Arhive etichetă: Gogosar

Fragmente – LA GRĂTAR CU URSUL

Gogoșar se deplasează din bucătărie spre sufragerie, oprindu-se la ușa de la intrarea în apartament, pe care o descuie în așteptarea vizitatorilor zilnici, a vecinilor ei. De fiecare dată, primul care ajunge este Gogonel urmat apoi de vecinica Maimuțel, al cărei frate, Pătrățel încheie de obicei seria obișnuită de musafiri. Se uită mirată la ceas…

În acest timp, Pătrățel iese încetişor din apartamentul său, pentru a nu o trezi pe Maimuțel și merge la Gogonel. Acesta îi deschide încet ușa, mirat iar Pătrățel îi şopteşte:

– Merg la prietenul meu cu care am fost la nuntă!

– Du-te liniștit.

– Pst… Să nu știe fetele… Poate ne urmăresc… – zice Pătrățel privind cu teamă în jur, moment în care se aude ușa apartamentului său, deschisă probabil de Maimuțel.

– Dar de ce mergi? – întreabă Gogonel

– Să iau niște poze și să degustăm o țuică…

– Țuica este ca cea de la nuntă?

– Da. Am băut aproape o jumătate de sticlă și nu am avut nimic… Vii?

– Nu… Nu… – gândește Gogonel.

– Bine. Am plecat. Nu spui la nimeni, nimic!

– Bine.

Pătrățel iese în fugă, pornind pe scări în jos. După câteva minute, Gogonel urcă la vecina Gogoşar. Acolo se afla deja Maimuțel care-l și interpelează:

– Credeam că vii cu Pătrățel!

– A, nu. El merge după poze și la o pălincă – spune Gogonel…

Pătrățel ajunge la scara blocului și verifică lista de la interfon. Sună la un număr. Răspunde un bărbat:

– Da…

– Piftie?

– Nu, mulțumesc. Nu-mi face bine.

– Scuzați… dar caut pe domnul Piftie…

– 23… – aude un răspuns nervos după care se întrerupe legătura.

Pătrățel tastează 23 și ușa ca prin minune, se deschide. Urcă pe scări și vede o lumină difuză la etajul unu și un cap de femeie. Își continuă drumul până la apartamentul 23 și se salută cu gazda, trecând apoi la treabă, consumând câte un păhărel dintr-o sticlă de tărie.

– Noroc!

– Să fie!

– Auzi reclama: „consumați alcool moderat”.

– Așa și facem… bem doar câte un păhărel…

– Și doar dintr-o sticlă.

– De un litru…

Pătrățel se ridică cu greu și abia reuşeşte să ajungă pe scară. Coboară încet treptele și… vede lumină la etajul unu… nu este senzorul, ci doar un cap de bătrână și, curiozitatea ei.

Mai încet și puțin sigur, Pătrățel ajunge la parter și se deschide ușa. Un bărbat aflat în pragul ușii de la intrare, îl întreabă:

– Am sunat la apartamentul 30… ştiţi cumva unde este?

– Intrați unde vedeți lumină.

– Da.. categoric, mulțumesc – spune bărbatul alergând pe scări.

Până să se închidă ușa, se aude strigătul unei femei:

– Ce faci domnule, cum vezi o ușă deschisă intri!! Ajutor…

Pătrățel zâmbește și trage aer în piept, pornind spre casă:

– Soarta!

Pătrățel se strecoară încet în apartament, dar lumina se aprinde brusc:

– Ce faci? – întreabă Maimuțel

– Uiteeee… pe acasă.

– Te-ai îmbătat?!

– Este întrebare sau constatare?

– …

– Nu. Am băut doar o sticlă, două persoane…

– Mâine mergem pe munte, cum ai promis…

– Da… da… și după nuntă am călătorit. Am fost undeva… creeeeed…

– Bine – aprobă Maimuțel care se retrage în camera ei.

– Dar atunci a fost …. citește mai departe.

Fragmente – Căzătură cu bucluc

Soarele privește în jur și se decide să poposească în parcul de lângă biserica din cartier. Pe banca din fața blocului, șade că întotdeauna, o bătrânică care-i privește pe toți cei care intră și ies din clădire. Când începe să se lase întunericul, aceasta își potrivește ochelarii pe nas, studiind zona. Multă lume se întreabă dacă femeia nu este cumva de la serviciile secrete, știind totul, despre fiecare, în cele mai mici amănunte.

Pătrățel revine spre locuință, împreună cu Castravete, care își rotește capul ca un titirez, privind după frumoasele domnișoare, care purtând o ținută lejeră, se tot perindau prin fața ochilor săi. Pătrățel începe să-și imite vecinul, care începe să vorbească rostind cuvintele tot mai rar:

  • Uite-o pe…
  • ………
  • Hm…Uite și la blondă…ce bine îi stă în roșu!
  • Ești cumva de la institutul de sondaj?
  • Aș vrea eu… adică să mă ocup de modă…

Pătrățel își mestecă guma și privirea îi fuge după o brunetă. Însă doar privirea, căci restul corpului pică pe jos. Neatent, se lovise de un stâlp care i se pusese în cale, chiar în fața blocului. Începe să tusească iar guma de mestecat i se lipește de dinți. Bătrâna sare de pe bancă, țipând și deplasându-de spre el.

Pătrățel privește buimac în jur. Castravete rămâne cu ochii pironiți spre acesta, ca și cum ar fi găsit ceea ce căuta. Țipetele bătrânei, atrag curioși în zonă.

  • Săracul, așa de tânăr!
  • Să chemăm ambulanța!
  • A leșinat de căldură!
  • Repede să vedem ce are!

Între timp, o ambulanță care era în trecere, oprește în fața mulțimii. Doctorița se apropie de Pătrățel și vede că acestuia i se umflase piciorul. Până să se dezmeticească, Pătrățel, se trezește pe targă, legat și urcat în ambulanță.

Doctorul îl consultă pe Pătrățel. Acesta se așează în fund pe pat zicând:

  • Nu-mi tai piciorul!
  • Dar nu este nevoie! – spune doctorul
  • Nici nu-l vreau în ghips.
  • Nu este nevoie. Aveți doar o traumă. Piciorul trece… se vindecă.
  • Atunci este bine. N-am fost niciodată bolnav.
  • Aha! Înseamnă că aveți traumă de la căzătură.
  • Nu.
  • Bine… Așa zic toți. Vă prescriu niște pastile. Să le luați după-masă.
  • După care masă?
  • La prânz.
  • Aha.
  • După ce mâncați.
  • Dar eu nu mănânc la prânz!
  • Atunci după ce luați masa…
  • Păi eu vreau să-mi iau o masă de la magazinul de lângă…
  • După ce serviți masa, adică mâncați.
  • Dimineața?
  • Următoarea masă.
  • A… seara!
  • Între dimineață și seara nu mâncați?
  • Ba da. Repede ceva…Dar nu la masă. Pe drum.
  • Bine…Deci luați când vreți. Dați datele dvs asistentei.
  • Poftiți – spune asistenta, care-l ia pe Pătrățel cu ea în holul unde-și avea biroul.

Pătrățel se așează tacticos pe scaun.

  • Data nașterii…. Aveți buletinul?
  • Poftiți cartea de identitate.
  • Mulțumesc.

Asistenta notează datele, după care întinde buletinul și rețeta:

  • Ați mai avut alte boli?
  • Nu.
  • Bine…Căsătorit?
  • Nu. Doriți să ieșiți cu mine, de mă întrebați?
  • Nu… – răspunde înroșindu-se asistenta. Procedura.
  • Adică trebuie să fiu căsătorit pentru procedură?
  • A…nu… Gata. Am terminat.

Pătrățel se oprește în fața spitalului, ăși scoate telefonul mobil, îl lovește ușor cu palma și apelează un număr din contactele existente pe cartelă:

  • Buna ziua. Taxi M…
  • Aș dori un taxiu…

Pătrățel citește adresa de pe clădirea spitalului așteptând cuminte răspunsul …citeste mai departe

Fragmente – O zi nebună

Pătrăţel se trezeşte. Se uită prin cameră după care constată că-i este sete. Se ridică grăbit din pat pornind spre bucătărie. Ajuns pe hol, privește spre camera de alături și constată că sora lui doarme, pentru că nu se vedea lumină în camera ei. Intră pe întuneric în bucătărie, astfel încât ochii săi parțial deschiși, să nu ia un contact brusc cu lumina ledurilor. Se îndreaptă spre locul unde era depozitată cana lui de apă, moment în care simte că i se învârte capul. Ameţeşte. Se prinde repede de perete, cu o mână de ceas iar cu cealaltă de raftul cu oale, dar degeaba. Pătrăţel aterizează pe gresia de pe podea, împreună cu ceasul care se rostogoleşte sub masă. Rafturile și oalele îl acoperă pentru a nu i se face frig.

După câteva minute, Maimuţel aprinde lumina în camera ei. O porneşte spre baie moment în care vede deschisă uşa camerei lui Pătrăţel. Mirată o porneşte spre bucătărie, convinsă că fratele ei înfulecă de zor, golind frigiderul. Până să aprindă lumina, se împiedică şi cade peste Pătrăţel, care tresare speriat.

După dezastrul din noaptea trecută, din bucătărie, Maimuţel se apucă să facă curat. Începe să şteargă praful în timp ce Pătrăţel porneşte spre beci.

Ajuns în pivniță, Pătrățel îşi ia sticlele goale de apă minerală şi le numără. Face rapid un calcul şi pune o treime dintre ele în plasă. Urcă scările spre ieşirea din bloc. Ajuns afară, o salută pe bătrâna care stă pe banca din fața intrării, lângă zona verde ce împrejmuia blocul.

Pătrățel merge în piață și ajunge la magazinul dorit unde se strecoară în interior pe lângă cele patru vânzătoare vorbăreţe.  După ce face schimbul de sticle pline – sticle goale, Pătrățel se îndreaptă spre casa de marcat, iar pe drum îşi alege o ciocolată. După ce plăteşte, acesta pornește agale spre casă, părăsind piața și strecurându-se prin spatele blocului, coborând apoi  în beci.

Pătrățel pune sticlele pline pe raft, iar în locul lor, în plasă, pune altele goale. Iese prin faţa blocului salutând vecina, traversează piața și pătrunde în interiorul magazinului pe lângă cele patru vânzătoare. Îşi ia apa minerală, ciocolata, lasă suma fixă de plată la caseriţă și o pornește din nou spre casă. Iese din piaţă și-și continuă drumul prin spatele blocului. Coboară în beci şi repetă operaţiunile anterioare cu sticlele și pune ciocolata în raft, peste cea cumpărată anterior. Priveşte mirat spre telefonul care nu sunase deloc…. După ce stă pe gânduri, formează numărul de telefon al surorii Maimuţel, însă telefonul este ocupat:

  • Iar vorbeşte!

Pătrăţel își ia ultimele sticle goale, le pune în plasă şi o porneşte din nou spre ieşire. Trecând pe lângă vecina care stătea pe bancă, o vede cum îşi scuipă în sân, făcându-şi cruce, pentru că-l vede a treia oară plecând fără a observa când acesta a revenit.

Pătrățel intră agale în piață și în magazinul pe care-l frecventase anterior. Una dintre cele patru vânzătoare le întreabă pe celelalte:

  • Omul acela nu a mai trecut pe aici?
  • Cred că da… doar nu vedem în reluare.
  • Eu nu l-am mai văzut – spune una dintre ele, întorcând privirea spre Pătrăţel, care se afla în capătul magazinului.
  • Oare am halucinaţie? Am febră…

Pătrăţel îşi continuă drumul,..

Citește mai departe…