Arhive etichetă: om

Vise și visuri

    Toți visăm, dar diferența constă în faptul că unii își amintesc visele iar alții nu. Uneori visele sunt adevărate premoniții.

     Pe lângă obișnuitul vis cu ochii închiși din timpul somnului, mai avem acele visuri proprii, construite de noi, care în timp pot deveni deziluzii sau țeluri în viață. Ne stabilim propriile idealuri care în timp sunt mai mult sau mai puțin, modificate semnificativ.

    Când suntem mici, visăm să fim eroi, să salvăm lumea, iar când creștem neglijăm natura.

      Când suntem la școală, în timp ce profesorii ne predau lecțiile de curs, gândurile se îndreaptă în alte direcții dar cu premiză că de fapt suntem pregătiți să sorbim cuvintele îndrumătorilor, iar când creștem, regretăm lacunele stiinței.

      Când suntem la servici, visăm la liniște și relaxare, la week-end, iar apoi ne dăm seama că anii au trecut și am îmbătrînit mai repede decât ne așteptam.

      Fiecare vis are o diferență semnificativă în funcție de perioadă, vârstă și mentalitate.

      Important este să visăm frumos și să obținem ceea ce vrem, să ne atingem țelurile care să fi spre folosul nostru, spre dezvoltarea noastră mentală și profesională.

PĂREREA OMULUI

      Omul este o fiinţă gânditoare. Omul cugetă. Unii mai puţin, alţii mai mult, depinzând de mai mulţi factori.

    Fiecare dintre noi, avem idei preconcepute dar şi multe păreri proprii. Constatările de zi cu zi, ne impun anumite păreri şi duc la unele discuţii….

    Omul este liber să-şi exprime propria lui părere, însă aceasta nu-i garantează pacea şi liniştea sufletească.

     De ce?

     Pentru că părerile, de multe supără. Unii se simt „atacaţi” dacă avem o părere despre ceva, diferită de a lor. Nici faptul că noi constatăm ceva, spunând apoi cu voce tare , nu ne garANTează linIştea, totul fiind uneori o deziluzie. Noi ajungem să fim în antiteză cu cei din jur, sau cu ideile şi părerile noastre.

     Acum avem libertate de exprimare dar din păcate, prin această libertate, deranjăm pe cei din jur, poate prea supăraţi că uneori ( niciodată însă nu mereu!), poate avem dreptate!

      Trebuie să privim în jur, nu să purtăm ochelari de cal….

  Trebuie să ştim, că şi părerea mea contează, într-o oarecare măsură… Eu pot decide, bine sau rău, despre ceva anume!

  Nu trebuie să ne blocăm mintea, să ne resetăm gândurile, cuvintele, doar pentru a păstra intactă personalitatea celui din jur!

       Nu toţi suntem boxeri, să ne trezim cu pumnul „în gură”.

      Fiecare este unic în felul său, poate nu în gândire dar….

Fețele omului

     „Aşa m-am săturat de România” auzim deseori în jurul nostru. Dar nu este adevărat, ne-am săturat doar de cei care au făcut România să fie aşa….

   Ne dorim mult scăpăm de unele persoane care nu au o logică în ceea ce fac și ne influențează în mod negativ, atât gândirea cât și modul nostru de acțiune în viață.. Inevitabil, parcă aceştia tot insistă, prin anumită conjunctură sau diferite situaţii să revină în peisajul nostru. Sunt acei oameni care nu pot trăi, nu pot exista doar dacă se folosesc de alte persoane.

     Atunci când vedem o persoană care „biciuieşte” pe cei din jur, este nesimţit şi fără caracter, suntem conştienţi că nu se mai poate face nimic. Dar aceeaşi persoană, merge la biserică şi culmea se crede om bun… Care-i faţa lui adevărată? Cred că nici acesta nu știe….

    Caracterul omului ține mult de educație și de constiință. Sufletul nu poate fi diferit, în funcție de anumite ocazii sau persoane. Un om bun nu poate fi rău și nici invers.

    Noi nu trebuie să-i judecăm pe cei din jurul nostru, să nu-i bârfim și să-i luăm așa cum sunt și să încercăm să trăim alături de ei, precum ființele care gândesc.

   În acest caz adaptabilitatea este o caracteristică care trebuie exploatată la maxim.

    Dacă totul ar fi frumos în viața noastră atunci nu am simți că trăim, am considera că suntem deja în Rai, unde totul este așa cum ne dorim!

IMPREsii şi expreSII

      De multe ori, categorisim şi decidem despre un om sau o ființă, după prima impresie. Suntem conştienţi că cineva este simpatic sau antipatic. Ne uităm la expresia feţei şi luăm o decizie care ni se pare definitivă.

     Însă după unele vorbe schimbate, poate nu chiar de la primele, putem uşor constata că ne-am înşelat la prima „etichetare”!

       Uneori nu este uşor să recunoşti o eroare sau poate da… dacă este în folosul cuiva…

       Noi avem impresia că știm tot și uneori suntem în stare de multe, dar este doar iluzie.

    Indiferent ce anume dorim să comunicăm, expresia facială ne trădează prin comportamentul non-verbal de care uneori nu suntem conștienți. De multe ori, comunicarea verbală transmite un mesaj contradictoriu cu mimica feței, cu gesturile, cu tot ceea ce comunică vizual prin acele părți ale corpului care ne trădează.

      Nu trebuie să avem impresii pentru că nu întotdeauna expresiile ne trădează.

Fiecare este un lider…

… al propriei vieți. Omul nu poate fi singur pentru că lipsa de socializare ăl va amplasa într-un mediu întunecat și necunoscut. Pentru a reuși în ceea ce întreprinde, trebuie să fie propriul său lider.

      Indiferent de sfaturile celor din jur, fiecare își ia singur decizile, alegând conform propriilor principii, concepții și/sau idei.

      Conform specialiștilor în psihologie, un om care vrea să fie un lider desăvârșit trebuie să aibă mai multe calități care să-i aducă aprecierea celor din jur și propria reușită în ceea ce întreprinde: caracterul, carisma, angajamentul, comunicarea, competența, curajul discernământul, concentrarea, generozitatea, inițiativa, ascultarea, pasiunea, atitudinea pozitivă, rezolvarea problemelor, relația, responsabilitatea, siguranța, auto-disciplina, servitudinea, învățarea și viziunea.

         Toate aceste caracteristici se referă la sine, la stima de sine.

       Riscul și informarea implică caracterul care garantează succesul durabil în fața problemelor. Oamenii se nasc cu un anumit talent dar, caracterul și personalitatea, și le formează singuri, reușind doar prin învățare și reflecție.

      Fiecare persoană își caută modele de urmat, descoperă propriile deficiențe și dă piept cu realitatea și reconstruiește atât după victorii cât și după eșecuri.

Nu pot, nu vreau….

      … nu este același lucru. Fiecare persoană a avut un moment în viață când a fost nevoită să ia o anumită decizie. Câteodată avem tendința de a spune că nu putem face ceva anume, dar de fapt poate nu vrem.

      Oamenii ezită uneori din frica de a asuferi un eșec sau de teama de anu dezamăgi. De ce spunem că nu putem fără a încercă măcar să facem ceva legat de problema apărută?

    Poate ceea ce a apărut și ne este teamă, poate fi o oportunitate pentru noi. Trebuie să analizăm problema și să luăm decizia pe care să o punem în aplicare.

     Timpul de multe ori este împotriva noastră și ne provoacă griji uitând să ne relaxăm. Câteva minute de relaxare, de detașare fac totul mai productiv decât o continuă muncă.

   Dacă vrem, putem. Dacă reușim să trecem peste negarea capacităților și a abilităților noastre, vom descoperi adevăratele noastre limite!

Lucruri importante… lucruri mărunte

         De multe ori, din cauza grabei, a timpului ce se scurge nemilos, ne dăm seama că ne pierdem în lucruri mărunte.

    În timp, încercăm să sărim peste unele etape , considerate mărunte, pentru a ajunge la lucrurile importante, dar apoi ne dăm seama că , din cauza grabei, ne lovim cu capul de pragul de sus, încercând să remediem problemele, pentru ca în cădere, să nu ne lovim şi de “pragul de jos”.

   Uneori, un lucru mărunt pentru noi, poate fi un lucru vital, important pentru alţii.

    Dacă suntem prin zona unde locuieşte cineva cunoscut, putem trece pentru câteva minute pe la acesta, iar persoanei respective, acest lucru i se pare important, deşi noi am făcut un gest mărunt…

    Un zâmbet acordat celor din jur, poate fi important, pentru a însenina ziua….

    Un sfat acordat cuiva la momentul potrivit, poate fi un lucru mărunt dar important în viaţa şi cariera celuilalt.

   Trebuie să alegem, să facem, lucruri mărunte care pot deveni importante, pentru cei din jur, sau chiar nouă, în timp!

    Nu trebuie însă să ne pierdem numai în lucruri mărunte pentru că nu putem păşi cu paşi mici pe crestele munţilor pe vreme furtunoasă….

    Viaţa ne oferă oportunităţi, oameni mărunţi la figurat care pot fi importanţi în viitorul apropiat.

    Prietenii nu se aleg după interese şi după ceea ce simte un om pentru cel din jur. Nu poţi fi prieteni cu cei care te “toacă” mărunt dar important este, să ştii să reacţionezi în momente dificile.

   Toţi trecem prin diferite etape de viaţă, probleme, necazuri dar să nu ne copleşim şi să încercăm să reuşim, cu paşi mici dar hotărâţi, să trecem peste ele. Un pas mic azi, poate fi un pas imens în viitor!

    Dacă reuşim prin lucruri mărunte, realizări importante, nu doar pentru noi, trebuie să fim mulţumiţi şi recunoscători şi celor din jur, deoarece, singur nu poţi face nimic…. în întregime.

   Aşa suntem noi oamenii, depinde mereu de alte persoane, momente, situaţii… fie ele mărunte sau importante !

Copacul omului….

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și demnitatea, precum unii copaci își pierd ramurile….

Ultimul om….

De multe ori auzim expresia: “ce sunt ultimul om de pe lume?” ….
La ce ne referim sau la ce se referă, cei ce spun aceste cuvinte!?
Din tonul vocii, ne putem da seama, că persoana respectivă s-a simţit jignită, umilită…
Dar de ce trebuie să se simtă ca ultimul om…? Din contră, ar trebui să se bucure. De ce? Se spune mereu că cei din urma, vor fi cei dintâi. Deci…
Noi nu trebuie să considerăm jignirile ca ceva care să ne strice ziua…să ne întristeze…
Acest lucru trebuie să ne mobilizeze să luptăm, pentru mai bine, pentru a demonstra că suntem oameni…şi chiar ne pasă!
Dacă ne consolăm cu viaţa tristă, cu sufletul încărcat, cu tonalităţile jignitoare ale vocilor anumitor persoane…suntem dejnădăjduiţi într-o lume pierduta pentru noi.
Suntem singurii care luptăm, pentru a demonstra celor din jur, ceva legat de noi. Dacă noi suntem buni, înseamna că niciodată, nu putem fi printre cei din urmă…
Cei care ne desconsideră, se cred mari personalităţi, dar de fapt sunt nişte fiinţe cuvântătoare, şi doar atât.
Fiecare dintre noi, am suportat jigniri sau umilinţe, pe nedrept, pentru că aşa este viaţa şi societatea. În noi constă puterea de a schimba aceste lucruri…

DinamicA VIEŢII

Câţi dintre noi putem spune că avem o viaţă liniştită, relaxantă ?
Puţini… de ce oare?

Viaţa noastră a devenit complicată, agitată , tumultoasă din momentul în care ne-am născut.
Omul, provoacă agitaţie în jurul său, prin simplul fapt că există.
Când suntem copii, cei mari au grijă de noi să ne educe, să ne înveţe…. Apoi creştem şi începem să fim agitaţi din cauza viitorului pe care-l pregătim, indiferent care ar fi, însă, având repercursiuni asupra viitorului.
Cu cât înaintăm în vârstă, suntem agitaţi datorită familiei, a mediului în care trăim şi muncim, uitând să facem ceva şi pentru noi….

Munca şi problemele cotidiene ne atrag într-un vârtej din care cu greu putem ieşi…
Timpul zboară, zilele trec, vremurile se schimbă şi descoperim că am trecut de multe ori pe lângă o sanşă, pe lângă persoane pe care le-am ignorat, dând vina, pe dinamica vieţii…

Trebuie să privim în profunzime, să uităm de probleme pentru un timp oricât de scurt, să fim „noi cu noi” …
Să ne dedicăm o perioadă din timp, din viaţă, nouă şi celor dragi nouă… să nu-i uităm şi mai ales să nu ratăm momentele importante de pe aripile vieţii în vârtejul timpului!