Arhive etichetă: oameni

Implicare și responsabilitate

     De aproape trei decenii, România trăieşte experienţa democraţiei, aflându-se în faţa unor multiple provocări de ordin social, economic şi politic. Una dintre cele mai importante probleme este cea a comunicării bilaterale dintre sfera politică şi societatea civilă. Statul român şi-a structurat în timp, diverse mecanisme de dialog social şi negociere politică, tocmai în speranţa soluţionării acestei probleme.

     Noţiunea de implicare civică şi profilul persoanei active şi implicate în viaţa publică au căpătat noi valenţe, dezvoltându-se odată cu societatea şi condiţiile socio-umane şi politice apărute. Cu alte cuvinte, implicarea civică s-a transformat treptat într-un rol din ce în ce mai important şi atribuit din ce în ce mai frecvent sectorului tânăr al societăţii-tinerii și a celor care doresc să preia inițiative în probleme stringente.

     Oamenii sunt influenţaţi în deciziile lor de stările sufleteşti prin care trec. În perioade anilor de liceu, acestia şi-au format anumite păreri și idei, care pe timpul facultăţii sunt consolidate sau, uneori după caz, schimbate radical. Afectivitatea acestora este influenţată de realitatea din jur, cea pe care o redescoperă la fiecare pas.

     În perioada studiilor, tinerii se axează pe lângă cele specifice vârstei lor şi la studiul societăţii, atât pentru a cunoaşte mai multe cât şi pentru a descoperi modalitatea de a se dezvolta profesional. La început de drum mereu este greu atât găsirea succesului cât și a reuşitei, în general. Primii paşi sunt îndreptaţi către activităţi nonprofit, prin care se acumulează experienţă. Aceasta își lasă deseori amprenta asupra cursului vieții, în timpul care va trece.

     Una dintre problemele care intrigă și implică mai multe persoane și asociații sunt cele legate de exploatarea bogăției naționale de câtre alte corporații (Roșia Montană) ți defrișarea pădurilor atât de mult susținută prin legi de conducătorii noștrii.

    Legat de Roșia Montană se cunoaște că locul este unul perfect pentru activități turistice iar politicul, a încercat în repetate rânduri să preia bogățiile reale, printr-o exploatare defectuoasă atât asupra oamenilor cât și a zonei respective. S-a dorit o izolare a regiunii, o sărăcie care să bântuie pentru a se exploata aurul, de către companii străine, care urmau să-și ia marile profituri. Astfel se distrugeau ținutul, natura, iar oamenii trebuiau să migreze și implicit țara noastră, devenea din nou mai săracă.

     Indiferent de problemele care apar în activităţile sociale, politice, nu trebuie doar căutaţi vinovaţii, trebuie oferite soluţii şi să se intervină ca problemele care au apărut o dată, să nu mai reapară.  Totul depinde de oameni, pentru că toate se realizează pentru oameni. Turismul ne poate dezvolta țară, putând fi de asemenea, o pistă de relansare comercială.

     În prezent, oamenii devin mai responsabili iar încet dar sigur, simțul civic va îndruma cetățenii și va proteja natura, aceasta fiind mai importantă decât orice altă bogăție materialistă.

       Speranța moare mereu… ultima!

Bârfa

    În trecut se spunea că oamenii stau pe la colțuri și bârfesc. În prezent, oamenii bârfesc peste tot pe unde apucă.

     De multe ori, acele mici bârfe devin adevărate tăvăluguri pentru cei implicați, pentru cei care sunt personajele discuțiilor… a micilor bârfe.

     Corect ar fi ca oamenii să nu vorbească în lipsa celui despre care discută, sau cel puțin, înainte de a emite anumite judecăți ca urmarea a discuțiilorce conduc imprevizibil la formarea unor păreri, să fie ascultată și persoana în cauză.

    Nu este normal, că dacă cineva are anumite reticiențe sau păreri preconcepute, să le impună tacid și altora. Uneori un grup se substituie unui individ, ca un întreg al acestuia.

    Uneori avem impresia că oamenii gândesc prea puțin și se ghidează doar după instinctele de moment, ceea ce poate duce la conflicte, nicidecum la o aplanare a eventualelor  divergențe.

      Omul este o ființă inteligentă care trebuie să demonstreze această calitate prin ceea ce face și mai ales, prin cum se poartă în societate.

     Bârfa nu este benefică nimănui pentru că influențează stările indivizilor, atât a celui ce emite mesajele cât și ale receptorului, ca să nu uităm de repercursiunile asupra subiectului informațiilor transmise.

CURAjul DE GRUP

      Aţi văzut vreodată puterea unui grup?

     Cu cât sunt mai mulţi, cu atât grupul se crede mai puternic. Uneori, doar ei cred acest lucru, alteori însă este chiar adevărat.

   Am văzut grupuri de hoţi, prin grădini, pieţe care comentau şi foloseau cuvinte obscene, chiar dacă fiecare dintre ei, avea o oarecare frică individuală.

    În momentul când grupul se destramă, definitiv sau provizoriu, persoanele devin vulnerabile. Frica îi transformă în adevăraţi atleţi, care fug de mănâncă pământul. Ei gândesc uniform sau deloc. Sunt luaţi de valul grupului iar dacă îi iei la bani mărunţi, nu sunt în stare să lege o idee.

    Când eşti departe de cei cu care ai dispute, sau eşti în cadrul unui grup, te simţi ca un adevărat Zeu. Eşti adus pe pământ doar în momentul când eşti lăsat de izbelişte de cei din jur.

     Oare când îşi dă seama omul că puterea înseamnă de fapt  dreptate, nu doar ideea de grup?

      Hoţii devin şi agresivi când sunt în grup şi ştiu că se pot baza pe cei de lângă ei. Dacă se întâlnesc două grupuri diferite, fie ies scântei, fie totul devine o cursă cu obstacole.

    Persoanele care au un grup compact de lingușitori se cred puternici pentru că au informații, dar uneori acele mesaje pot fi ireale, apărute doar pentru ca emițătorul să fie luat în seamă.

    A fi membru al unui grup nu înseamnă să fii puternic, a fi om cu suflet bun înseamnă o diferențiere față de alte ființe, deci….

Omul de lângă tine

     Fiecare persoană are în anumite momente din viaţă, oameni alături, cu care ia contact.

    De la banalul coleg de banca de la şcoală, la vecinul de pe bancheta autobuzului, până la persoana cu care îţi petreci, teoretic, cea mai mare parte a vieţii sunt oameni care ne pot influenţa într-un fel sau altul viaţa.

    Este greu să apreciezi un număr exact, de persoane care au stat, fizic lângă tine. Nu acelaşi lucru însă, se poate spune despre oamenii care au stat lângă noi ca să ne sprijine în propria noastră viaţă.

   Fiecare persoană are un suflet şi implicit propriile probleme. Uneori nu este bine să te amesteci în treburile altora, dar uneori este inevitabil.

    Un sfat bun, la momentul oportun, poate decide un destin. Fiecare este stăpânul său drum prin viață, dar uneori trebuie să i se arate unde greseşte sau nu abordează corect problema care-i apare în cale.

    Nimeni nu este atotştiutor, toţi greşim, intenţionat sau nu, în viaţă. Trebuie să ne îndreptăm aceste greşeli şi mai ales să fim exemplu pentru alţii. Dacă lăsăm şi pe alţii să se lovească cu capul de pragul de sus, riscăm toţi, în timp să ne lovim şi de „pragul” de jos.

     Evoluţia se face după experienţa acumulată şi după îndrumări, cele care sunt într-adevăr necesare, prin cunoaştere.

Cugetări

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și bunătatea, precum unii

copaci își pierd ramurile….

 

Nu trebuie să alergăm după timp, ci acesta trebuie doar să ne însoțească pe cărările vieții.

Fiecare mâine reprezintă nu doar o nouă zi, ci o nouă viață!

Dacă nu trăiești în prezent degeaba îți reamintești trecutul pentru că viitorul poate nu va mai fi….

Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, doar dacă nu ești sigur că acel lucru nu este necesar, sau util!

Nu uita să trăiești pentru că eternitatea înseamnă odihna unui suflet, care trece într-o altă lume, iar cei din urma ta, își vor aminti de faptele, gândurile și omenia ta! 

SINGURătate

      De multe ori regretăm atunci când pierdem un suflet, o fiinţă care a făcut parte din viața noastră.

     Din păcate, noi simţim acest regret doar atunci când persoana, fizic nu mai este lângă noi. Uităm însă, că poate acest suflet, s-a pierdut de mult.

      De ce?

    Pur şi simplu, dacă l-am neglijat, l-am uitat, voit sau nu, din cauza greutăţilor, a luptelor de zi cu zi. Persoana rămânând singură, se pierde în neantul vieţii, devenind un suflet pustiu.

     Putem să trăim alături de alte persoane dar de fapt să fim singuri, datorită unei neglijențe față de semeni sau pur și simplu datorită lipsei de timp din cauza unor obiective propuse și țeluri după care alergăm să le îndeplinim.

     Uneori uităm să trăim sau să ne dăm seama de rostul vieții noastre. Prietenii reprezintă bogația sufletească a unui om în timp ce banii reprezintă doar o bogăție care poate fi fatală uneori.

     Să lăsăm deoparte grijile noastre și să începem să trăim! Primul pas este să zâmbim mai mult, să schimbăm câteva cuvinte cu cei din jurul nostru iar privirea să fie îndreptată spre om, nu spre un punct infinit, așa cum mulți își cred propria existență!

Aparențe înșelătoare

Avem de multe ori, prostul obicei de a cataloga pe cineva după prima impresie, așa cum facem uneori, anumite lucruri după primul impuls. De multe ori, se întâmplă ca cele odată stabilite, să fie înșelătoare.

Uneori nu suntem capabili să ne recunoaștem greșeala, insistând să demonstrăm, că ceea ce am gândit, sau făcut este conform cu realitatea.

De câte ori am gândit despre cineva că este …. dar apoi am descoperit că este altfel?

Suntem obișnuiți să vedem partea negativă din toate, trecând peste lucrurile pozitive, ca gâsca prin apă.

Nu înseamnă că cineva dacă este tăcut, este prost sau nu știe să vorbească…

Dacă o fată stă lângă un parc unde scrie că e loc de joacă, nu  înseamnă că vrea să se joace…

Nu toți care se laudă, adică aplică celebra „laudă de sine”, sunt chiar așa cum se cred ei.

      Dacă nu-ți place de cineva, evită-l dar nu-l jigni. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Să lăsăm aparențele, primele impresii doar la statutul de începuturi…

Totul depinde de noi. Prin noi, îi putem modela pe cei din jur, iar împreună, putem face o lume mai bună! Măcar să încercăm!

Să fim… altcineva

   Omul de zi cu zi este unul obişnuit. Poate este bun, uneori… poate rar, sau rău…  mai des.  Bunătatea este privită ca o slăbiciune, iar omul este luat de”prost”.

    În preajma sărbătorilor importante şi de lungă durată, toţi încearcă să fie buni, unii însă se descurcă inimaginabil de greu,.

    Oare de ce credem că dacă suntem o dată, de două ori pe an, câteva clipe, buni, suntem OAMENI!

      Oare văzând că putem fi buni, avem alte sentimente, de împlinire, de ce nu încercăm acest lucru, să-l facem zilnic? Atunci nu este slăbiciune…  devine obişnuinţă!

     Această trecere de câteva zile sau ore într-o altă dimensiune a existenței umane poate fi obositoare, pentru vrem să fim ca alții. Fiecare persoană are propria gândire și stil de viață, nu pot fi doi oameni perfect identici! Dacă am acorda puțină BUNĂvoință în ficare celui de lângă noi, cu siguranță ne-am simți mai bine, mereu, nu doar în perioada sărbătorilor!

      A fi om, a avea suflet mare este o calitate cu care ne naștem dar unii o pierd pe cărarea vieții și uită să caute….

Călătorie printre ani

    Un copil preșcolar este întrebat de mamă, cum i s-a părut noua persoană care-i îndrumă pașii. Copilul îi răspunde că este o femeie bătrână, pentru că are 20 de ani….

   La liceu, un cadru didactic care are vârsta de 30 de ani, este unul bătrân, care nu-i poate înțelege pe adolescenți.

    Un student gândește că la 40 de ani va fi un om plictisit, terminat de viață și trebuie să guste din plăcerile vieții, petreceri, pentru a se pregăti de aceea… bătrânețe.

    La 30 de ani, omul se gândește că este pe un drum al vieții unde călătorește, iar la 50 de ani, totul pare terminat.

    Ajuns în pragul vârstei de aur, omul își calculează timpul până la pensionare, când va fi… bătrân.

   La pensie, omul privește în urmă cu mândrie și asteaptă să beneficieze de un nou început, o nouă tinerețe, considerând că până la 80 de ani, este o persoană matură și dinamică.

    Ajuns la venerabilă vârstă de 80 de ani, omul descoperă tinerețea veșnică și devine conștient că un om bătrân, este acela care își reprezintă vârsta prin trei cifre.

    Omul nu este bătrân atunci când îl consideră cei din juruul său, ci atunci când el se resemnează într-o viață pierdută de realitate.

    Fiecare om are o vârstă pe care o gestionează și-i descoperă marile avanteje și se poartă exact cum consideră el însuți.

   Vârsta nu este cea pe care ne-o vedem scrisă în cartea de identitate, ci cea pe care o trăim și o simțim, efectiv!

Despre încăpățânare

       Încăpăţânarea este atât de des întâlnită …

    Uneori aceasta poate fi benefică, ducând la multe descoperiri, indiferent de problemele ivite în cale.

      Alteori încăpăţânarea ţine doar de „eu-l” interior al omului.

    Când cineva trebuie să facă un lucru şi i se spune de mai multe persoane, cum ar fi bine, acesta vrea să facă doar cum şi când vrea el.

       Se spune că dacă doi oameni diferiţi îţi spun că eşti beat, mergi şi te culci. Dacă mai multe persoane îţi spun că nu este bine ce faci…ar trebui să renunţi, dar încăpăţânarea nu  se lasă… dacă nu iese, se găseşte un om care să fie vinovat.

      Dacă esti încăpăţânat să faci ceva sau să menţii acel lucru cunoscut, ajungi să sabotezi progresul şi chiar oamenii.

    Încăpăţânatul devine docil în problema ivită doar când nu are încotro, se simte încolţit sau ameninţat de anumite repercursiuni.

    De multe ori, un om face şi ceea ce trebuia să facă respectivul încăpăţânat, numai să scape de problema ivită.

   Încăpăţânatul este ferm pe poziţia lui chiar dacă nu are argumentele necesare.
Oamenii care au trăit un mod de viaţă, au aplicat un anumit principiu, nu se lasă, în veşnica lor încăpăţânare, îndrumaţi spre o cale sau un drum mult mai bun, ori uşor.
Din cauza încăpăţânării unora, pot pierde şi alţii. Un angajat ce nu vrea să aibă colegi cu alte pricipii oricând are ideea de a-i sabota.

     Un vecin încăpăţânat poate produce multe neplăceri vecinilor din bloc.
Încăpăţânarea poate ajunge la rang de prostie, care apoi să provoace necazuri în lanţ, ca în principiul dominoului.

      Înainte de a te încăpăţâna la ceva, gândeşte. Omul se deosebeşte de alte fiinţe, prin faptul că poate gândi!

     Să nu fim incăpăţânaţi ca un catâr, ca un cal… sau mai rău, ca doi cai… frumoşi!