Arhive etichetă: cultura

Cultura organizațională

Managementul este o activitate complexă iar instrumentele sale (conceperea, modelarea, planificarea) sunt indispensabile, dar nu constituie singurul reper informaţional pentru cel care decide.

Persoana care are puterea de decizie are nevoie de date mult mai multe, mai subtile, calitative despre spaţiul de intervenţie decizională. Pornind de la conceptul de cultură organizaţională, organizaţiile încearcă să reconstituie echilibrul între abordarea care are în centrul său planificarea (şi implică relaţii formalizate) şi abordările particulare. Aceste abordări sunt de tip euristic, calitativ, fenomenologic.

 Cultura organizaţională conduce la identificarea câtorva evidenţe ce constituie fundamentul organizaţiei şi care permit înţelegerea unei logici interne din cadrul acesteia.

 Smiricich în urma studiilor efectuate, formulează două abordări ale culturii organizaţionale: organizaţia are o cultură și  organizaţia este o cultură. Organizaţia are o cultură.Conform acestei abordări, organizaţia există în cadrul unei culturii externe, dar are şi una internă. Mediul are o cultură, iar organizaţia în strategiile şi acţiunile sale, ţine cont de următoarele elemente ale acestei culturi: cultura locală; cultura sectorului economic; cultura personalului; cultura naţională, în care sunt importante următoarele grupe de factori: importanţa acordată finalităţii muncii; factorii de satisfacţie; concepţiile privind managementul şi organizarea; rolul şi cultura muncii; orientările dominante în relaţiile interpersonale.

Orice comunitate socială, este caracterizată prin unitate organică, practicile, credinţele, valorile, ritualurile, miturile asigurând funcţionarea şi menţinerea structurii sociale. Comportamentul fiecărui component al comunităţii este determinat de reguli.

Practica managerială face referire la exercitarea funcţiilor managementului (planificarea, organizarea, coordonarea-antrenarea şi controlul) şi a relaţiilor manageriale (relaţii între şefi şi subordonaţi, relaţii pe linie ierarhică şi relaţii pe acelaşi nivel ierarhic), cuprinzând o serie întreagă de activităţi ce vizează: luarea deciziilor, structurarea, motivarea oamenilor, comunicarea şi circulaţia informaţiilor.

Cultura organizaţională există doar în, şi prin membrii organizaţiei, dar aceştia nu sunt în mod obligatoriu conştienţi de aceasta. Această cultură organizaţională este rezultat al unui lung proces de învăţare, adaptare şi adoptare, reprezentând un ansamblu de ipoteze de bază şi evidenţe.

În termeni simpli, cultura organizaţională este modul în care se efectuează munca şi sunt trataţi oamenii. Organizaţiile au culturi tot aşa cum oamenii au personalităţi. Cultura unei organizaţii este colecţia ei de convingeri şi reacţii organice, aproape instinctive, de eroi şi personaje negative, de realizări, de interdicţii şi porunci.

Cultura fiecărei organizaţii este formată din două niveluri, unul de suprafaţă şi altul de profunzime. Cu cât valorile reale, profunde, ale companiei sunt mai apropiate de normele dorite, cu atât organizaţia are şanse mai mari în obţinerea succesului şi asigurarea competitivităţii. T. Peters şi R. Waterman consideră cultura organizaţională ca fiind rezultatul efortului managerilor de orientare a personalului organizaţiei „în spiritul unei prestaţii excelente”.

Cultura şi strategia managerială de multe ori sunt confundate una cu alta. În realitate însă, cultura şi strategia sunt legate prin conexiuni şi interdependenţe strânse, și îndeplinesc îndeplinesc fiecare câte un set de roluri particulare.

Schimbarea şi eficientizarea organizaţiilor depind nu doar de consolidarea situaţiilor financiare (idee care este frecvent susţinută de mulţi manageri), cu ajutorul unor pârghii financiare din exteriorul firmelor (investiţii străine, credite avantajoase) și mai ales datorită asimilărilor noilor mentalităţi manageriale.

Un management sănătos are la baza ei o cultură organizațională adecvată, care să reprezintă fără echivoc, imaginea publică a companiei și a managerului său. O companie care un management defectuos, care nu căută soluțiile optime și alege varianta cea mai ușoară, nu este o companie valoroasă iar clienții, angajații și furnizorii încep să o părăsească din varii motive.

Sursa fotografie proprie

Podcastul – o necesitate a zilelor noastre

Oamenii și argumentele lor

Oamenii sunt predispuși să aibă păreri, unele chiar diferite de a celorlați, pe care însă dacă le argumentează, acestia pot schimba opinii sau decizii la acele persoane verticale și conștiente, că adevărul absolut nu este doar al lor.

Sursa foto: Album propriu

Marile dileme și cele mai multe contradicții sunt cele legate de domenii, care sunt incerte, în care chiar nu există nimic cert, precum este politica.

Eu nu sunt expert în politică, dar o urmăresc și observ că este un domeniu unde nimic nu este așa cum pare… Mereu am dorit argumente de la votanți, referitor la opțiunile lor politice, indiferent de partidul/doctrina/omul pe care-l susțineau.

Astfel, în urma unor solicitări adresate în perioada unor alegeri electorale, dorind doar o argumentare a susținerii unuia sau a altuia dintre candidați, o mulțime de prieteni, colegi au ripostat printr-o manieră care nu este una normală, cea denumită „pumnul in gură”, renunțând la existența unui contact virtual între noi. Aceasta m-a dezamăgit, considerând că oamenii încă nu sunt pregătiți să poate oferi/verifica alternative, să aibă intuiția și gândire în perspectivă. Am fost dezamăgit de această lipsă de argumentare, mai ales de la unii colegi de facultate/master împreună cu care am învins fricile și temerile pe coclaurile munților, pe tiroliană, făcând escaladări și relaxându-ne la cafeaua cea de toate zilele, după serile obositoare când adormeam instantaneu sub fereastra unde se afla o pictură!

În contrast cu aceste opinii personale, trebuie să ne bucurăm că există și emisiuni și podcasturi care dezbat și prezintă informații legate de diverse subiecte de interes general. Omul din naștere este ființă care cugetă și este ca o trestie care se îndoaie sub puterea vântului dar nu se rupe!

Necesitatea unui  podcast

Un podcast trebuie să se adreseze unui public larg, care poate deține atât cunostințe minime, medii sau chiar avansate, astfel încât să rămână cu unele informații care să-l ajute într-un viitor apropiat sau îndepărtat. Un podcast poate să fie unul general care să ofere informații din domenii diverse sau să fie strict de nișă, bazându-se pe specializările celor care le realizează.

Un podcast trebuie să ofere informații utile, poate fi o simplă dezbatere, așa ca între prietenii aflați la un pahar de vorbă, însă nu trebuie să prezinte informații trunchiate, parțiale care pot duce la interpretări.

Sursa foto: Album propriu

Trebuie să fim conștienți că nimeni nu este perfect și nu cunoaște totul, pentru că atunci nu ar fi doar un om! Atunci când sunt transmise mesaje, receptorul trebuie să le descifreze corect, fără a avea anumite distorsiuni ale canalului de transmitere. Dacă o informație este ambiguă, publicul îl poate interpreta și uneori o pietricică poate deveni un bolovan.

În general sunt apreciatele acele podcasturi ce sunt de nișă, în care informațiile prezentate sunt verificate din perspectiva mai multor surse credibile și ajută la dezvoltarea personală, uneori chiar și profesională a ascultătorului. În acest mod, publicul ocazional devine rapid un public fidel.

Podcasturi despre tehnologie

În general, un podcast de tehnologie este apreciat de către cunoscători, astfel că publicul țintă al realizatorilor îl reprezintă persoana care este avidă de informații, are anumite cunostințe sau dorește să acumuleze mai multe date.

Sursa foto: Tehnocultura

Podcastul Tehnocultura este un podcast de cultură generală din domeniul tehnologiei, cu știri și comentarii pe multe subiecte legate de tehnologia pe care o folosim zi de zi., realizată de  Vlad Bănică și Manuel Cheța, care discută în termeni simpli, din confortul locuințelor (din Germania, respectiv Marea Britanie). Podcastul Tehnocultura este o continuare în online a unei emisiuni realizate de Manuel Cheța la o telviziune locală din Brașov, în perioada cât a locuit în acest centru universitar 2014-2015.

Am urmărit episodul 82 în care gazdele emisiunii Vlad Bănică și Manuel Cheța au dezbătut ca subiecte principale: malware pe iPhone (care persistă și când telefonul este închis), calculatoare încete (cauze și remedieri ce depind strict de utilizatori) și prizele deștepte (prizele inteligente care detectează consumul real al surselor conectate la priza acelei rețele).  

Urmărind acest postcast marca Tehnocultura pot face unele remarci pro și contra, argumentându-le astfel încât să nu apară confuzii.

„Mii de site-uri de top colecționează date fără consimțământ chiar înainte să se trimită formularul…” – induce panică pentru necunoscători care pot avea impresia că totul este sub urmărire, nu doar unele site-uri web. Este adevărat că timpul a fost scurt, dar o informare despre ceea ce reprezintă un formular online, un site prezintă mai multă relevanță  informațiilor pentru acel necunoscător în domeniu.

Eu fiind din domeniul tehnologiei prezentate de către cei doi moderatori, am înțeles perfect ce s-a prezentat și m-am bucurat de informațiile noi acumulate, deși uneori aveam impresia că mă plictisesc, fiind deja lucruri cunoscute, însă uneori, reauzind acele știri, putem vedea dincolo de valoarea informației, gândind în perspectivă și având noi idei, care duc spre alte întrebări.

Fiind realizat de români plecați din țară, acest podcast se adresează atât românilor din diaspora cât și celor aflați în țară. Este ca o discuție între prieteni unde se dezbat probleme cotidiene care țin de tehnologie, ceea ce reprezintă o idee mai mult decât perfectă.

Există podcastul ideal?

Cum aș vedea eu realizarea unui podcast daca aș fi în locul lor?  Nu aș schimba multe pentru că este interesant. dar pot oferi unele propuneri.

Eu aș prezenta la început un mic sumar, cu un intro specific și m-aș axa pe mai multe teme: cultură și tehnologie, nu doar cultura tehnologiei. Aș prezenta știri și informații și noutăți culturale: literatură (cărți), artă, muzică, filme românești, pentru a ne regăsi identitatea națională și apoi m-aș axa pe tehnologie.

Prezentarea unei informații trebuie să înceapă de la nivelul unui ascultător cu cunostințe aproape minime în acel domeniu, iar apoi mesajele să înceapă să se adreseze, pe același subiect și celor cunoscători.

Sursa foto: Album propriu

De asemenea, ar fi ideal să se realizeze și o scurtă istorie a unor componente/ramuri a tehnologiei, astfel încât publicul care urmărește un episod, să fie atras și de următoarele podcasturi pentru a se iniția și a aprofunda acel domeniu..

Ceea ce este important, îl reprezintă faptul că acest podcast este o punte de legătură între românii de pretutindeni, iar acolo unde comunicare nu există, nimic nu este…

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2022.