Arhive etichetă: oameni

Bârfa și Prezumția

Tot mai mult în viaţa de zi cu zi, ne lovim de barierele răutăţilor, a neîncrederii şi mai ales, de acuze uneori total nefondate.

Aceste referiri sunt strict legate de viaţa obişnuită, nu de cele legate de Justiţie.

La servici, la colţ de stradă, oamenii aduc acuzaţii, bârfe către semenii lor. Ei nu au cum dovedi acest lucru, dar prin încăpăţânarea şi toleranţa altora, devin nocivi şi înfluenţabili.

Normal, la orice acuzaţie trebuie adusă dovada acesteia. Dar mai nou, nu este aşa. Cel acuzat, trebuie să demonstreze, că ceea ce se spune despre el este fals.

Cum poţi demonstra ceva ce nici nu este real?

Realitatea a devenit de mult timp, un mit… Nimic din ceea ce este real, nu este bun de „împărtăşit” de unii oameni, motiv pentru care ajungem să credem că irealul este real, dar din păcate nu este şi ideal!

Să încercăm măcar pentru o clipă, să nu credem tot ceea ce ne spun cei din jur, despre alţii, poate chiar şi despre noi. Să gândim înainte de a acuza pe cineva, de ceva, de orice, oriunde, oricând!

Toleranța

Toleranţa… faţă de noi… faţă de alţii.

Dacă avem toleranţă pentru anumite persoane, unele vor profita din plin de ele, se vor folosi de atuu-rile obţinute și vor încerca într-un fel, să ne supună propriilor capricii.

Nu este bine să acordăm toleranţă celor din jur dar deseori viaţa ne-o impune. Trebuie să fim maleabil şi totuşi decişi….

Dacă azi lăsăm ceva de la noi, mâine iar lăsăm o mică părticică și vom descoperi câ în scurt timp, am lăsat de fapt totul, iar alţii ne-au acaparat.

Trebuie să ştim când şi unde să ne oprim cu ceea ce putem oferi altora. Unii merită tot ceea ce le putem oferi, dar alţii nu merită nici măcar un procent din ceea ce am oferit deja.

Este greu să ne dăm seama când şi unde să ne oprim…

Important este să ne oferim nouă, o marjă suficientă pentru a ne gândi şi a ne hotărî în multe probleme spinoase ale vieţii valuri.

Trebuie să ştim când să punem piciorul în prag, să spunem că ajunge cu toleranţa, deoarece pierdem rezonanţa….

Să fim conştienţi când bunătatea noastră nu ajunge la rang de proştie…

(IN)COMPETENŢA

În viaţa de zi cu zi, mereu ne întâlnim cu anumite persoane, locuri, sau situaţii.

Uneori suntem depăsiţi de evenimente, de situaţii, de realitate în general. Acest lucru nu înseamnă că suntem incompetenţi…. în viaţa de zi cu zi!

Omul, oricât de „slab” ar fi, la figurat vorbim, este competent în ceva. Toţi ne naştem cu un har, dar trebuie să-l „cultivăm”, nu să ne contemplăm în obişnuinţă….

O persoană care nu se regăseşte la locul de muncă, nu înseamnă că nu poate fi bun, în alt loc. Poate acel loc nu i se potriveşte.

Fiecare om, a fost, măcar o dată în viaţă, la un moment dat, într-un loc nepotrivit.

Omul are o viaţă ca un puzzle, pe care dacă nu-l completezi corect, poţi pierde timp, ani…viaţa….

Fiecare om, aşa cum este îndrăgit măcar de o persoană, aşa este şi priceput în ceva anume, trebuie doar să descopere, în timp util, acel „ceva”.

Viaţa ar fi monotonă, dacă ar decurge planificat , normal…. ar urma un curs obişnuit….

Totuşi sunt persoane care se cred competente în orice, dând chiar sfaturi şi indicaţii, pe care, nici ei nu le-ar urma.

Omul discerne, este o fiinţă gânditoare, de aceea se deosebeşte de celelalte fiinţe, dar uneori uită să folosească această calitate importantă.

Un om competent, prin lupta dură cu viaţă, poate face faţă celui care se crede superior dar de fapt, este un incompetent…

Noi singuri ne decidem destinul şi punem piesele de puzzle acolo unde considerăm că le este locul….

Alergând prin viaţă

Ne naştem pentru a ne trăi viaţa. Aceasta este una dintre cele mai minunate lucruri.
Spune-mi cum trăieşti, ca să-ți spun cine eşti! Noi însă nu trăim pentru bucuria vieţii… Noi alergăm prin viaţă!     

Se spune că bărbatul nu trebuie să alerge după femei şi autobuz… El tot aleargă şi nu doar după ele…

Toată lumea aleargă prin viaţă…munca de acasă, de la servici ne ocupă cel mai mult timp. Când nu avem timp alergăm să facem cât mai repede treburile…
Timpul parcă se scurge mai repede, lucrurile pe care le avem de făcut sunt tot mai numeroase și alergăm.

Alergând prin viaţă, nu reuşim să găsim valorile morale ale vieţi. De câte ori ne trezim că privim în jur și spunem: nu știam că există așa ceva. De multe ori redescoperim micile plăceri ale vieții și ne bucurăm de ele, deși uneori ne opresc din alergarea prin viață.

Omul se adaptează ușor tuturor nevoilor dar uită ceea ce este mai important pentru sine, adică faptul că are o viață pe care trebuie să o trăiască la intensitate maximă alături de cei dragi, pentru că adevărata bogație din viață, o reprezintă ființele umane, prietenii și hooby-urile.

Alergând prin viață, riscam să alunecăm pe un firicel de gheață care ne poate costa timpul și implicit, o parte semnificativă a vieții. Totul depinde doar de noi, de modul nostru de gândire, de ceea ce ne dorim de fapt, nu de ceea ce trebuie să facem pentru ochii lumii și nu numai.

Omul trebuie să scape de teamă, de stress și de alte sentimente negative care-i fac efectiv să fugă…

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.


Când suntem bătrâni şi avem câteva momente de meditație profundă, stăm și ne gândim că vom părăsi această lume, adică vom trece dincolo de bariera vieții și ajungem să ne întrebăm poate chiar sarcastic: ce am făcut cu propria noastră viață, cum s-a scurs, aşa pe nesimţite….

La tinereţe ne gândim că avem tot timpul înainte, apoi începem să alergăm de colo colo, să facem cât mai multe, să terminăm unele treburi pur și simplu pentru a începe altele. Alergăm prin viaţă, însă nu făcând sport, jogging…doar pentru a trece prin viata şi pentru a trăi cât mai multe, a avea experiențe multiple, dar nu toate bune… sau de bine.

Am văzut oameni care alergau dar nu știau de ce, poate din obișnuință, totul fiind o rutină!

Ajungem la un moment dat să ne întrebăm dacă trăim sau suntem pur și simplu niște roboței care fac lucrurile necesare pentru alții….

De ce alergăm mereu când putem lua totul așa cum trebuie, să stabilim necesități și priorități?

Dezamăgirea

Ce este dezamăgirea ?

Acesta este cel mai crunt şi crud sentiment.  Când crezi în ceva sau în cineva, iar acel lucru sau acea persoană nu se ridică la aşteptările dorite de tine, ești dezamăgit…

Dezamăgirea este o stare pe care noi, oamenii o controlăm greu, pentru că nu depinde doar de noi. Fiecare clipă în care ne considerăm nedreptății, o vedem ca fiind o dezamăgire a vieții, pentru că de fapt noi nu suntem pregătiți să trecem peste elementele negative din viața noastră.

Viața fiecăruia dintre noi reprezintă un drum presărat cu bune, cu rele, cu ocolișuri, cu surprize și mai ales cu acel neprevăzut care ne face să simțim că trăim cu adevărat. O viață lină și o cale liniștită poate deveni monotonă și plictisitoare, deci…

Nu trebuie să fim supărați pe viață, pe noi ca persoane ci doar pe modul în care ne gestionăm propriile sentimente și situațiile prin care trecem, adică de stima noastră de sine în special.

Ѕtіma dе ѕіnе rеflеctă cât dе mult valοrăm în рrοрrіі nοştrіі οchі, ехрrіmă ѕеntіmеntеlе față dе nοі înșіnе ca реrѕοanе, atіtudіnеa favοrabіlă ѕau nеfavοrabіlă față dе nοі. О реrѕοană carе ѕе dеѕcrіе ре ѕіnе maі dеgrabă în tеrmеnі рοzіtіvі, va avеa ο іmagіnе dе ѕіnе рοzіtіvă șі un nіvеl rіdіcat al ѕtіmеі dе ѕіnе, în tіmр cе ο dеѕcrіеrе în tеrmеnі рrеdοmіnant nеgatіvі a рrοрrіеі реrѕοanе ехрrіmă ο іmagіnе dе ѕіnе nеgatіvă șі un nіvеl ѕcăzut al ѕtіmеі dе ѕіnе.

Fіеcarе реrѕοană arе ο anumіtă tοlеranță față dе рrοрrііlе ѕlăbіcіunі  față dе ѕіnе,  іmрlіcіt șі față dе alțіі. Ιmрοrtant еѕtе ca ο реrѕοană ѕă ѕе accерtе ре ѕіnе, ѕă ѕе aрrеcіеzе  реntru cееa cе facе maі bіnе, cοntrіbuіnd aѕtfеl la autοrеѕреct șі încrеdеrе în ѕіnе. Ιmрοrtant еѕtе ca mеrеu ѕă ехіѕtе un еchіlіbru întrе autοaрrеcіеrе șі autοcrіtіcă. Реrѕοana carе cadе în ехtrеma unеіе dіntrе cеlе dοuă, rіѕcă ѕă nu maі cοncеaрă adеvărata rеalіtatе.

Dacă ești dezamăgit de viaţă, te poţi implica mai mult în ea, să prinzi încredere în tine şi să poţi schimba această situaţie. Deci, putem spune că totul depinde de noi, pentru că omul este ființa care gândește, care știe ce și cum să facă dacă se implică total în relațiile și în viața sa.

Dezamăgirea provocată de situaţiile inedite, neaşteptate le poţi depăşi ştiind că viaţa are momente bune şi momente rele.

Dezamăgirea provocată de oameni este cea mai grea, mai ales dacă aceștia îţi sunt prieteni. Această dezamăgire este chiar dureroasă, dar gândeşte pozitiv, oricând poţi găşi şi persoane la care nu te gândeai, care să te ajute când te astepţi mai puţin.

Dacă esti dezamăgit de familie…. află motivele…familia nu te părăseşte la greu, ei sunt alături de tine necondiţionat.  Poate greşeala, că trebuie să fie o greşeală, este la tine….

Pentru o persoană, cel mai rău este ceea ce specialiștii o numesc ca fiind  dezamăgirea de sine.  Gândind pozitiv, reflectând la problemă, se poate redescoperi încrederea în sine.

Dezamăgirea îşi taie aripile și te scufundă în tristeţe. O persoană dezamăgită îşi pierde încrederea și deseori intră în panică. Deziluzia este prezentă, dar şi acest sentiment, această trăire sufletească, face parte din viaţă. Lăsând trecutul, se poate privi optimist în viitor!

Dacă ai fost vreodată dezamăgit, ştii cum este şi la rândul tău, ai grijă să nu dezamăgeşti pe alţii!

PEnibil

Se poate spune, cu mâna pe inimă că nu există om care să nu fi trecut măcar o dată în viaţă, prin momente penibile, jenante.

Aceste momente apar fără voia noastră dar uneori sunt „împinse” spre noi de persoane care vor să profite de aceste situaţii.

Important este ca noi să evităm asemenea momente, iar dacă cădem în plasă, să reuşim să întoarcem situaţia în favoarea noastră.

Aceste momente apar din cauza agitaţiei şi a modului în care noi tratăm oamenii, evenimentele și situaţiile.

De multe ori căutăm un lucru care parcă a intrat în pământ deşi în urmă cu puţin timp era în faţa noastră. O să-l găsim, însă atunci când nu mai avem nevoie de acesta şi de fapt căutăm altceva…

Datorită agitaţiei, uităm  să luăm cu noi lucruri importante, iar când ne aducem aminte e prea târziu…

Când plecăm într-o anumite direcţie, ne trezim că nu ştim unde suntem, de ce suntem acolo şi ce vrem de fapt…. Penibil de …jenibil

De câte ori nu mergem la cumpărături şi când revenim acasă descoperim că nu am luat tot ceea ce aveam nevoie, sau un produs deşi plătit, s-a pierdut pe drum….

Nu putem evita evenimentele din cauza vieţii agitate, a contextului, dar putem să fim înţelegători cu cei de lângă noi, care trec prin asemenea momente, ştiind că puteam fi noi în locul lor.

Nu putem vorbi însă despre acele persoane care pun oamenii în situaţii neplăcute, din obişnuinţă, răutate sau numai de dragul distracţiei. Ignorându-i, îi facem să se simtă , ei înşisi PEN(ibil) de jenibili….