Arhive etichetă: om

Între critică şi laudă

Se spună că critica constructivă este mai benefică decât lauda excesivă. Este adevărat!

De o critică constructivă beneficiem puţini dar de laudă excesivă au parte doar cei cu „pile” în viaţa de zi cu zi.

Aproximativ 90% din cele spuse de cei din jurul nostru sunt doar simple…critici. A apărut o boală, critico-mania , care începe să aibă tot mai mulţi adepţi. Este mai uşor să găseşti punctele slabe ale celui de lângă de tine, să le scoţi în evidenţă, decât să-i vezi calităţile și realizările.

De asemenea este mult mai ușor să vezi prin defectele cuiva, calitățile tale pe care nimeni nu le apreciază, ci doar tu, dar nu oricum ci prin critică persoanelor din jur.

„Ți-au pierit lăudătorii” dar ți-au apărut criticii, poate fi un motto specific zilelor noastre.

Unii se enervează la critici, alții pentru laude dar puțini conștientizează că de fapt, prin valoarea lor, devin subiecte de discuție, critică, laudă…..

Dacă o persoană ar fi una anonimă, nimeni nu s-ar agita să facă parte din viața lui, indiferent de modalitatea prin care dorește să comunice cu acesta.

Școala vieții

    Școala are un rol important în viața omului. Unii consideră că modul de învățare din prezent este mai greu ca în vremurile anterioare iar alții susțin cu tărie că „înainte” se învăța mai mult. Fiecare tabără are dreptate.

    În trecut erai obligat să înveți pentru a acumula cunoștințele necesare pentru viață. Acum trebuie să știi unde să cauți răspunsurile la întrebări, deoarece internetul a introdus facilitatea informațiilor online. Dar trebuie să știi cum să selectezi informația reală de cea eronată, căci s-ar putea să ajungi un neștiutor notoriu!

     Oare dacă ar dispărea brusc internetul, câți oameni s-ar descurca în viața offline?

    Chiar dacă pe internet se găsesc informațiile dorite, uneori acestea nu sunt suficiente. Omul nu trebuie să fie ca o mașină teleghidată, trebuie să gândească și să perceapă ceea ce-i este util. Internetul te ajută să afli informații, să știi să gătești cum s-ar spune dar nu îți prepară mâncarea….

Vise și visuri

    Toți visăm, dar diferența constă în faptul că unii își amintesc visele iar alții nu. Uneori visele sunt adevărate premoniții.

     Pe lângă obișnuitul vis cu ochii închiși din timpul somnului, mai avem acele visuri proprii, construite de noi, care în timp pot deveni deziluzii sau țeluri în viață. Ne stabilim propriile idealuri care în timp sunt mai mult sau mai puțin, modificate semnificativ.

    Când suntem mici, visăm să fim eroi, să salvăm lumea, iar când creștem neglijăm natura.

      Când suntem la școală, în timp ce profesorii ne predau lecțiile de curs, gândurile se îndreaptă în alte direcții dar cu premiză că de fapt suntem pregătiți să sorbim cuvintele îndrumătorilor, iar când creștem, regretăm lacunele stiinței.

      Când suntem la servici, visăm la liniște și relaxare, la week-end, iar apoi ne dăm seama că anii au trecut și am îmbătrînit mai repede decât ne așteptam.

      Fiecare vis are o diferență semnificativă în funcție de perioadă, vârstă și mentalitate.

      Important este să visăm frumos și să obținem ceea ce vrem, să ne atingem țelurile care să fi spre folosul nostru, spre dezvoltarea noastră mentală și profesională.

PĂREREA OMULUI

      Omul este o fiinţă gânditoare. Omul cugetă. Unii mai puţin, alţii mai mult, depinzând de mai mulţi factori.

    Fiecare dintre noi, avem idei preconcepute dar şi multe păreri proprii. Constatările de zi cu zi, ne impun anumite păreri şi duc la unele discuţii….

    Omul este liber să-şi exprime propria lui părere, însă aceasta nu-i garantează pacea şi liniştea sufletească.

     De ce?

     Pentru că părerile, de multe supără. Unii se simt „atacaţi” dacă avem o părere despre ceva, diferită de a lor. Nici faptul că noi constatăm ceva, spunând apoi cu voce tare , nu ne garANTează linIştea, totul fiind uneori o deziluzie. Noi ajungem să fim în antiteză cu cei din jur, sau cu ideile şi părerile noastre.

     Acum avem libertate de exprimare dar din păcate, prin această libertate, deranjăm pe cei din jur, poate prea supăraţi că uneori ( niciodată însă nu mereu!), poate avem dreptate!

      Trebuie să privim în jur, nu să purtăm ochelari de cal….

  Trebuie să ştim, că şi părerea mea contează, într-o oarecare măsură… Eu pot decide, bine sau rău, despre ceva anume!

  Nu trebuie să ne blocăm mintea, să ne resetăm gândurile, cuvintele, doar pentru a păstra intactă personalitatea celui din jur!

       Nu toţi suntem boxeri, să ne trezim cu pumnul „în gură”.

      Fiecare este unic în felul său, poate nu în gândire dar….

Fețele omului

     „Aşa m-am săturat de România” auzim deseori în jurul nostru. Dar nu este adevărat, ne-am săturat doar de cei care au făcut România să fie aşa….

   Ne dorim mult scăpăm de unele persoane care nu au o logică în ceea ce fac și ne influențează în mod negativ, atât gândirea cât și modul nostru de acțiune în viață.. Inevitabil, parcă aceştia tot insistă, prin anumită conjunctură sau diferite situaţii să revină în peisajul nostru. Sunt acei oameni care nu pot trăi, nu pot exista doar dacă se folosesc de alte persoane.

     Atunci când vedem o persoană care „biciuieşte” pe cei din jur, este nesimţit şi fără caracter, suntem conştienţi că nu se mai poate face nimic. Dar aceeaşi persoană, merge la biserică şi culmea se crede om bun… Care-i faţa lui adevărată? Cred că nici acesta nu știe….

    Caracterul omului ține mult de educație și de constiință. Sufletul nu poate fi diferit, în funcție de anumite ocazii sau persoane. Un om bun nu poate fi rău și nici invers.

    Noi nu trebuie să-i judecăm pe cei din jurul nostru, să nu-i bârfim și să-i luăm așa cum sunt și să încercăm să trăim alături de ei, precum ființele care gândesc.

   În acest caz adaptabilitatea este o caracteristică care trebuie exploatată la maxim.

    Dacă totul ar fi frumos în viața noastră atunci nu am simți că trăim, am considera că suntem deja în Rai, unde totul este așa cum ne dorim!

IMPREsii şi expreSII

      De multe ori, categorisim şi decidem despre un om sau o ființă, după prima impresie. Suntem conştienţi că cineva este simpatic sau antipatic. Ne uităm la expresia feţei şi luăm o decizie care ni se pare definitivă.

     Însă după unele vorbe schimbate, poate nu chiar de la primele, putem uşor constata că ne-am înşelat la prima „etichetare”!

       Uneori nu este uşor să recunoşti o eroare sau poate da… dacă este în folosul cuiva…

       Noi avem impresia că știm tot și uneori suntem în stare de multe, dar este doar iluzie.

    Indiferent ce anume dorim să comunicăm, expresia facială ne trădează prin comportamentul non-verbal de care uneori nu suntem conștienți. De multe ori, comunicarea verbală transmite un mesaj contradictoriu cu mimica feței, cu gesturile, cu tot ceea ce comunică vizual prin acele părți ale corpului care ne trădează.

      Nu trebuie să avem impresii pentru că nu întotdeauna expresiile ne trădează.