Arhive etichetă: om

Între trecut şi prezent

Trecut … prezent …. sunt două perioade existenţiale ale omului….

Nu vreau să fac o comparaţie între aceste timpuri, trecute sau prezente în contextul existenţei politice, mă refer doar pe planul evolutiv, sau nu, al omului.

În trecut, omul de „alături” venea imediat să te ajute când aveai nevoie, în prezent, se bucură că ai probleme şi chiar te „ajută” să le ai în continuare.

Deunăzi, fiind în autobuz, am asistat la o discuţie între patru băieţi, de clasa a VI-a. M-am chinuit mult, să înţeleg ce vorbesc, mai ales că tonul era unul ridicat. Cu greu mi-am dat seama că vorbesc în dulcea limbă românească, dar cu multe greşeli de exprimare, dezacorduri…

Înainte, oamenii „mari” îi corectau, acum nu au curajul pentru că nu se ştie niciodată ce repercursiuni sunt. Acum este la modă limba românească, care să aibă un dicţionar de traducere, în aceeaşi limbă românească….

Acum jumătate din viaţă muncim să strângem averi, apoi restul vieţii ne chinuim să învestim averile, în sănătatea pe care am neglijat-o….

În trecut ne bucuram de ceea ce aveam, ce obţineam, acum suntem prea obosiţi pentru a ne relaxa, bucura şi uneori, chiar să şi gândim….

Bucuria devine un „cadou”, căci apare rar, iar melancolia, tristeţea şi rutina sunt la locul lor…

Noi trebuie să ne şlefuim prezentul pentru a ne putea bucura de viitor.

Fiecare dintre noi, ne naştem cu un har, pe care-l cultivăm sau îl ignorăm în viaţă, fapt care ne afectează viitorul.

Trebuie să ştim ce vrem şi să obţinem acele lucruri în cursul vieţii, dar nu călcând peste „cadavre”, ci prin propriile noastre valori.

Fiecare om are o valoare, dar trebuie să ştie cum să o folosească şi să nu se piardă în neantul dejnădejdiei.

Trebuie să credem în noi, să luptăm pentru a reuşi!

Cei de lângă noi

    Cei de lângă noi, voit sau nu, ne înfluenţează destinul şi implicit viaţa. Noi primim mereu sfaturi, indicaţii, sau pur și simplu îi auzim pe cei de lângă noi şi automat începem să gândim, uneori mecanic, în urma acestor mesajelor primite.

    Noi nu ne dăm seama chiar de la început dacă este bine sau rău, urmând să aflăm „sentința” pe parcurs. Ceea ce conștientizăm în timp este că de fapt, noi trebuie să ştim unde să căutăm când dorim anumite informații.

    Un prieten de-al meu îşi căuta de zor o fostă colegă de liceu, devenită între timp profesoară. La liceul unde ştia că se află, o amică a lui l-a informat că-şi terminase contractul. Apelase la ajutorul prietenelor surorii lui, care era și ea profesoară pentru a o găsi dar fără rezultate pozitive. Când a devenit conştient că nu are sanșe, a aflat cu stupoare, în mod cu totul accidental dar poate predestinat, că aceasta era colegă la şcoala unde preda chiar sora lui… Câteodată căutăm prea departe ceea ce de fapt este aproape. În mod inevitabil, oamenii sunt înfluenţaţi de multe întîmplări, evenimente și momente pe parcursul vieţii.

    La o înmormântare a unei vecine, ginerele decedatei le-a spus locatarilor că dacă tot nu o cunoşteau, nu era necesar ca ei să meargă la înmormântare. Dar oare există cineva care să cunoască la perfecție pe altcineva? Nu este de ajuns ca persoanele să se afle lângă noi pentru a considera că știm totul despre ele. Adevărul este că nici noi nu ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine.

   Fiecare om poate fi o persoană dură dar emotivă, vicleană dar permisivă, ageră și iubitoare. Important este să ne cunoaștem și să descoperim mirajul vieții și a prieteniei.

    Prietenia nu se caută, ea apare instantaneu când știe că are toate condițiile asigurate…

    Privește-i pe cei de lângă tine, gândește cu inima și acționează cu sufletul!

Jurnal de pandemie

Încep să număr zilele de când stau acasă. Când citisem “Doi ani de vacanță” scrisă de Jules Verne, mi-am dorit să am și eu o vacanță lungă, dacă nu doi ani, măcar două luni. Mi s-a îndeplinit! Probabil mulți și-au dorit!

Am vrut să am timp pentru familie. Avem toți dar parcă am nimerit în altă familie.

Începutul este greu. Mi-am spus că voi scrie un jurnal dar am tot amânat, din lipsă de timp, de chef…

Prima zi am constatat cu adevărat că am doi copii. Fiecare țipa în stilul său. La servici aveam un zgomot constant, dar aici, tonalitatea și distanța propagării sunetului erau variate. După câteva ore am aflat că am vecini harnici. Au intrat în acțiune bormașinile și ciocanele.

Eram atât de agitat că-mi venea să bat pe cineva. Soția mea m-a trimis la cumpărături. Mi-a dat un caiet cu lista de produse necesare. M-am bucurat că pot ieși dar nu am făcut primul pas că m-au prins de picior. Copilul vroia să vină cu mine iar soția mea, ca să-mi atragă atenția să-mi iau declarația pentru ieșitul în exteriorul locuinței. Era să alunec pe scări, pentru că un vecin tot arunca găleți cu apă pe jos. M-am udat doar pe fund, pentru că picasem trei scări ca pe un derdeluș dar fără sanie.

Gunoiul pe care-l luasem de acasă, s-a împrăștiat pe jos. M-am apucat de făcut curat. Mi-am pus o  mască. Vecina de deasupra noastră trece pe lângă mine și comentează că ce fel de femeie de serviciu sunt dacă nu fac curat cum trebuie. O să vorbească cu șeful scării să mă schimbe. Eu nu apuc să zic nimic. Oricum, eu sunt șeful scării…. dar nu și femeie de serviciu!

Am plecat cu greu. Pe stradă era pustiu. Fericit mă îndrept spre primul magazin. Închis. Hm! Merg spre piață. Ca la un semnal, încep să iasă pensionarii, pentru că erau în perioada lor de cumpărături. Până să ajung la piață, coada era atât de lungă, că dacă mai întârziam un pic, puteam să stau la ea, din fața blocului.

După câteva ore, m-am întors acasă. Aveam o grămadă de produse. Pe drum am văzut o mulțime de câini care-și plimbau stăpânii. Atunci mi-am adus aminte că de câteva zile, au dispărut pisicile și  câinii vagabonzi, probabil i-au adoptat cei cu suflet de…libertate.

Ajuns în apartament, soția mea începuse să despacheteze și făcuse ochii mari dar nu a spus nimic. Luasem toate verdețurile din piață, pentru că nu știam care-i mărarul. Oricum la ciorbă, se aruncă orice verdeață în apă clocotită și gata mâncarea.

Soția mea a scos cartofii. AM luat și roz și albi, că nu se știe. La fel și ceapă, roșie și albă. Ulei am luat și de soia, de floarea-soarelui, de măsline, de palmier, că deh, nu scria exact de care trebuie.

Galant, o ajutasem pe soția mea să pună mâncarea în frigider; trei tipuri de salam, două de unt, cinci de brânză. Apoi am luat dulciurile și le-am pus în cămară, alături de cele cinci pâini. Eu nu cumpăr în exces, doar ceea ce trebuie, dar și ca să fiu sigur, că este ce trebuie.

După o oră, terminasem de așezat cele cumpărate și-mi deschisesem o bere, restul baxului punându-l tot în cămară, lângă baxurile de apă și de vin.

După o săptâmână de stat în casă știam zgomotele copiilor, ale bormașinii și urmăream panica informațiilor de știri. Stăteam la televizor și mâncam, adică ronțăiam

După trei săptămâni, soția mea a decis să plece cu cei doi copii ai noștri la părinții ei, la țară. Am încurajat-o și chiar am condus-o până la gară, trecând prin trei filtre de poliție. Cred că erau singurii călători din tren. S-a simțit ca Regina Maria când călătorea cu trenul regal.

Singur acasă! Mi-am făcut provizii de băutură și dulciuri, pentru că de mâncare gătită, era plin frigiderul. Soția mea mi-a spus să am grijă să nu se strice mâncarea. Am ascultat-o. În trei zile am terminat tot ce era prin frigider, chiar și băuturile din cămară, că, deh, trebuie să alunece mâncarea.

Vorbesc seara cu ea la telefon și aud strigătele copiilor teroriști. Adică ai mei. Cu două zile în urmă, am fost și i-am scos siguranța din tabloul electric al vecinului cu bormașina, iar de atunci s-a făcut liniște. Stă pe întuneric. Cred că are impresia că i-au tăiat curentul electric pentru neplată!

Azi este a treia zi consecutivă când îmi cumpăr măncare și băutură pentru o săptămână. Până la urmă voi reuși.

M-am apucat de gătit că s-a terminat mâncarea. La început mi-am făcut omletă dar găsisem totul scrum. Plecasem pe balcon să savurez o cafea. Apoi am trecut la prăjit carne. Uneori reuseam, alteori doar o încălzeam. Mi-au ieșit bine cartofii prăjiți.

Chiar ieri făcusem un meniu complet, gătit; cartofi pai și pulpă de pui. A fost un pic de fum dar nu au mai venit pompierii. S-au obișnuit vecinii cu fmul produs de mine și n-au mai alertat autoritățile. Ieri uitasem de focul de pe aragaz pentru că fusesem să scot hainele spălate din mașina de spălat, operațiune efectuată în urmă cu o săptămână.

Am constatat că s-a defectat cântarul. Ultima oară când îl folosisem era bun, acum se dă acul peste cap. Soția mea s-a cântărit ultima oară, înainte de a pleca cu teroriștii noștri. Avea 56 de kg, aproape jumătate cât mine.

Mă duc în cămară să iau niște ronțănele. Mă sperii! Nu că nu aș avea ronțănele, dar mă chinui cu greu să intru pe ușă. O fi plouat și a intrat ușa la apă! Nu-i nimic, mă intind de pe geamul din balcon și găsesc eu ceva. Reusesc, în timp ce observ un deghizat, că se uită ciudat la mine, de pe acoperișul casei.

PSIHOLOGIA VIEȚII – STRESSUL

Stresul reprezintă o stare de disconfort și se referă în general la presiunea și tensiunea care acționează asupra unor stimuli ai omului, luate în sens negativ.

Denumirea vine din limba franceză “destresse”, care a fost preluată ulterior și în limba engleză ca “stress”.  În timp ce în limba engleză acest termen are pe lângă sensul negativ și conotații pozitive, în limba română, cuvântul este unul care induce automat situații legate de dureri psihice, suferințe, neliniști, deci totul luat în mod negativ, similar cu sensul din limba franceză.

Omul care se simte agitat, presat de timp, aflat în tensiune din cauza anumitor probleme sau situații care au apărut în viața lui, familială sau profesională, este un om stresat.

Sănătatea individului este cel mai de preț bun al său. Stresul poate duce la boli, care la rândul lor, să continue să inducă o stare de nervi, de tristețe, deci stres, asupra individului respectiv.

Performanțele oamenilor sunt influențate de stările prin care trec, indiferent că sunt intermediare sau nu. Un om agitat și indispus provoacă stres și randamentul său scade, iar performanțele acestuia se diminuează.

Luarea unor decizii, importante sau nu, impun o anumită raționalizare, o gândire care produce presiune iar individul stresat trebuie să aibă decizii corecte și reale.

Manifestarea stresului asupra omului are urmări psihosomatice precum: migrena, ulcerul, tromboflebită, durere de spate, durere de gât, durere de umăr, astm și ceea ce este cel mai grav: atacuri de cord. Problemele legate de mental, care sunt efecte ale stresului sunt: anxietatea, neliniștea, depresia, anorexia nervoasă și obezitatea.

Datorită stresului, multe persoane consumă în exces ciocolată, alcool pentru a se relaxa.

Anxietatea este un factor important în cadrul problemelor de sănătate cauzate de stresul din viață. Apare în special la persoanele ce prestează munci mai grele decât ar putea face, care sunt bolnave, sărace sau cu probleme ce le produc disperare.

Depresia apare în momentul când unele persoane se simt vionovate pentru lipsă de timp, de preocupare față de familie, neglijență datorată muncii.

Anorexia nervoasă face parte din tulburările induse psihologic datorită frustrării, supraprotecție, lipsa gestionării corecte a conflictelor și a rigidității de care dau dovadă acele persoane. Acestea se pot trata prin terapie.

Obezitatea este ceea ce se observă vizibil în zilele noastre. Aceasta se datorează mecanismelor centrului reglator de apetit. Unele persoană mănâncă mult din cauza agitației, nervozității și a stresului. O alimentație adecvată și sănătoasă este mai mult decât eficientă.

Comportamentul omului este influențat de stările acestuia. Stresul face parte din acest mod de viață, în funcție de psihicul și mentalitatea individului. Stresul a existat și va fi mereu prezent, influențând destinul oamenilor și perspectivele societății. Psihologia pozitivă poate fi o sanșă pentru reglementarea unor anumite probleme ce apar în existența omului.

Stresul în general este provocat de lipsa timpului, de fuga omului pe calea vieții și dorința de a realiza multe în timp cât mai scurt. Stresul profesional este un alt element negativ care influențează alături de alte componente stresante existența individului și regăsirea acestuia într-o etapă pozitivă cu ceea ce-l înconjoară.

Gândirea

    De multe stau și mă gândesc ce ar face oamenii dacă ar gândi pozitiv, indiferent de problemele care apar. Această gândire ar avea un impact benefic asupra organismului și a vieții lor.

  Conform studiilor specialiștilor, majoritatea oamenilor reacționează puternic la știrile negativiste și implicit își auto-induc o stare de nervozitate agitație.

      Dacă toți am pune în practică doar ceea ce este cu impact pozitiv în existența noastră, sigur vom realiza lucruri benefice.

     Totul ține doar de mental și de psihologia omului, de modul în care acesta raționalizează și de logica propriei gândiri.

    Omul se lamentează de propriile probleme dar nu caută soluții. Dacă o persoană nu are grijă de el, cine să aibă?

Psihologia vieții – anxietatea

Tot mai des auzim că oamenii suferă de anxietate. Omul nu este bolnav fizic dar psihic, în general omul este inadaptabil.

Oamenii devin anxioşi în situaţii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene, prin intermediul procesului condiţionării. Pentru a modifica acest model de comportament eronat şi dezadaptativ, omul trebuie să înveţe să asocieze situaţia anxiogenă cu o stare psihică pozitivă. Conform specialiștilor din doemniu, a psihologilor, reacţia anxioasă este declanşată de anumiţi stimuli „cheie”.

Anxietatea nu este boală doar o stare care se poate vindecă, cu condiția identificării situației care a generat-o.

Ce poate fi la baza anxietății? Pot fi unel trăiri emoţionale de tip: panică, depresie sau furie care implicit înfluențează starea fizică a omului prin reacţii fiziologice prin: tahicardie, senzaţii de sufocare, dureri de stomac, ameţeli, paloare și chiar roşeaţă în obraji. Nu înseamnă că toate persoanele care sunt îmbujorate suferă de anxietate!

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.

Tulburările anxioase includ un grup de tulburări în care ori anxietatea este sindromul principal ( anxietate generalizată și tulburări de panică) sau este trăită atunci când individul încearcă să-și controleze anumite comportamente inadaptate.

Frica este o reacţie emoţională cu caracter adaptativ pentru că în cazul unor ameniţări, aceasta mobilizează individul să ia anumite măsuri pentru a-și salva viaţa. Acest mecanism funcţionează şi în cazul fricilor psihologice, determinând subiectul să întreprindă acţiuni de autoprotecţie.

Teama moderată duce la creșterea stării de percepție și la capacitatea de concentrare a atenţiei, astfel încât gândirea să fie mult mai clară şi mai rapidă. Teama  mobilizează energiile și implicit activează reflexele astfel încât persoana respectivă să fie în stare să acţioneze mai repede şi mai bine.

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Anxietatea este definită de specialiştii în psihologie și terapie ca fiind o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Individul trăieşte o încordare continuă, simţindu-se permanent ameninţat. Acesta este extrem de nervos mai ales că nu înțelege ce anume îl sperie atât de tare.

Filosoful Bertrand Russell a remarcat rolul important al familiei în viața individului, susținând că omul care trăiește singur, îți uită sau își renegă sentimentele devenind deseori o persoană rea. Răutatea vine de la lipsa afecțiunii, a relațiilor și implicit induce necontenit, o stare de supărare, anxietate și de nefericire.

Psihologul Irvin Yalom a susținut în urma propriilor cercetări că „dragostea, anamneza, bolile, anxietatea lui sunt elemente fragile ce trebuie explorate astfel încât să ofere încredere unui individ”.

Psihologul Cosnier a constatat că relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoţii de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. Relaţia stresului cu anxietaea se bazează pe principiul interelaţiilor dintre somatic şi psihic.

Anxietatea apare în general provocată de individul în sine, de reacțiile și percepțiile acestuia. De multe ori totul ține doar de mental. Omul poate scăpa de anxietate. Cum?  Omul este liberul său arbitru.