Arhive etichetă: noi

Fragmente: Aparențe

Liniștea din jur este întreruptă de sunetul alarmei de la telefon. Întind mâna spre mobil, lovind veioza din spatele cănii cu apă și împrăștii cartea, cana și telefonul pe jos. Sunt prea obosit ca să le ridic și decid să mă odihnesc, cu ochii închiși, câteva secunde.

Se pare că au trecut repede secundele, pentru că aud ușa de la intrare, al vecinului, cum se închide în grabă, după care se aud niște zgomote specifice unor pași grăbiți. A plecat vecinul, iar la trei minute după el, trebuie să ies și eu, care încă sunt în pat! Mă ridic repede și mă îndrept spre baie, îmi scot pijamaua și-mi recuperez niște haine de pe canapeaua din sufragerie în timp ce mă clătesc pe ochi. Îmi iau periuța de dinți, pun pasta și mă frec ușor, folosind doar o mână, pentru că cealaltă era ocupată cu îmbrăcatul pantalonilor.

În două minute îmi clătesc gura, trag cămașa peste pantaloni, mă încalț și alerg pe ușa apartamentului. Cobor scările dar revin ca să-mi iau cheia din cuier și să încui locuința. Reusesc cu greu, dar pierd timp. Ies pe stradă și alerg, întrecându-l pe vecinul care face jogging. Când mă apropii de stație, observ autobuzul cu numărul obișnuit 2022, cum pleacă din stație, iar locul din spate, acolo unde stăteam eu mereu, era gol.

Oftez și caut un taxi. Telefonul mobil nu se afla în buzunarul pantalonilor, ceea ce-mi aduce aminte că acest obiect indispensabil face baie pe covorul din dormitor, în apa care a curs din cana căzută de pe noptieră.

Nu am timp să mă întorc acasă, așa că o pornesc grăbit spre stația de taxi care este mai goală decât propriul meu frigider. Aștept, că nu am ce face.

Prin fața mea trece bătrânica de la etajul patru. Mă vede și-mi zâmbește:

– Bună dimineața!

– Bună dimineața.

– La servici?

– Am pierdut autobuzul și nu am telefon să sun la taxi.

– A, am eu telefon dar e model vechi cu butoane…. – spune bătrânica.

– Este perfect! – exclam fericit.

Iau telefonul mobil și mă gândesc să sun la birou să anunță că întârzii. Apelez numărul unui coleg, un număr ușor de reținut. Apelul este preluat cu greu, probabil pentru că era un număr necunoscut: …citeste mai departe

AMÂNare şi REALIZARE

Când avem multă treabă, uneori ne speriem şi amânăm unele lucruri. Normal şi firesc, doar uneori….

Era un proverb în trecut…: “Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine”, care între timp a devenit “Ce poţi face mâine, nu fă azi” sau, mai rău “Ce poţi face azi, lasă pe mâine căci poate nu mai este nevoie…”.

Urmând aceste principii, amânăm de azi pe mâine, sau chiar pe mai multe zile, până când considerăm că suntem mai liberi, anumite lucruri. Când vine însă acea zi, descoperim că timpul nu ne permite să realizăm tot ceea ce ne-am propus….

Dacă tot amânăm, uneori aceste amânări duc spre neîmpliniri ale idealurilor, viselor, uneori chiar şi a vieţii noastre….

Realitatea este că în viață trebuie să amânăm, sau să renunţăm, la lucruri mărunte, chiar dacă… unele fapte mărunte duc spre marile realizări, în detrimental acţiunilor cu “bătaie lungă “ benefice pentru noi.

Totul depinde de noi, de cum gândim şi mai ales de cum ne implicăm în viaţa noastră şi a celor din jur.

Noi decidem, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru, pentru cei cu care interacţionăm în viaţa de zi cu zi.