Arhive etichetă: companie

Managementul de proiect

Managementul proiectelor este un domeniu apărut de puțin timp, iar importanța sa a cunoscut o creștere majoră datorită faptului că, la scară europeană și internațională, tot mai multe acțiuni se desfășoară în cadrul unor proiecte. Resursele utilizate de aceste proiecte (mai ales cele financiare) au un rol din ce în ce mai mare în dezvoltarea economică iar aria lor de aplicabilitate este în creștere.

Un asemenea proiect reprezintă o sumă de activități care conduc la realizarea unui scop comun, necesitînd un consum important de resurse (care pot fi: umane, materiale, financiare, echipamente, informații documentare chiar și timp). Punerea în practică a unui proiect presupune un moment inițial și un moment final al proiectului, deci o durată de realizare. Momentul inițial este considerat cel în care se ia decizia de a se trece la conceperea unui proiect, iar cel final este cel în care se închie ultima activitate prevăzută de proiect.

Managementul de proiect este acel tip de management care constă în planificarea, organizarea și gestionarea și controlul sarcinilor și resurselor ce urmărește atingerea unui anumit obiectiv, în condițiile existenței unor constrângeri referitoare la timp, resurse și costuri.

Aceste proiecte pot fi de diferite grade de complexitate și pot avea diverse moduri de abordare. Gradul de complexitate a unui proiect este dat de numărul sarcinilor presupuse a fi îndeplinite, de numărul și intensitatea constrângerilor care apar pe parcursul desfășurării sale.

Un management de proiect trebuie conceput astfel încât să se concretizeze eficient ținând cont de cei trei factori de care depinde un proiect: timpul necesar, bugetul și obiectivele. Timpul necesarul este cel care se reflectă din momentul planificării inițiale a proiectului. Banii, adică mai precis bugetul proiectului are la baza ei costul resurselor necesare. Obiective și scopurile proiectului sunt definite prin activitățile cerute de punerea lui în practică.

Acești termeni sunt definiți de specialiști ca fiind „triunghiul” proiectului, pentru că modificarea oricăruia dintre ei determină schimbarea celorlalți doi, exact ca parametri valorici ai unui triunghi din domeniul matematicii. În general cei trei factori sunt la fel de importanți, dar de obicei numai unul dintre ei este predominant în cadrul unui proiect. De altfel, relațiile dintre acești trei termeni variază de la un proiect la altul, ceea ce determină de fapt problemele care sunt de rezolvat precum și soluționarea lor.

Indiferent de tipul de proiect, independent de personalitatea și stilul managerului său și de metoda specifică adoptată, managementul de proiect are 6 elemente esențiale: unicitatea obiectului, managerul de proiect, structura proiectului, abordarea, evaluarea și monitorizarea proiectului.

Unicitatea obiectivului se referă la faptul că un proiect are un singur obiectiv principal, motiv pentru care este și finanțat. Atingerea obiectivului înseamnă rezolvarea problemei care a fost identificată la începutul ciclului de viață al proiectului.

Managerul de proiect este unul singur. care are competența necesară, întreaga autoritate și completa responsabilitate în ceea ce privește conducerea proiectului. În funcție de capacitatea sa managerială, de talentul și stilul său de lucru, managerul de proiect poate delega activități colaboratorilor din echipa sa (numită “project team”) luarea unor decizii. Delegarea se face prin notificări scrise, astfel încât fiecare membru al echipei să-și asume responsabilitatea, potrivit rolului său în proiect. Membrii echipei răspund pentru propriile decizii în fața managerului de proiect.

Descompunerea structurală a proiectului se face în funcție de complexitatea proiectului: subproiecte, sarcini, grupuri de activități, activități pentru a utiliza competența fiecărui membru al echipei.

Abordarea proiectului are ca punct de pornire de la obiectiv către resurse: alocarea resurselor necesare realizării obiectivelor proiectului se face numai după ce sunt identificate toate activitățile necesare; resursele se calculează și se alocă numai pentru punerea în practică a acestor activități.

Evaluarea/Reevaluarea se realizează  încă din faza de concepție, după fiecare etapă sau stadiu al proiectului care să permită luarea deciziilor impuse de practică. În cazul săvârșirii unor erori în faza de concepție a proiectului, consecințele acestora se pot identifica relativ târziu, poate chiar după implementare ceea ce ar putea provoca un dezastru în timp.

Monitorizarea proiectului se realizează permanent atât în cadru intern (de managementul proiectului) cât și extern (de către evaluatori din afara proiectului).

Indiferent de valoarea proiectului, a companiei sau a afacerii, aceste etape trebuie urmărite și respectate, pentru că sunt elementele de bază ale reușitei managementului.

Sursa album foto propriu

Managementul: Compania și cultura organizațională

Compania are o misiune căreia îi sunt asociate anumite obiective, focalizate pe anumite scopuri. Eficacitatea și eficiența serviciilor unei organizații sunt cu atât mai mari cu cât aceasta se concentrează mai clar si mai distinctiv pe realizarea anumitor obiective.

Dacă între obiectivele impuse și calitatea serviciilor apare un decalaj, mai ales în condițiile de scădere a calității și de evoluție strict birocratică într-un mediu de piață concurențială, o organizatie are posibilități mari ca să dispară , aceasta putând fi  înlocuită de altă organizație similară tehnic, dar atentă să evite decalajul menționat, sau de o organizatie care realizează mai eficient, pe o noua bază cognitivă și tehnică, mi­siunea specializată de care comunitatea, grupul de interese,  are nevoie.

Organizatia este un grup de oameni între care se derulează interacțiuni orientate spre obiective comune, centrate pe scopurile organizației. În cadrul acestor organizații, pot apărea în orice moment, conflicte, atât interne, între membrii organizației, cât și externe, între organizație și mediul exterior. O companie trebuie să dețină valori și o cultură organizațională.

Cultura organizaţională conduce la identificarea câtorva evidenţe ce constituie fundamentul organizaţiei şi care permit înţelegerea unei logici interne din cadrul acesteia.

Organizaţia există în cadrul unei culturii externe, dar deține şi o cultură internă. Mediul are o cultură, iar organizaţia în strategiile şi acţiunile sale, ţine cont de următoarele elemente ale acestei culturi: cultura locală; cultura sectorului economic; cultura personalului; cultura naţională, în care sunt importante următoarele grupe de factori: importanţa acordată finalităţii muncii; factorii de satisfacţie; concepţiile privind managementul şi organizarea; rolul şi cultura muncii; orientările dominante în relaţiile interpersonale.

Orice comunitate socială, este caracterizată prin unitate organică, practicile, credinţele, valorile, ritualurile, miturile asigurând funcţionarea şi menţinerea structurii sociale. Comportamentul fiecărui component al comunităţii este determinat de reguli.

Cultura organizaţională există doar în, şi prin membrii organizaţiei, dar aceştia nu sunt în mod obligatoriu conştienţi de aceasta. Această cultură organizaţională este rezultat al unui lung proces de învăţare, adaptare şi adoptare, reprezentând un ansamblu de ipoteze de bază şi evidenţe.

Cultura organizaţională este modul în care se efectuează munca şi sunt trataţi oamenii. Organizaţiile au culturi tot aşa cum oamenii au personalităţi. Cultura unei organizaţii este colecţia ei de convingeri şi reacţii organice, aproape instinctive, de eroi şi personaje negative, de realizări, de interdicţii şi porunci.

Cultura fiecărei organizaţii este formată din două niveluri, unul de suprafaţă şi altul de profunzime. Cu cât valorile reale, profunde, ale companiei sunt mai apropiate de normele dorite, cu atât organizaţia are şanse mai mari în obţinerea succesului şi asigurarea competitivităţii. T. Peters şi R. Waterman consideră cultura organizaţională ca fiind rezultatul efortului managerilor de orientare a personalului organizaţiei „în spiritul unei prestaţii excelente”.

Cultura şi strategia managerială de multe ori sunt confundate una cu alta. În realitate însă, cultura şi strategia sunt legate prin conexiuni şi interdependenţe strânse, și îndeplinesc îndeplinesc fiecare câte un set de roluri particulare.

Un management sănătos are la baza ei o cultură organizațională adecvată, care să reprezintă fără echivoc, imaginea publică a companiei și a managerului său. O companie care un management defectuos, care nu căută soluțiile optime și alege varianta cea mai ușoară, nu este o companie valoroasă iar clienții, angajații și furnizorii încep să o părăsească din varii motive.

Cultura organizațională

Managementul este o activitate complexă iar instrumentele sale (conceperea, modelarea, planificarea) sunt indispensabile, dar nu constituie singurul reper informaţional pentru cel care decide.

Persoana care are puterea de decizie are nevoie de date mult mai multe, mai subtile, calitative despre spaţiul de intervenţie decizională. Pornind de la conceptul de cultură organizaţională, organizaţiile încearcă să reconstituie echilibrul între abordarea care are în centrul său planificarea (şi implică relaţii formalizate) şi abordările particulare. Aceste abordări sunt de tip euristic, calitativ, fenomenologic.

 Cultura organizaţională conduce la identificarea câtorva evidenţe ce constituie fundamentul organizaţiei şi care permit înţelegerea unei logici interne din cadrul acesteia.

 Smiricich în urma studiilor efectuate, formulează două abordări ale culturii organizaţionale: organizaţia are o cultură și  organizaţia este o cultură. Organizaţia are o cultură.Conform acestei abordări, organizaţia există în cadrul unei culturii externe, dar are şi una internă. Mediul are o cultură, iar organizaţia în strategiile şi acţiunile sale, ţine cont de următoarele elemente ale acestei culturi: cultura locală; cultura sectorului economic; cultura personalului; cultura naţională, în care sunt importante următoarele grupe de factori: importanţa acordată finalităţii muncii; factorii de satisfacţie; concepţiile privind managementul şi organizarea; rolul şi cultura muncii; orientările dominante în relaţiile interpersonale.

Orice comunitate socială, este caracterizată prin unitate organică, practicile, credinţele, valorile, ritualurile, miturile asigurând funcţionarea şi menţinerea structurii sociale. Comportamentul fiecărui component al comunităţii este determinat de reguli.

Practica managerială face referire la exercitarea funcţiilor managementului (planificarea, organizarea, coordonarea-antrenarea şi controlul) şi a relaţiilor manageriale (relaţii între şefi şi subordonaţi, relaţii pe linie ierarhică şi relaţii pe acelaşi nivel ierarhic), cuprinzând o serie întreagă de activităţi ce vizează: luarea deciziilor, structurarea, motivarea oamenilor, comunicarea şi circulaţia informaţiilor.

Cultura organizaţională există doar în, şi prin membrii organizaţiei, dar aceştia nu sunt în mod obligatoriu conştienţi de aceasta. Această cultură organizaţională este rezultat al unui lung proces de învăţare, adaptare şi adoptare, reprezentând un ansamblu de ipoteze de bază şi evidenţe.

În termeni simpli, cultura organizaţională este modul în care se efectuează munca şi sunt trataţi oamenii. Organizaţiile au culturi tot aşa cum oamenii au personalităţi. Cultura unei organizaţii este colecţia ei de convingeri şi reacţii organice, aproape instinctive, de eroi şi personaje negative, de realizări, de interdicţii şi porunci.

Cultura fiecărei organizaţii este formată din două niveluri, unul de suprafaţă şi altul de profunzime. Cu cât valorile reale, profunde, ale companiei sunt mai apropiate de normele dorite, cu atât organizaţia are şanse mai mari în obţinerea succesului şi asigurarea competitivităţii. T. Peters şi R. Waterman consideră cultura organizaţională ca fiind rezultatul efortului managerilor de orientare a personalului organizaţiei „în spiritul unei prestaţii excelente”.

Cultura şi strategia managerială de multe ori sunt confundate una cu alta. În realitate însă, cultura şi strategia sunt legate prin conexiuni şi interdependenţe strânse, și îndeplinesc îndeplinesc fiecare câte un set de roluri particulare.

Schimbarea şi eficientizarea organizaţiilor depind nu doar de consolidarea situaţiilor financiare (idee care este frecvent susţinută de mulţi manageri), cu ajutorul unor pârghii financiare din exteriorul firmelor (investiţii străine, credite avantajoase) și mai ales datorită asimilărilor noilor mentalităţi manageriale.

Un management sănătos are la baza ei o cultură organizațională adecvată, care să reprezintă fără echivoc, imaginea publică a companiei și a managerului său. O companie care un management defectuos, care nu căută soluțiile optime și alege varianta cea mai ușoară, nu este o companie valoroasă iar clienții, angajații și furnizorii încep să o părăsească din varii motive.

Sursa fotografie proprie

Managementul și organizația

Organizațiile au apărut ca urmare a intersect[rii strategiilor de acțiune colectivă cu abilitățile individuale, în condițiile în care eficiența muncii individuale a devenit tot mai dependentă de rezultatele activității specializate, de necesitatea procurării și prelucrării de informații multiple, de implicarea în tranzacții sau negocieri diversi­ficate.

Industrialismul a consacrat organizația ca structură fundamentală de ac­țiune și interacțiune. Apariția și extensia economiei monetare au generat în mod automat birocrația organizării ca formă de raționalizare a acțiunilor colective.

Organizația este totdeauna specializată, adică are o misiune căreia îi sunt asociate anumite obiective, focalizate pe anumite scopuri. Eficacitatea și eficiența serviciilor unei organizații sunt cu atât mai mari cu cât aceasta se concentrează mai clar si mai distinctiv pe realizarea anumitor obiective.

Dacă între obiectivele impuse și calitatea serviciilor apare un decalaj, mai ales în condițiile de scădere a calității și de evoluție strict birocratică într-un mediu de piață concurențială, o organizatie are posibilități mari ca să dispară , aceasta putând fi  înlocuită de altă organizație similară tehnic, dar atentă să evite decalajul menționat, sau de o organizatie care realizează mai eficient, pe o noua bază cognitivă și tehnică, mi­siunea specializată de care comunitatea, grupul de interese,  are nevoie.

Organizatia este un grup de oameni între care se derulează interacțiuni orientate spre obiective comune, centrate pe scopurile organizației. În cadrul acestor organizații, pot apărea în orice moment, conflicte, atât interne, între membrii organizației, cât și externe, între organizație și mediul exterior.

Orice afacere în care omul este implicat direct, ridică anumite temeri, probleme, gânduri. Mereu persistă una din întrebările esenţiale ale unei reuşite: “la ce îmi foloseşte?”, “ceea ce vreau să fac este bine?”, sau “sunt convins că este ceea ce-mi doresc este şi bine?”, dar răspunsurile vin de la sine, omul având tendinţa de a lucra cum ştie el mai bine, să se simtă în largul său.

Persoanele care nu sunt implicate direct într-un proces, o activitate, preferă să lase pe ceilalţi să decidă despre ceea ce au gândit şi cît s-au implicat. Aceştia reusesc să-şi susţină cu tărie, punctele de vedere, putând răspunde la întrebările fireşti şi necesare unei discuţii constructive.

Pe plan extern, compania întîmpină probleme legate de firmele concurențiale, cele care au domenii de activitate  similare cu ale lor.

Mediul concurenţial realizează o analiză profundă a pieţei de desfacere, factor important în luarea deciziilor, de alegerea strategiei de promovare prin marketing. Un factor decisiv în luarea deciziilor şi a direcţiei strategice îl constituie atât domeniul de activitate al companiei cât şi intensitatea concurenţei, atât în plan general cât şi în cel specific unui anumit produs sau serviciu care poate fi oferit.

Consumatorii au oportunitatea de a alege bunurile materiale şi/sau serviciile competitive, la preţuri onorabile şi de calitate superioară.

Rivalitatea dintre competitori, ce apare în plan economic, poate avea repercursiuni negative în societate, atât asupra companiilor cât şi asupra clienţilor care beneficiază de produsele acestora. 

În funcţie de diversitatea produselor, opţiunea cumpărătorului se extinde, motiv pentru care fiecare companie încearcă să aducă ceva nou, inovator. Dacă într-o gamă de produse, numărul acestora este mic, preţurile sunt aproape standardizate iar calitatea este cea care face diferenţa. În acest caz se poate spune că există o piaţă slabă, care poate fi exploatată prin apariţia unui nou produs sau serviciu aferent.

În cazul în care gama de produse este mai largă, preţurile sunt diferite, influenţând astfel consumul unui produs, uneori în detrimentul calităţii acestuia.

Piaţa este liberă dar lupta în cadrul acesteia, pentru promovare şi impunere, este una acerbă între reprezentanţii de marketing ai firmelor din acel profil.

Totul depinde de produs şi de modalitatea în care acesta este realizat şi promovat.

Fiecare produs/serviciu are anumite specificaţii şi caracteristici care o scot în evidenţă faţă de alte produse similare de pe piaţă.

Apariţia unui produs nou este o etapă importantă în existenţa unei companii şi a angajaţilor. Aşa cum un produs/serviciu este cartea de vizită a unei companii, apariţia unui nou produs/servicii este imaginea dezvoltării unei economii prospere şi sănătoase.

Sursa foto proprie

Gânduri și ambiții

Viața pe care o trăim este în general, așa cum ne-o facem noi, dar intervin și factori externi de care depindem în mod inevitabil. Deseori în viață suntem puși în situația de a fi într-o tabără sau alta. În multe ocazii nu avem ce face și trebuie să luăm o decizie, pentru că neutralitatea nu există.

Sursa: Album foto personal

În perioada copilăriei, în unele vacanțe mergeam în tabără și era frumos, astfel că ni se imprima o noțiune bazată pe sentimente pozitive, legată de acest cuvânt. dar odată cu evoluția noastră în viață, descoperim că unele asocieri ale copilăriei au cu totul alte conotații.

Omul este o ființă care cugetă, mai mult sau mai puțin în sens pozitiv, dar prin deciziile pe care le ia, în mod inevitabil îi sunt influențate următoarele activități și nu numai.

Pe plan profesional, fiecare încearcă să-și ușureze munca, iar uneori anumite principii ale unor persoane pot duce la distrugerea unor lucruri care au funcționat și care au fost făcute bine, dar alții le contestă că vor să-și demonstreze valoarea pe care însă nu o au.

Din motive personale și din dorința de a fi mai presus, pentru că valoarea reală este undeva mult mai jos, prin aroganță și răutate, aceste personaje conduc spre multiple probleme care împart oamenii, conform propriilor opinii. Dacă o părere nu este susținută, cei care au emis-o te consideră că nu faci parte din grupul lor, ci te afli într-o altă tabără fără a-și asculta argumentele.

Persoanele care sunt verticale și-și asumă greșelile și ideile sunt cele care aduc plus valoare companiei și propriei lor imagini publice. Acele personaje care nu pot oferi argumente în afara celor specifice folosirii unei tonalități ridicate, în mod cert sunt oameni care vor doar să profite și să se impună, folosind metoda provocării conflictelor.

Nu există companii perfecte sau ideale, pentru că acestea se construiesc având la baza lor oamenii. Niciodată nu va părăsi vreun angajat o companie, ci doar pe cei care fac parte din ea, pe cei care iau decizii și aplică anumite tratamente acestora. O companie trebuie să existe pentru oameni, cu oameni.

Omul este ca o trestie care se îndoie sub acțiunea furtunii, a vântului, dar nu se rupe. Caracterul și integritatea unui om nu trebuie să fie elemente de negociere a nimănui cu propria-i viață.

Revenind la acel conflict de grup, adică acele tabere care se confruntă, ele niciodată nu vor ajunge la un consens, nu pentru că nu se poate, ci pur și simplu pentru că nu se dorește, din cauza unor ambiții personale și a dorinței unora de a demonstra că sunt peste valoarea celor din tabăra adversă.

Oare de ce nu am putea să avem o viață frunoasă, în care să ne asumăm eșecurile, reușitele și să căutăm soluții doar la acele probleme care sunt nerezolvate, fără a căuta nod în papură altor persoane? Ideal ar fi să nu se arunce vina eșecurilor și a nereușitelor asupra unor nevinovați, doar pentru ca așa se poartă și este mult mai ușor!

Totul ține de om, hai să fim toți buni, să redevenim acei copii inocenți și curioși care se dezvoltă armonios pentru a trăi frumos, nu să devenim din buni, răi.Uneori este greu să ne schimbăm, dar să încercăm să ne îndreptăm spre bine, cu pași mici, ca să fie o lume mult mai bună, fără tabere adverse, ci doar cu tabere de vacanță!