Arhive etichetă: om

Psihologia vieții – anxietatea

Tot mai des auzim că oamenii suferă de anxietate. Omul nu este bolnav fizic dar psihic, în general omul este inadaptabil.

Oamenii devin anxioşi în situaţii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene, prin intermediul procesului condiţionării. Pentru a modifica acest model de comportament eronat şi dezadaptativ, omul trebuie să înveţe să asocieze situaţia anxiogenă cu o stare psihică pozitivă. Conform specialiștilor din doemniu, a psihologilor, reacţia anxioasă este declanşată de anumiţi stimuli „cheie”.

Anxietatea nu este boală doar o stare care se poate vindecă, cu condiția identificării situației care a generat-o.

Ce poate fi la baza anxietății? Pot fi unel trăiri emoţionale de tip: panică, depresie sau furie care implicit înfluențează starea fizică a omului prin reacţii fiziologice prin: tahicardie, senzaţii de sufocare, dureri de stomac, ameţeli, paloare și chiar roşeaţă în obraji. Nu înseamnă că toate persoanele care sunt îmbujorate suferă de anxietate!

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.

Tulburările anxioase includ un grup de tulburări în care ori anxietatea este sindromul principal ( anxietate generalizată și tulburări de panică) sau este trăită atunci când individul încearcă să-și controleze anumite comportamente inadaptate.

Frica este o reacţie emoţională cu caracter adaptativ pentru că în cazul unor ameniţări, aceasta mobilizează individul să ia anumite măsuri pentru a-și salva viaţa. Acest mecanism funcţionează şi în cazul fricilor psihologice, determinând subiectul să întreprindă acţiuni de autoprotecţie.

Teama moderată duce la creșterea stării de percepție și la capacitatea de concentrare a atenţiei, astfel încât gândirea să fie mult mai clară şi mai rapidă. Teama  mobilizează energiile și implicit activează reflexele astfel încât persoana respectivă să fie în stare să acţioneze mai repede şi mai bine.

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Anxietatea este definită de specialiştii în psihologie și terapie ca fiind o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Individul trăieşte o încordare continuă, simţindu-se permanent ameninţat. Acesta este extrem de nervos mai ales că nu înțelege ce anume îl sperie atât de tare.

Filosoful Bertrand Russell a remarcat rolul important al familiei în viața individului, susținând că omul care trăiește singur, îți uită sau își renegă sentimentele devenind deseori o persoană rea. Răutatea vine de la lipsa afecțiunii, a relațiilor și implicit induce necontenit, o stare de supărare, anxietate și de nefericire.

Psihologul Irvin Yalom a susținut în urma propriilor cercetări că „dragostea, anamneza, bolile, anxietatea lui sunt elemente fragile ce trebuie explorate astfel încât să ofere încredere unui individ”.

Psihologul Cosnier a constatat că relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoţii de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. Relaţia stresului cu anxietaea se bazează pe principiul interelaţiilor dintre somatic şi psihic.

Anxietatea apare în general provocată de individul în sine, de reacțiile și percepțiile acestuia. De multe ori totul ține doar de mental. Omul poate scăpa de anxietate. Cum?  Omul este liberul său arbitru.

Totul se plăteşte

De când ne naştem, începem să plătim pentru existenţa noastră.

La început se fac investiţiile în haine, mâncare, medicamente. Cu trecerea anilor, ne plătim studiile, apoi încercăm, fiecare dintre noi, să ne descurcăm pe toboganul vieţii.

La un moment dat, descoperim că suntem obosiţi, nervoşi, agitaţi, stresaţi…

Plătim ca să scăpăm de problemele cotidiene, unele supărătoare, altele necesare.

Oboseala apare tot mai des, deoarece stresul, la serviciul unde esti plătit mereu mai puţin decât alţii care poate nu merită, dar au acel ceva ce nu avem noi ( relaţia, sau „pila”), încet descoperim că ne pierdem în monotonia „agitată” a vieţii.

Fiecare dintre noi luptăm să rezistăm pentru că din păcate nimeni nu va avea grijă de noi, în afara familiei şi a prietenilor adevăraţi.

Nu există loc de muncă fără stres, aici nu încadrăm mediul de „stat” ( de unde excludem categoric învăţământul şi medicina ) unde încă este valabil : „timpul trece, leafa merge!”, deoarece totul este pe baza „relaţiei” şi nu a cunoştinţelor în domeniu. Relaţia este punctul forte în cariera celor care lucrează în domeniul energiei şi….., unde examenele pentru posturile vacante se ţin după ce aceste posturi au fost deja ocupate de cel căruia îi erau destinate….

Revenind la viaţa de zi cu zi, noi oamenii, suntem preocupaţi să facem multe, să luptăm pentru orice, devenind uneori de nerecunoscut, chiar de noi înşine….

Vrem să obţinem ceea ce ne dorim, chiar cu riscul de a pierde multe. Noi luptăm, noi pierdem în timp…

Trebuie să fim atenţi, căci sănătatea nu se mai întoarce dacă o neglijăm, când anumite semne ale ei, ne bat în „uşă”, iar viaţa se scurge şi descoperim că am fost doar nişte călători în viaţă, care am trecut ca „gâştele prin apă” fără a trăi cu adevărat.

Noi trebuie să ne dedicăm timp, pentru ceea ce ne place, pentru cei dragi şi pentru o viaţă sănătoasă!

Noi ne decidem viitorul, trăim prezentul şi învăţăm din trecut. Trebuie să fim conştienţi, că ne putem schimba, şi chiar putem schimba şi pe alţii…în bine.

PRIMA impresie

Suntem obişnuiţi că prima impresie contează.

Este normal să conteze, dar nu este însă definitivă.

De multe ori, s-a întâmplat să gândim într-un anumit fel despre cineva / ceva şi apoi să constatăm că nu este totul chiar aşa.

Impresia pe care o avem despre o anumită peroană, ne determină să  interpretăm faptele şi vorbele acestuia.

Câteodată, unele vorbe spuse de o persoane, care coincid cu cele spuse de altă persoană, au însă altă rezonanţă pentru noi. De ce? Interpretăm omul, prin gesturi, fapte şi … impresii.

Haina schimbă pe om, ca imagine, dar nu şi ca atitudine.

Un om bun poate fi îmbrăcat atât în zdrenţe cât şi în haine nobile.

Haina ne oferă o imagine vizuală, care trebuie completată cu cele auditive şi mai ales cu cele legate de caracterul persoanelor.

Este o vorbă “spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine esti”, dar nu este mereu adevărat, 100%. Mereu întâlnim excepţii, care uneori, culmea, chiar nu întăresc regula!

Trebuie să gândim şi să analizăm obiectiv, nu să ne luăm după primul impuls, impresie şi să catalogăm oamenii. Nu noi trebuie să etichetăm pe cei din jurul nostru, acest lucru îl fac ei înşişi prin ceea ce fac, gândesc şi aşa mai departe….

Noi să ne privi, în oglinda vieţii, şi să încercăm să ne mulţumim pe noi înşine, precum şi pe cei din jur!

Între critică şi laudă

Se spună că critica constructivă este mai benefică decât lauda excesivă. Este adevărat!

De o critică constructivă beneficiem puţini dar de laudă excesivă au parte doar cei cu „pile” în viaţa de zi cu zi.

Aproximativ 90% din cele spuse de cei din jurul nostru sunt doar simple…critici. A apărut o boală, critico-mania , care începe să aibă tot mai mulţi adepţi. Este mai uşor să găseşti punctele slabe ale celui de lângă de tine, să le scoţi în evidenţă, decât să-i vezi calităţile și realizările.

De asemenea este mult mai ușor să vezi prin defectele cuiva, calitățile tale pe care nimeni nu le apreciază, ci doar tu, dar nu oricum ci prin critică persoanelor din jur.

„Ți-au pierit lăudătorii” dar ți-au apărut criticii, poate fi un motto specific zilelor noastre.

Unii se enervează la critici, alții pentru laude dar puțini conștientizează că de fapt, prin valoarea lor, devin subiecte de discuție, critică, laudă…..

Dacă o persoană ar fi una anonimă, nimeni nu s-ar agita să facă parte din viața lui, indiferent de modalitatea prin care dorește să comunice cu acesta.

Școala vieții

    Școala are un rol important în viața omului. Unii consideră că modul de învățare din prezent este mai greu ca în vremurile anterioare iar alții susțin cu tărie că „înainte” se învăța mai mult. Fiecare tabără are dreptate.

    În trecut erai obligat să înveți pentru a acumula cunoștințele necesare pentru viață. Acum trebuie să știi unde să cauți răspunsurile la întrebări, deoarece internetul a introdus facilitatea informațiilor online. Dar trebuie să știi cum să selectezi informația reală de cea eronată, căci s-ar putea să ajungi un neștiutor notoriu!

     Oare dacă ar dispărea brusc internetul, câți oameni s-ar descurca în viața offline?

    Chiar dacă pe internet se găsesc informațiile dorite, uneori acestea nu sunt suficiente. Omul nu trebuie să fie ca o mașină teleghidată, trebuie să gândească și să perceapă ceea ce-i este util. Internetul te ajută să afli informații, să știi să gătești cum s-ar spune dar nu îți prepară mâncarea….

Vise și visuri

    Toți visăm, dar diferența constă în faptul că unii își amintesc visele iar alții nu. Uneori visele sunt adevărate premoniții.

     Pe lângă obișnuitul vis cu ochii închiși din timpul somnului, mai avem acele visuri proprii, construite de noi, care în timp pot deveni deziluzii sau țeluri în viață. Ne stabilim propriile idealuri care în timp sunt mai mult sau mai puțin, modificate semnificativ.

    Când suntem mici, visăm să fim eroi, să salvăm lumea, iar când creștem neglijăm natura.

      Când suntem la școală, în timp ce profesorii ne predau lecțiile de curs, gândurile se îndreaptă în alte direcții dar cu premiză că de fapt suntem pregătiți să sorbim cuvintele îndrumătorilor, iar când creștem, regretăm lacunele stiinței.

      Când suntem la servici, visăm la liniște și relaxare, la week-end, iar apoi ne dăm seama că anii au trecut și am îmbătrînit mai repede decât ne așteptam.

      Fiecare vis are o diferență semnificativă în funcție de perioadă, vârstă și mentalitate.

      Important este să visăm frumos și să obținem ceea ce vrem, să ne atingem țelurile care să fi spre folosul nostru, spre dezvoltarea noastră mentală și profesională.