața serveam o masă copioasă de tip bufet suedez, apoi la prânz ne alegeam delicatesele dorite iar seara ne delectam cu ceea ce ne poftea inima, alături de câte o licoare bahică, apreciate fiind cockteil-urile.

Profesoara era frumoasă și ne prezenta cursul în mod activ, fără teorie doar cu practică și multă implicare din partea noastră.

Sursa foto: Hotel Opal.ro

Soarele își trimite razele călduroase către persoanele ce coboară din autobuzele oprite în fața companiei. Oamenii coboară veseli și se adună în grupuri, povestind despre modul în care au petrecut cu familiile și intră gălăgioși pe poartă. Se opresc la o cafea și ne întâlnim cu toții, la locul din exteriorul companiei pentru a ne asculta unii pe alții. Sunt un singur grup, mare dar vesel. După câteva minute pornim spre locurile de muncă, ne întâlnim cu alți colegi, zâmbim și ne salută, căutând să rezolvăm problemele de la serviciu. În curând o să vine concediile, iar unii dintre noi ne-am făcut planuri pentru sejururi specifice pe litoral 2022, datorită experiențelor plăcute pe care le-am avut.

Marea și nisipul care va fi fierbinte, ne cheamă să organizăm noi evenimente la mare!

Sursa foto: Hotel Opal.ro

Privind pe fereastră spre biroul managerului văd un chip strălucitor care-mi face cu mâna și constat că este secretara acestuia!

În viață trebuie să profităm de oportunități iar când descoperim că ceva nu funcționează cum trebuie, asumarea și rezolvarea problemelor țin doar de noi.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022 și este o ficțiune, orice asemănare cu realitatea este pur și simplu întâmplătoare.

Inspirația de zi cu zi

Aud un zgomot în jurul meu și văd o umbră în fața mea. Îmi ridic repede privirea de pe ecranul telefonului și mă uit rușinat în jur. Este bine, pentru că nu m-a văzut nimeni că navigam pe internet, pe rețeaua de socializare, în timpul programului de lucru.

Mă uit la umbra din fața mea, care are chipul colegei mele, cea pe care o urmărisem cu câteva secunde în urmă, pe pagina ei de profil din rețeaua de socializare. Este ca și cum ar fi ieșit o imagine din ecranul mobilului. Zâmbesc, iar ea îmi răspunde prin aceeași mimică.

Colega mea, alături de care particip la sedințele zilnice la servici, este cu zece mai mare ca mine, dar când o privești, ai impresia că este cu cel puțin 15 ani mai tânără decât mine. Ea este mereu elegantă, rafinată în timpul săptămânii, după care, în week-end este o adevărată aventurieră, un om al munților.

Eu vrea să fiu ca ea, adică nu femeie, ci doar o persoană puternică, care să-și regăsească energie în zilele libere după agitația de la servici.  

Săptămâna trecută am plecat cu soția mea în excursie, pe cărări de munte. Ea a fost atât de mirată că a uitat să pună rucsac cafeaua și mâncarea pregătită în grabă, de dimineață. Nu m-am supărat, pentru că astfel rucsacul a fost mai ușor și am parcurs mai lin, drumul ascuns printre copacii înverziți. Au fost cele mai frumoase și obositoare 10 minute după ce am coborât din mașină. Am reușit să parcurgem aproape 200 de metri, până mi s-a udat pielea. Nu ploua, doar transpirasem și simțeam că sunt la capătul puterilor. A fost bine, pentru că din nou am fost fericit că nu aveam mâncare la noi, pentru că nu aș fi avut putere să mănânc ceva și le aduceam acasă, așa cum fac uneori cu sandwich-ul de la servici.

Până la urmă m-am hotărât să o abordez pe colega mea, ca să aflu secretul vieții ei. Nu am întrebat-o de iubirea vieții ci doar de experiențele ei montane. Mi-a spus că trebuie să am ambiție și echipament adecvat. Ambiția este uneori alături de mine, iar echipament… am un rucsac, blugi, ghete… Ea mi-a spus că pe situl https://answear.ro/ găsim peste 400 de branduri internașionale cu produse din toate categoriile de preț și stiluri, de la branduri premium (Tommy Hilfiger, Guess Jeans, Pinko, DKNY) la branduri sportive (Adidas, Nike, Puma, New Balance), branduri populare de lifestyle (Mango, Vero Moda) și multe alte mărci de renume.

În timpul sedinței, am privit în zare, după care am intrat din nou pe telefonul mobil și am început să revăd imaginile cu colega mea, modul în care era îmbrăcată. Am simțit un cot în braț și am tresărit. Un coleg văzuse ce fac și-mi făcea cu ochiul, arătând spre colegă. Nu știu ce-și închipuia el…

Ajuns acasă, mi-am adunat echipa de lucru, adică pe soția mea și ne-am instalat la calculator pentru a ne cumpăra ținute vestimentare de pe situl Answear. Ea era sceptică, pentru că mereu eram entuziasmat de anumite lucruri, idei, dar le abandonam după doua-trei încercări.

Answear oferă livrare rapidă: astfel că produsele comandate până la ora 16:00 se livrează în 48 de ore, iar produsele care nu corespund cerințelor clienților se pot returna cu ușurință în termen de 30 de zile de la data livrării.

Pe pagina https://answear.ro/h/fuste-negre.html am văzut și fusta neagră pe care o purta colega mea și care-i scotea în evidență forma perfectă a corpului ei. Mă uitam la partenera mea din viață și mă gândeam că și ei i se potrivește acest stil vestimentar. Poate îi fac o surpriză…

Sursa: Answear.ro

Soția mea a ales mai multe produse, astfel încât valoarea comenzii să treacă de acel minimum de 200 de lei, pentru a avea asigurată atât livrarea cât și returul gratuit. Am înțeles că nu are încredere în mine și consideră că după încă o experiență montană, voi abandona acest proiect de relaxare…

Zilele au trecut repede, iar sâmbată și-a făcut apariția, cu farmecul specific. După ce am amânat de trei ori alarma de la telefon, m-am decis să mă ridic din pat și să-mi trimit soția la treabă, adică să prepare cafeaua și sandwich-urile. Deschid ochii și constat că ea nu este… Intru în panică și mă grăbesc spre bucătărie. Ea stătea la masă, savura o cafea, în timp ce rucsacul era încărcat cu cele necesare pentru drumeție.

M-am grăbit să mă echipez cu noile haine, lejere, iar în timp ce mă încălțam cu adidașii recent cumpărați, am observat că soția mea era deja gata echipată pentru călătorie. Bine că în categoria https://answear.ro/h/ghete-adidas.html am găsit incălțaminte sport comodă și perfectă pentru nevoile noastre.

Sursa: Answear.ro

Această excursie a fost una mult mai lungă, reușind să ajungem până în vârful muntelui, la prima cabană, unde ne-am oprit și am servit masa. După ce ne-am odihnit, am pornit încet, spre locul unde am parcat. În timp ce ne deplasam, deși eram oboșiți, simțeam fericirea, faptul că am reușit.

După ce am urcat la volanul mașinii, am pornit telefonul mobil și am primit un mesaj de la muza călătoriei mele. Mi-a trimis o poză, cu mine și cu soția mea, în timp ce străbăteam pădurea! Este clar, trebuie să mă perfecțione, să mă pot deplasa cu usurință, fără a obosi și să pot vedea și ceea ce este sau cine se află în jurul nostru, adică să ne bucurăm de călătorie, nu doar de destinație.

Sursa: Answear.ro

Acel prezent acum este deja trecut, pentru că timpul trece și noi evoluăm și căutăm noi provocări, pentru care trebuie să fim inspirați. Este clar, cu toții avem surse de inspirație care ne îndeamnă să ne depășim anumite limite. Am observat că și pe situl Answear există inspirație creativă, găsind concursul internațional de creație vizuală, Lifespiration, lansat recent.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.