Arhive etichetă: om

Lucruri importante… lucruri mărunte

         De multe ori, din cauza grabei, a timpului ce se scurge nemilos, ne dăm seama că ne pierdem în lucruri mărunte.

    În timp, încercăm să sărim peste unele etape , considerate mărunte, pentru a ajunge la lucrurile importante, dar apoi ne dăm seama că , din cauza grabei, ne lovim cu capul de pragul de sus, încercând să remediem problemele, pentru ca în cădere, să nu ne lovim şi de “pragul de jos”.

   Uneori, un lucru mărunt pentru noi, poate fi un lucru vital, important pentru alţii.

    Dacă suntem prin zona unde locuieşte cineva cunoscut, putem trece pentru câteva minute pe la acesta, iar persoanei respective, acest lucru i se pare important, deşi noi am făcut un gest mărunt…

    Un zâmbet acordat celor din jur, poate fi important, pentru a însenina ziua….

    Un sfat acordat cuiva la momentul potrivit, poate fi un lucru mărunt dar important în viaţa şi cariera celuilalt.

   Trebuie să alegem, să facem, lucruri mărunte care pot deveni importante, pentru cei din jur, sau chiar nouă, în timp!

    Nu trebuie însă să ne pierdem numai în lucruri mărunte pentru că nu putem păşi cu paşi mici pe crestele munţilor pe vreme furtunoasă….

    Viaţa ne oferă oportunităţi, oameni mărunţi la figurat care pot fi importanţi în viitorul apropiat.

    Prietenii nu se aleg după interese şi după ceea ce simte un om pentru cel din jur. Nu poţi fi prieteni cu cei care te “toacă” mărunt dar important este, să ştii să reacţionezi în momente dificile.

   Toţi trecem prin diferite etape de viaţă, probleme, necazuri dar să nu ne copleşim şi să încercăm să reuşim, cu paşi mici dar hotărâţi, să trecem peste ele. Un pas mic azi, poate fi un pas imens în viitor!

    Dacă reuşim prin lucruri mărunte, realizări importante, nu doar pentru noi, trebuie să fim mulţumiţi şi recunoscători şi celor din jur, deoarece, singur nu poţi face nimic…. în întregime.

   Aşa suntem noi oamenii, depinde mereu de alte persoane, momente, situaţii… fie ele mărunte sau importante !

Ultimul om….

De multe ori auzim expresia: “ce sunt ultimul om de pe lume?” ….
La ce ne referim sau la ce se referă, cei ce spun aceste cuvinte!?
Din tonul vocii, ne putem da seama, că persoana respectivă s-a simţit jignită, umilită…
Dar de ce trebuie să se simtă ca ultimul om…? Din contră, ar trebui să se bucure. De ce? Se spune mereu că cei din urma, vor fi cei dintâi. Deci…
Noi nu trebuie să considerăm jignirile ca ceva care să ne strice ziua…să ne întristeze…
Acest lucru trebuie să ne mobilizeze să luptăm, pentru mai bine, pentru a demonstra că suntem oameni…şi chiar ne pasă!
Dacă ne consolăm cu viaţa tristă, cu sufletul încărcat, cu tonalităţile jignitoare ale vocilor anumitor persoane…suntem dejnădăjduiţi într-o lume pierduta pentru noi.
Suntem singurii care luptăm, pentru a demonstra celor din jur, ceva legat de noi. Dacă noi suntem buni, înseamna că niciodată, nu putem fi printre cei din urmă…
Cei care ne desconsideră, se cred mari personalităţi, dar de fapt sunt nişte fiinţe cuvântătoare, şi doar atât.
Fiecare dintre noi, am suportat jigniri sau umilinţe, pe nedrept, pentru că aşa este viaţa şi societatea. În noi constă puterea de a schimba aceste lucruri…

DinamicA VIEŢII

Câţi dintre noi putem spune că avem o viaţă liniştită, relaxantă ?
Puţini… de ce oare?

Viaţa noastră a devenit complicată, agitată , tumultoasă din momentul în care ne-am născut.
Omul, provoacă agitaţie în jurul său, prin simplul fapt că există.
Când suntem copii, cei mari au grijă de noi să ne educe, să ne înveţe…. Apoi creştem şi începem să fim agitaţi din cauza viitorului pe care-l pregătim, indiferent care ar fi, însă, având repercursiuni asupra viitorului.
Cu cât înaintăm în vârstă, suntem agitaţi datorită familiei, a mediului în care trăim şi muncim, uitând să facem ceva şi pentru noi….

Munca şi problemele cotidiene ne atrag într-un vârtej din care cu greu putem ieşi…
Timpul zboară, zilele trec, vremurile se schimbă şi descoperim că am trecut de multe ori pe lângă o sanşă, pe lângă persoane pe care le-am ignorat, dând vina, pe dinamica vieţii…

Trebuie să privim în profunzime, să uităm de probleme pentru un timp oricât de scurt, să fim „noi cu noi” …
Să ne dedicăm o perioadă din timp, din viaţă, nouă şi celor dragi nouă… să nu-i uităm şi mai ales să nu ratăm momentele importante de pe aripile vieţii în vârtejul timpului!