Arhive etichetă: existenta

Stresat și stresant

Stresul face parte din cotidianul vieţii.
Stres, sau stress, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, tensiune.

Stresant este felul în care unii dintre persoanele din jurul nostru, concep ceea ce noi propunem, impunem.

Noi putem fi atât stresaţi cât şi stresanţi.

Puţini dintre noi, reusim să evităm cele două stări, mai ales, pe cea legată de stres.

Dacă am face o radiografie a vieţii, am descoperi că stresul face parte din noi, fiind un factor care nu ne poate lipsi…

De ce ? Datorită vieţii pe care o ducem. Agitaţia din viaţa de zi cu zi, lipsa unui anumit confort, serviciul şi problemele legate de cei de lângă noi. Mulţi oameni, pentru binele lor, devin stresanţi, împingând factorul de stres al celor din jur la maximum.

Viaţa însăşi, este un stres, pentru că trebuie să navigăm pe apele tulburi ale societăţii în care trăim. Noi, românii, avem încă probleme să ne adaptăm la anumite condiţii, la care cei de peste hotare, au reuşit, de-a lungul anilor să treacă…. Motiv pentru care, stresul este un factor important care duce la îmbolnăviri, decese şi multe alte probleme.

Trebuie să reuşim, măcar o zi pe săptămână , să uităm de probleme, să petrecem clipe plăcute, să ieşim la aer curat, să trăim în armonie cu noi şi cei din jur… E greu, dar nu imposibil!

Viaţa trebuie trăită, cât mai plăcut, util şi să încercăm, măcar noi să nu fim stresanţi, căci poate, cei din jurul nostru scapă de stres şi vom reuşi şi noi, să scăpăm de aceasta…

O viaţă fără stres, fără stresanţi, este o viaţă sănătoasă care creşte speranţa de durată a vieţii!

Doar noi, putem să ne scăpăm de stres, încercând să convingem pe cei stresanţi, că nici lor nu le este bine….

Trebuie să avem grijă de alimentaţie, de, oamenii din jurul nostru (cei cu mai multe feţe), de modalitatea de viaţă, şi nu numai….

O viaţă avem acum, şi nu trebuie să o stresăm!

Totul se plăteşte

De când ne naştem, începem să plătim pentru existenţa noastră.

La început se fac investiţiile în haine, mâncare, medicamente. Cu trecerea anilor, ne plătim studiile, apoi încercăm, fiecare dintre noi, să ne descurcăm pe toboganul vieţii.

La un moment dat, descoperim că suntem obosiţi, nervoşi, agitaţi, stresaţi…

Plătim ca să scăpăm de problemele cotidiene, unele supărătoare, altele necesare.

Oboseala apare tot mai des, deoarece stresul, la serviciul unde esti plătit mereu mai puţin decât alţii care poate nu merită, dar au acel ceva ce nu avem noi ( relaţia, sau „pila”), încet descoperim că ne pierdem în monotonia „agitată” a vieţii.

Fiecare dintre noi luptăm să rezistăm pentru că din păcate nimeni nu va avea grijă de noi, în afara familiei şi a prietenilor adevăraţi.

Nu există loc de muncă fără stres, aici nu încadrăm mediul de „stat” ( de unde excludem categoric învăţământul şi medicina ) unde încă este valabil : „timpul trece, leafa merge!”, deoarece totul este pe baza „relaţiei” şi nu a cunoştinţelor în domeniu. Relaţia este punctul forte în cariera celor care lucrează în domeniul energiei şi….., unde examenele pentru posturile vacante se ţin după ce aceste posturi au fost deja ocupate de cel căruia îi erau destinate….

Revenind la viaţa de zi cu zi, noi oamenii, suntem preocupaţi să facem multe, să luptăm pentru orice, devenind uneori de nerecunoscut, chiar de noi înşine….

Vrem să obţinem ceea ce ne dorim, chiar cu riscul de a pierde multe. Noi luptăm, noi pierdem în timp…

Trebuie să fim atenţi, căci sănătatea nu se mai întoarce dacă o neglijăm, când anumite semne ale ei, ne bat în „uşă”, iar viaţa se scurge şi descoperim că am fost doar nişte călători în viaţă, care am trecut ca „gâştele prin apă” fără a trăi cu adevărat.

Noi trebuie să ne dedicăm timp, pentru ceea ce ne place, pentru cei dragi şi pentru o viaţă sănătoasă!

Noi ne decidem viitorul, trăim prezentul şi învăţăm din trecut. Trebuie să fim conştienţi, că ne putem schimba, şi chiar putem schimba şi pe alţii…în bine.

Călătorie printre ani

    Un copil preșcolar este întrebat de mamă, cum i s-a părut noua persoană care-i îndrumă pașii. Copilul îi răspunde că este o femeie bătrână, pentru că are 20 de ani….

   La liceu, un cadru didactic care are vârsta de 30 de ani, este unul bătrân, care nu-i poate înțelege pe adolescenți.

    Un student gândește că la 40 de ani va fi un om plictisit, terminat de viață și trebuie să guste din plăcerile vieții, petreceri, pentru a se pregăti de aceea… bătrânețe.

    La 30 de ani, omul se gândește că este pe un drum al vieții unde călătorește, iar la 50 de ani, totul pare terminat.

    Ajuns în pragul vârstei de aur, omul își calculează timpul până la pensionare, când va fi… bătrân.

   La pensie, omul privește în urmă cu mândrie și asteaptă să beneficieze de un nou început, o nouă tinerețe, considerând că până la 80 de ani, este o persoană matură și dinamică.

    Ajuns la venerabilă vârstă de 80 de ani, omul descoperă tinerețea veșnică și devine conștient că un om bătrân, este acela care își reprezintă vârsta prin trei cifre.

    Omul nu este bătrân atunci când îl consideră cei din juruul său, ci atunci când el se resemnează într-o viață pierdută de realitate.

    Fiecare om are o vârstă pe care o gestionează și-i descoperă marile avanteje și se poartă exact cum consideră el însuți.

   Vârsta nu este cea pe care ne-o vedem scrisă în cartea de identitate, ci cea pe care o trăim și o simțim, efectiv!