Arhive etichetă: doctor

Fragmente: Când nu știi ce te așteaptă

Vitrina farmaciei este agresată de nasul lui Pătrățel, care se lipește de spațiul lăsat liber între două stickere cu reclame. Pătrățel se uită atent la domnișoara din interior, al cărui halat de un alb impecabil îi scotea în evidență corpul perfect.

Pătrățel tresare când simte o mână pe spatele său. Se întoarce fulgerător și-l vede pe Castravete, care-i zâmbește ca după o ghidușie copilărească:

– Te-am speriat!

– Nu – ripostează Pătrățel. Chiar aveam nevoie de tine!

– Da? Și eu. Hai să mergem să bem o bere.

– Bine, dar întâi ajută-mă cu ceva.

– Cum să nu – se oferă Castravete. Ce anume dorești?

– Să intri în farmacie și să-mi spui ce produs farmaceutic este pe raftul de sus.

– Poftim? Cauți ceva anume?

– Nu știu, dar ar putea fi ceva… de moment.

– Nu înțeleg! – spune Castravete.

– Doar intră, notează ce produs este pe ultimul raft și apoi îți explic! – spune misterios Pătrățel.

– Bine – aprobă mirat Castravete care se deplasează spre intrare.

– Să notezi denumirea – îi strigă Pătrățel lui Castravete, înainte ca acela să deschidă ușa ca să intre.

În timp ce Castravete se deplasează în interiorul farmaciei, vânzătoarea se ridică de lângă dulăpiorul de sub tejghea, pentru a-și primi clientul. Ea zâmbește, iar Castravete își pregătește vocea după o tuse scurtă:

– Vreau și eu ce este acolo sus pe raft?

– Bună ziua. La ce vă referiți?

– La pastilele alea de sus?

– A, la tetr….

– Da, probabil. Cum se numesc?

Vânzătoarea repetă denumirea produsului iar Castravete o ascultă cu ochii măriți, neînțelegând nimic. Se freacă pe obraz, apoi i se adresează domnișoarei, cu privirea pierdută în decolteul ei:

– Îmi puteți nota… pe ceva… undeva….

– Da, sigur – răspunde farmacista care ia un bilețel și notează denumirea produsului.

– Pentru ce se folosește? – întreabă Castravete care este pierdut în imaginea frumoasă care i se prezintă în fața ochiilor.

– Este pentru diaree – spune vânzătoarea iar Castravete tresare.

– Da…

– Aveți nevoie?

– Nu, întreb pentru un prieten – spune Castravete care preia bilețelul de pe birou și merge spre ieșire.

Vânzătoarea zâmbește și revine la treaba din care fusese întreruptă de apariția clientului ciudat.

Ieșind pe ușa farmaciei, Pătrățel aproape că-l ia în brațe pe Castravete, smulgându-i bilețelul. Aruncă o privire asupra notițelor și o pornește spre intrare făcându-i semn lui Castravete să-l aștepte.

Auzind din nou ușa de la intrare, vânzătoarea se ridică și revine lângă zona de primire clienți. Pătrățel se apropie de aceasta și rămâne cu privirea ațintită deasupra ecusonului farmacistei.

– Bună ziua! Cu ce vă ajut?

– Bună… ziua… Vreau… asta…. – zice Pătrățel care-i întinde bilețelul primit.

Vânzătoarea se uită pe bilețel și zâmbește. Se întoarce spre scărița din fața raftului și urcă două trepte pentru a putea lua o cutie cu pastile, în timp ce Pătrățel îi studiază fustița roșie, extrem de scurtă care-i scotea în evidență o altă parte mai mult decât perfectă a unui corp sănătos.

Farmacista coboară și … citeste mai departe.

Fragmente: Gogonel la dentist

Gogonel sare din pat. A simțit o zvâcnitură în maxilarul drept. Își duce repede mâna la locul durerii și oftează.

Se ridică din pat și începe să se îmbrace.

După zece minute este pe stradă. Începe să se deplaseze, fără o țintă anume. La un moment dat, vede un anunț cu un cabinet stomatologic.

Intră temător. Se așează pe un scaun, iar o asistentă se apropie de el:

  • Spuneți domnule, ce aveți?
  • Măseaua – răspunde Gogonel arătând spre falca umflată.
  • Doriți o programare?
  • Da…Să scap de durere.
  • O să vă vadă domnul doctor. Asteptați să termine cu pacientul și apoi se uită la dvs.
  • Bine…Mulțumesc.
  • Dacă este o urgență vă rezolvăm.
  • Hm…Mulțumesc.

Asistenta ia loc la biroul ei, în timp ce un sunet strident se aude din cabinet. Gogonel tresare. Apare un bărbat gras, în halat, cu picături de sânge care strigă spre asistentă:

  • Prepară-mi o injecție… Ajută-mă un pic…
  • Da, domnul doctor.

Asistenta dispare în cabinet, urmată de doctorul care aruncă o privire spre Gogonel:

  • Mai am un pic și vă iau pe dvs.!

Sângele de pe halat pare proaspăt. Gogonel tremură.

Doctorul intră în cabinet. Se aude iar un țipăt. Gogonel sare în picioare. Apare asistenta ce-și bandajează degetul de unde îi picura sânge. Gogonel o pornește spre ușă, zicând:

  • Mă duc să iau puțin aer.
  • Să nu stați mult. Acum termină doctorul, apoi are alt pacient.
  • Bine…

Gogonel aleargă pe ușă, afară respirând adânc:

  • Acum îl termină pe pacient! Nu…nu…

Durerea își face iar simțită prezența, dar parcă era mai mică, comparativ cu urletul care se aude din nou, din cabinet.

Gogonel se apropie de fereastră, se urcă pe o cărămidă și aruncă o privire înăuntru. O vede pe asistentă, care-și taie unghiile, apoi se uită prin telefon. Gogonel își temperează agitația… Apoi o vede pe asistentă cum aleargă spre cabinet.

Gogonel își ia câteva cărămizi din jur, le pune una peste alta și se suie pe ele, uitându-se în cabinet.

Asistenta ținea capul unui pacient care avea ochii mari, se smucea, iar doctorul cel gras îi umbla prin gură.

Pacientul privea uimit spre geam, la Gogonel, care începe să se strâmbe la el, pînă simte din nou o durere la falcă. Se mișcă, căzând pe iarbă.

Gogonel se ridică repede și fuge, fără să  arunce  vreo privire în urmă.

Ajuns în fața blocului, respiră adânc și simte iar durerea ascuțită.

Se uită cu ochii bulbucați la cei de pe stradă și merge în direcția opusă locului unde fusese până atunci.

Merge agale…cu speranța că durerea, sau dintele vor dispărea…citeste mai departe

Fragmente – Căzătură cu bucluc

Soarele privește în jur și se decide să poposească în parcul de lângă biserica din cartier. Pe banca din fața blocului, șade că întotdeauna, o bătrânică care-i privește pe toți cei care intră și ies din clădire. Când începe să se lase întunericul, aceasta își potrivește ochelarii pe nas, studiind zona. Multă lume se întreabă dacă femeia nu este cumva de la serviciile secrete, știind totul, despre fiecare, în cele mai mici amănunte.

Pătrățel revine spre locuință, împreună cu Castravete, care își rotește capul ca un titirez, privind după frumoasele domnișoare, care purtând o ținută lejeră, se tot perindau prin fața ochilor săi. Pătrățel începe să-și imite vecinul, care începe să vorbească rostind cuvintele tot mai rar:

  • Uite-o pe…
  • ………
  • Hm…Uite și la blondă…ce bine îi stă în roșu!
  • Ești cumva de la institutul de sondaj?
  • Aș vrea eu… adică să mă ocup de modă…

Pătrățel își mestecă guma și privirea îi fuge după o brunetă. Însă doar privirea, căci restul corpului pică pe jos. Neatent, se lovise de un stâlp care i se pusese în cale, chiar în fața blocului. Începe să tusească iar guma de mestecat i se lipește de dinți. Bătrâna sare de pe bancă, țipând și deplasându-de spre el.

Pătrățel privește buimac în jur. Castravete rămâne cu ochii pironiți spre acesta, ca și cum ar fi găsit ceea ce căuta. Țipetele bătrânei, atrag curioși în zonă.

  • Săracul, așa de tânăr!
  • Să chemăm ambulanța!
  • A leșinat de căldură!
  • Repede să vedem ce are!

Între timp, o ambulanță care era în trecere, oprește în fața mulțimii. Doctorița se apropie de Pătrățel și vede că acestuia i se umflase piciorul. Până să se dezmeticească, Pătrățel, se trezește pe targă, legat și urcat în ambulanță.

Doctorul îl consultă pe Pătrățel. Acesta se așează în fund pe pat zicând:

  • Nu-mi tai piciorul!
  • Dar nu este nevoie! – spune doctorul
  • Nici nu-l vreau în ghips.
  • Nu este nevoie. Aveți doar o traumă. Piciorul trece… se vindecă.
  • Atunci este bine. N-am fost niciodată bolnav.
  • Aha! Înseamnă că aveți traumă de la căzătură.
  • Nu.
  • Bine… Așa zic toți. Vă prescriu niște pastile. Să le luați după-masă.
  • După care masă?
  • La prânz.
  • Aha.
  • După ce mâncați.
  • Dar eu nu mănânc la prânz!
  • Atunci după ce luați masa…
  • Păi eu vreau să-mi iau o masă de la magazinul de lângă…
  • După ce serviți masa, adică mâncați.
  • Dimineața?
  • Următoarea masă.
  • A… seara!
  • Între dimineață și seara nu mâncați?
  • Ba da. Repede ceva…Dar nu la masă. Pe drum.
  • Bine…Deci luați când vreți. Dați datele dvs asistentei.
  • Poftiți – spune asistenta, care-l ia pe Pătrățel cu ea în holul unde-și avea biroul.

Pătrățel se așează tacticos pe scaun.

  • Data nașterii…. Aveți buletinul?
  • Poftiți cartea de identitate.
  • Mulțumesc.

Asistenta notează datele, după care întinde buletinul și rețeta:

  • Ați mai avut alte boli?
  • Nu.
  • Bine…Căsătorit?
  • Nu. Doriți să ieșiți cu mine, de mă întrebați?
  • Nu… – răspunde înroșindu-se asistenta. Procedura.
  • Adică trebuie să fiu căsătorit pentru procedură?
  • A…nu… Gata. Am terminat.

Pătrățel se oprește în fața spitalului, ăși scoate telefonul mobil, îl lovește ușor cu palma și apelează un număr din contactele existente pe cartelă:

  • Buna ziua. Taxi M…
  • Aș dori un taxiu…

Pătrățel citește adresa de pe clădirea spitalului așteptând cuminte răspunsul …citeste mai departe

Fragmente – Fiecare vede ce crede….

O dimineaţă însorită îşi face apariţia, după mai multe zile ploioase, în micul orăsel de lângă poalele muntelui. Razele soarelui îl trezesc pe bărbatul, care cu greu reuşise să adoarmă în aceea noapte. Vecinii din casa de alături țineau petreceri dese iar zgomotele și muzica mult prea tare îl deranjau.

Bărbatul era neliniștit și din cauza problemelor medicale ale tatălui său. Mama lui, de asemenea, era îngrijorată și retrasă în propria ei cochilie. Încercau să evite pe cât posibil contactul cu vecina cea bătrână din casa de peste drum, care vroia să afle noutăți doar pentru a avea ce bârfi alături de prietenele ei.

Televizorul pornește conform programării din seara precedentă. Bărbatul privește spre tavan și începe să se gândească la viaţa lui, una plină de probleme. După câteva minute de meditație, el a considerat că tot ceea ce există pentru sine, este doar un chin şi nimic din ceea ce ar fi bun, nu este și pentru el.

În acel moment se aude din nou gălăgie, dar de această dată de la vecina de vizavi, care pe lângă faptul că bârfea non-stop, reușea ca prin fiecare cuvânt al ei să rănească psihic pe cineva.

Ceasul cu cuc începe să anunțe ora. Bărbatul se uită la ora afișată pe telefonul personal şi pornește grăbit spre baie pentru a se pregăti să plece spre spital. Trebuia să se întâlnească cu mama lui și alături de ea, să poarte o discuție cu doamna doctor.

Taxiul se strecoară cu greu, pe drumul aglomerat nu atât din cauza traficului cât mai mult datorită indisciplinei pietonilor în traversare. După o călătorie care a durat aproape dublu față de o zi obișnuită, bărbatul coboară din taxi, la poarta principală a spitalului. Achită cursa și o pornește grăbit spre interiorul clădirii.

În spital era o agitație imensă deşi nu era oră de vizită. Cu greu, bărbatul reusește să ajungă la uşa cabinetului medical. Ajuns la ușă, aruncă o privire pe afisul cu programul doctoriței, iar când să bată la uşă, aceasta se deschise și el își vede mama așezată pe un  scaun, aşteptând să apară şi celelalte persoane. Ea-l vede și-i face semn să intre, lucru pe care el îl execută în mare grabă.

Bărbatul se așează lângă persoana care-i era dragă, cea care i-a dat viaţă. Între timp, din interiorul cabinetului apare o doctoriţă elegantă, de vârstă medie, zâmbitoare :

  • Bună Călin ! Ce mai faci ?
  • Bine…. aşa și așa…. – spune bărbatul încercând să-și amintească de unde o cunoaşte pe distinsa doctoriţă.
  • Deci domnul, soţul dvs., trebuie dus neapărat la un tratament la mare. Câteva zile îi vor fi mai mult decât benefice şi vor ajuta la însănătoşire. El nu are nevoie de un  pumn de medicamente ci doar de aerul şi briza mării.
  • Da, dar este greu de deplasat….e paralizat de 20 de ani – spuse mama lui Călin.
  • Ştiu. Am vorbit la sediu și va veni salvarea să-l transporte până acolo. În ambulanţă mai poate merge o persoană – spuse doctorița privind spre Călin și mama acestuia.
  • O să merg eu – spune femeia. Dar unde vom locui?
  • O să staţi amândoi la o clinică. Nu necesită învestiţii, doar că trebuie să aveţi grijă de dânsul, neavând mult personal acolo.
  • Asta nu-i o problemă pentru că de 30 de ani îl tot îngrijesc….
  • Deci în concluzie, mâine dimineaţă o să fie plecarea. Mergeţi amândoi?
  • Fiul meu este la curs  unde învaţă ceva despre… spune el mai bine!
  • Studiez tehnologia informaticii, o să lucrez în domeniul cercetării. Trebuie să plec două zile la o tabără, pentru o prezentare şi apoi voi merge la mare. Găsesc eu un loc la un hotel – spuse Călin.
  • Deci totul este rezolvat și va fi bine! Dimineaţă vă astept aici la spital, doamnă, pentru a pleca împreună cu pacientul la clinică.
  • Mulţumesc! Plicul acesta este pentru dvs.! – spune mama lui Călin scoțând un plic din poșeta ei neagră.
  • Doamnă! Eu primesc salariu…

Citește mai departe….