Arhive etichetă: lauda

Lauda de sine

Tot mai des observăm în viaţa de zi cu zi, atât la cei din jurul nostru, cât şi la emisiunile de televiziune, că lumea începe să se laude. Acestă laudă de sine, este tot mai pregnantă, peste tot. Începe să facă parte din rutina zilelor noastre….

Se spunea odată  că “ţi-au murit lăudătorii” de te „lauzi singur”. În mod cert nimeni  nu are vreun motiv să te laude!

Normal fiecare om face ceva demn de apreciat, dar nu toţi asteaptă recompense, fie ele materiale sau laudative. Unii o fac doar pentru că aşa este normal.

Nu trebuie să mergi la biserică pentru a te vedea votanţii credincioşi, nu trebuie să apari în “scandaluri televizate” pentru a se auzi de tine. La fel nu trebuie să ajuţi interesat, doar unele persoane, sau doar în anumite momente pe cei din jur.

Viaţa te laudă singură. În urma omului rămâne doar ceea ce a făcut, din dorinţa inimii nu din cauza vreunei … anumite impuneri sau beneficii viitoare!

Valoarea omului se defineşte prin ceea ce a făcut pozitiv, în sensul adevărat al acestui “cuvânt”!

Omul va fi apreciat, mai devreme sau mai târziu, datorită calităţilor şi a propriei valori. Este adevărat că de multe ori, această apreciere este mult prea târzie, dar…

Uneori omul este apreciat doar atunci când nu mai este acolo, unde şi-a pus în valoare calităţile …

Omul modest şi valoros, nu se laudă singur. Uneori chiar nu-i place să fie ridicat în slăvi…

ADMI®aţia

De multe ori admirăm anumite persoane, ori fapte sau lucruri, fără vreun motiv ascuns, doar datorită faptului că ne place, sau ne încântă.

Admiraţia pentru oamenii meritoși, care sunt apreciaţi pentru valoarea lor, este BINEvenită.

Însă din păcate, tot mai des descoperim admiraţia oamenilor îndreptată spre anumiţi semeni, a căror valoare se numără doar prin multitudinea de bunuri deţinute.

Sunt persoane care nu pot spune o frază corectă în limba română dar sunt importanţi! Au bani, au valoare….

Mai exact, lumea începe să aibă admiraţie, nu pentru ceea ce gândeşte sau face un om, ci pentru ceea ce are! De fapt se admiră banii, bunurile, bogăţia…. viața materială.

Omul nu este nemuritor. Când părăseşte această lume, nu va lua cu el bogăţiile adunate, acesta lasă în urmă doar sentimente și gânduri, ale celor care l-au cunoscut.

Omul nu va pleca din această lume, admirat pentru bogăţii, ci doar apreciat pentru ceea ce a făcut şi a lăsat în inimile şi sufletele celor rămaşi.

Noi oamenii trebuie să ne admirăm semenii, dar nu pentru ceea ce deţin, ci pentru ceea ce fac, pentru caracterul, integritatea şi realizările lor profesionale.

Nu trebuie să-l admirăm pe X, că are o maşină ultimul răcnet, sau pe Z că are cea mai frumoasă prietenă, sau pe Y pentru că mi-a dat un cadou frumos….

Aprecierea şi admiraţia merg alături, şi sunt împreună cu sufletul şi inima, cele care reprezintă de fapt cartea noastră de vizită.

Să admirăm bunătatea, calitatea, adevărul şi să ne apreciem prietenii, pe cei din jur, la adevărata lor valoare!

Între critică şi laudă

Se spună că critica constructivă este mai benefică decât lauda excesivă. Este adevărat!

De o critică constructivă beneficiem puţini dar de laudă excesivă au parte doar cei cu „pile” în viaţa de zi cu zi.

Aproximativ 90% din cele spuse de cei din jurul nostru sunt doar simple…critici. A apărut o boală, critico-mania , care începe să aibă tot mai mulţi adepţi. Este mai uşor să găseşti punctele slabe ale celui de lângă de tine, să le scoţi în evidenţă, decât să-i vezi calităţile și realizările.

De asemenea este mult mai ușor să vezi prin defectele cuiva, calitățile tale pe care nimeni nu le apreciază, ci doar tu, dar nu oricum ci prin critică persoanelor din jur.

„Ți-au pierit lăudătorii” dar ți-au apărut criticii, poate fi un motto specific zilelor noastre.

Unii se enervează la critici, alții pentru laude dar puțini conștientizează că de fapt, prin valoarea lor, devin subiecte de discuție, critică, laudă…..

Dacă o persoană ar fi una anonimă, nimeni nu s-ar agita să facă parte din viața lui, indiferent de modalitatea prin care dorește să comunice cu acesta.