Arhive etichetă: oameni

Cugetări

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și bunătatea, precum unii

copaci își pierd ramurile….

 

Nu trebuie să alergăm după timp, ci acesta trebuie doar să ne însoțească pe cărările vieții.

Fiecare mâine reprezintă nu doar o nouă zi, ci o nouă viață!

Dacă nu trăiești în prezent degeaba îți reamintești trecutul pentru că viitorul poate nu va mai fi….

Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, doar dacă nu ești sigur că acel lucru nu este necesar, sau util!

Nu uita să trăiești pentru că eternitatea înseamnă odihna unui suflet, care trece într-o altă lume, iar cei din urma ta, își vor aminti de faptele, gândurile și omenia ta! 

SINGURătate

      De multe ori regretăm atunci când pierdem un suflet, o fiinţă care a făcut parte din viața noastră.

     Din păcate, noi simţim acest regret doar atunci când persoana, fizic nu mai este lângă noi. Uităm însă, că poate acest suflet, s-a pierdut de mult.

      De ce?

    Pur şi simplu, dacă l-am neglijat, l-am uitat, voit sau nu, din cauza greutăţilor, a luptelor de zi cu zi. Persoana rămânând singură, se pierde în neantul vieţii, devenind un suflet pustiu.

     Putem să trăim alături de alte persoane dar de fapt să fim singuri, datorită unei neglijențe față de semeni sau pur și simplu datorită lipsei de timp din cauza unor obiective propuse și țeluri după care alergăm să le îndeplinim.

     Uneori uităm să trăim sau să ne dăm seama de rostul vieții noastre. Prietenii reprezintă bogația sufletească a unui om în timp ce banii reprezintă doar o bogăție care poate fi fatală uneori.

     Să lăsăm deoparte grijile noastre și să începem să trăim! Primul pas este să zâmbim mai mult, să schimbăm câteva cuvinte cu cei din jurul nostru iar privirea să fie îndreptată spre om, nu spre un punct infinit, așa cum mulți își cred propria existență!

Aparențe înșelătoare

Avem de multe ori, prostul obicei de a cataloga pe cineva după prima impresie, așa cum facem uneori, anumite lucruri după primul impuls. De multe ori, se întâmplă ca cele odată stabilite, să fie înșelătoare.

Uneori nu suntem capabili să ne recunoaștem greșeala, insistând să demonstrăm, că ceea ce am gândit, sau făcut este conform cu realitatea.

De câte ori am gândit despre cineva că este …. dar apoi am descoperit că este altfel?

Suntem obișnuiți să vedem partea negativă din toate, trecând peste lucrurile pozitive, ca gâsca prin apă.

Nu înseamnă că cineva dacă este tăcut, este prost sau nu știe să vorbească…

Dacă o fată stă lângă un parc unde scrie că e loc de joacă, nu  înseamnă că vrea să se joace…

Nu toți care se laudă, adică aplică celebra „laudă de sine”, sunt chiar așa cum se cred ei.

      Dacă nu-ți place de cineva, evită-l dar nu-l jigni. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Să lăsăm aparențele, primele impresii doar la statutul de începuturi…

Totul depinde de noi. Prin noi, îi putem modela pe cei din jur, iar împreună, putem face o lume mai bună! Măcar să încercăm!

Să fim… altcineva

   Omul de zi cu zi este unul obişnuit. Poate este bun, uneori… poate rar, sau rău…  mai des.  Bunătatea este privită ca o slăbiciune, iar omul este luat de”prost”.

    În preajma sărbătorilor importante şi de lungă durată, toţi încearcă să fie buni, unii însă se descurcă inimaginabil de greu,.

    Oare de ce credem că dacă suntem o dată, de două ori pe an, câteva clipe, buni, suntem OAMENI!

      Oare văzând că putem fi buni, avem alte sentimente, de împlinire, de ce nu încercăm acest lucru, să-l facem zilnic? Atunci nu este slăbiciune…  devine obişnuinţă!

     Această trecere de câteva zile sau ore într-o altă dimensiune a existenței umane poate fi obositoare, pentru vrem să fim ca alții. Fiecare persoană are propria gândire și stil de viață, nu pot fi doi oameni perfect identici! Dacă am acorda puțină BUNĂvoință în ficare celui de lângă noi, cu siguranță ne-am simți mai bine, mereu, nu doar în perioada sărbătorilor!

      A fi om, a avea suflet mare este o calitate cu care ne naștem dar unii o pierd pe cărarea vieții și uită să caute….

Călătorie printre ani

    Un copil preșcolar este întrebat de mamă, cum i s-a părut noua persoană care-i îndrumă pașii. Copilul îi răspunde că este o femeie bătrână, pentru că are 20 de ani….

   La liceu, un cadru didactic care are vârsta de 30 de ani, este unul bătrân, care nu-i poate înțelege pe adolescenți.

    Un student gândește că la 40 de ani va fi un om plictisit, terminat de viață și trebuie să guste din plăcerile vieții, petreceri, pentru a se pregăti de aceea… bătrânețe.

    La 30 de ani, omul se gândește că este pe un drum al vieții unde călătorește, iar la 50 de ani, totul pare terminat.

    Ajuns în pragul vârstei de aur, omul își calculează timpul până la pensionare, când va fi… bătrân.

   La pensie, omul privește în urmă cu mândrie și asteaptă să beneficieze de un nou început, o nouă tinerețe, considerând că până la 80 de ani, este o persoană matură și dinamică.

    Ajuns la venerabilă vârstă de 80 de ani, omul descoperă tinerețea veșnică și devine conștient că un om bătrân, este acela care își reprezintă vârsta prin trei cifre.

    Omul nu este bătrân atunci când îl consideră cei din juruul său, ci atunci când el se resemnează într-o viață pierdută de realitate.

    Fiecare om are o vârstă pe care o gestionează și-i descoperă marile avanteje și se poartă exact cum consideră el însuți.

   Vârsta nu este cea pe care ne-o vedem scrisă în cartea de identitate, ci cea pe care o trăim și o simțim, efectiv!

Despre încăpățânare

       Încăpăţânarea este atât de des întâlnită …

    Uneori aceasta poate fi benefică, ducând la multe descoperiri, indiferent de problemele ivite în cale.

      Alteori încăpăţânarea ţine doar de „eu-l” interior al omului.

    Când cineva trebuie să facă un lucru şi i se spune de mai multe persoane, cum ar fi bine, acesta vrea să facă doar cum şi când vrea el.

       Se spune că dacă doi oameni diferiţi îţi spun că eşti beat, mergi şi te culci. Dacă mai multe persoane îţi spun că nu este bine ce faci…ar trebui să renunţi, dar încăpăţânarea nu  se lasă… dacă nu iese, se găseşte un om care să fie vinovat.

      Dacă esti încăpăţânat să faci ceva sau să menţii acel lucru cunoscut, ajungi să sabotezi progresul şi chiar oamenii.

    Încăpăţânatul devine docil în problema ivită doar când nu are încotro, se simte încolţit sau ameninţat de anumite repercursiuni.

    De multe ori, un om face şi ceea ce trebuia să facă respectivul încăpăţânat, numai să scape de problema ivită.

   Încăpăţânatul este ferm pe poziţia lui chiar dacă nu are argumentele necesare.
Oamenii care au trăit un mod de viaţă, au aplicat un anumit principiu, nu se lasă, în veşnica lor încăpăţânare, îndrumaţi spre o cale sau un drum mult mai bun, ori uşor.
Din cauza încăpăţânării unora, pot pierde şi alţii. Un angajat ce nu vrea să aibă colegi cu alte pricipii oricând are ideea de a-i sabota.

     Un vecin încăpăţânat poate produce multe neplăceri vecinilor din bloc.
Încăpăţânarea poate ajunge la rang de prostie, care apoi să provoace necazuri în lanţ, ca în principiul dominoului.

      Înainte de a te încăpăţâna la ceva, gândeşte. Omul se deosebeşte de alte fiinţe, prin faptul că poate gândi!

     Să nu fim incăpăţânaţi ca un catâr, ca un cal… sau mai rău, ca doi cai… frumoşi!

Personaj sau persoană?

     În cursul vieții întâlnim mai mulți oameni în timpul propriei călătorii prin viață. Oamenii pot fi ca niște actori ai unei piese de teatru în care noi avem rolul principal. Totul se învârte în jurul nostru și avem contact cu multe personaje.

    Personajele sunt acei oameni care trec pe lângă noi fără a-i observa și nu intervin asupra vieții noastre. Sunt și acei prieteni, care la greu, dispar ca și cum nu ar fi existat. Sunt și acei oameni pe care-i ajutăm, iar când își ating scopul scapă de noi de parcă s-ar lepăda de coșmarurile vieții.

     Persoanele… sunt acei oameni dragi care sunt alături de noi, care ne ajutăși cu care luăm contact în viața de zi cu zi, de cei în care putem avea încredere.

     O persoană dragă este cea care face totul pentru tine, gândindu-se doar după aceea la el! Aveți multe asemenea persoane? Dacă da, fericire…. dacă nu, să încercăm noi să-i schimbăm pe cei pe care putem.

     Personaje sunt multe dar persoane… depinde doar de noi, pentru că fiecare influențăm, în mică parte, pe cei de lângă noi!

Răceala

     Răceala apare atunci când nu ne așteptăm și ne afectează viața. Pentru răceala corpului, a trupului, există medicamente care ne pot pune în picioare.

       Dar pentru răceala emoțiilor și a sentimentelor, avem leac?

    Lumea începe să devină una rigidă iar omul se comportă cu răceală, față de cei din jurul lor. Această boală a sentimentelor devine molipsitoare și duce la îmbolnăvirea societății.

    De ce ne concentrăm strict pe ceea ce ne trebuie nouă, ca persoane și nu acordăm atenție vieții și a relațiilor, a persoanelor cu care intereacționăm?

    O răceală față de cei de lângă noi, produce o stare similară celorlalți și în curând vom ajunge să avem o comunitate înghețată!

      Este corect că toți avem probleme, suntem stressați sau obosiți dar nu ne costă nimic să acordăm un zâmbet celui de lângă noi, să oferim un salut de recunoaștere și să schimbăm câteva vorbe …

    Dacă toți devenim ursuzi și comunicăm doar la anumite nevoi  personale, să nu riscăm o reîntoarcere la epoca de piatră… și încet dar sigur, să ne înțelegem doar prin semne și mesaje telefonice ori pe internet și să uităm cum se articulează unele silabe, cuvinte… ce tramsnit emoțiile reale.

Problemele

     Mereu îi auzim pe cei din jurul nostru că se plâng de problemele care-i coplesesc.

     Nu există multe persoane care să nu aibă, cel puțin o problemă. Aici ne referim la încercările la care suntem supuși de viață, nu de problemele ale căror soluții matematice rezolvă ecuații sau alte dileme matematice sau fizice.

    Problemele sunt peste tot și noi trebuie să știm cum să le gestionăm.

    Omul și problema, implicit ne induce o stare confuză și o constatare, Terra este plină de probleme!

     Așa cum poluarea, indiferența sau alte inexactități ale vieții ne înconjoară și cuceresc Planeta, la fel și problemele sunt elemente nocive care influențează destine.

      Omul cu caracter și personalitate, iese ușor din problemele lui și se poate implica și în rezolvarea unor situații confuze pentru cei din jurul său.

    Problema mea, poate fi și problema ta, dacă tolerăm anumite lucruri și situații!

    Orice problemă are cel puțin o soluție, dar contează modul de rezolvare simplu și eficient, sau aleatoriu și confuz!

DESTINE nePREVĂZUTE

       Uneori valoarea unei secunde este mult mai mare decât toţi banii din lume. Cât de mult contează o secundă când eşti la locul nepotrivit în momentul nePOTRIVIT!

     La fel de mult contează şi o oră, care poate face diferenţa între eşec şi reuşită.

       Chiar şi o zi contează mult, deşi uneori considerăm că o zi nu are valoare în cursul vieții, raportată la celelalte zile…. Cât contează pentru un student, o zi, când mai are doar puţin de studiat pentru examen, culmea fiind, ca la acel examen să-i pice subiectul pe care nu reuşise să-l abordeze…

     Cât de mult contează o săptămână de nereușită când ratezi o oportunitate pe care o aștepți?

      Ce să mai vorbim de luni sau ani, pe care-i irosim alergând după himere și de multe ori nu vedeam ceea ce avem pe aproape.

      Câteodată constatăm că avem probleme cu vederea, pentru că nu-i vedem pe cei de lângă noi, ci tindem să facem lucruri mărețe undeva departe, dar ceea ce era important se afla mult mai aproape.

     Viața ne oferă soluții dar trebuie să fim perseverenți în decizii, după o analiză pertinentă.

     Atenție la ceea ce ne dorim, că se poate împlini dar poate nu este spre folosul nostru!