Arhive etichetă: padure

Fragmente – LA GRĂTAR CU URSUL

Gogoșar se deplasează din bucătărie spre sufragerie, oprindu-se la ușa de la intrarea în apartament, pe care o descuie în așteptarea vizitatorilor zilnici, a vecinilor ei. De fiecare dată, primul care ajunge este Gogonel urmat apoi de vecinica Maimuțel, al cărei frate, Pătrățel încheie de obicei seria obișnuită de musafiri. Se uită mirată la ceas…

În acest timp, Pătrățel iese încetişor din apartamentul său, pentru a nu o trezi pe Maimuțel și merge la Gogonel. Acesta îi deschide încet ușa, mirat iar Pătrățel îi şopteşte:

– Merg la prietenul meu cu care am fost la nuntă!

– Du-te liniștit.

– Pst… Să nu știe fetele… Poate ne urmăresc… – zice Pătrățel privind cu teamă în jur, moment în care se aude ușa apartamentului său, deschisă probabil de Maimuțel.

– Dar de ce mergi? – întreabă Gogonel

– Să iau niște poze și să degustăm o țuică…

– Țuica este ca cea de la nuntă?

– Da. Am băut aproape o jumătate de sticlă și nu am avut nimic… Vii?

– Nu… Nu… – gândește Gogonel.

– Bine. Am plecat. Nu spui la nimeni, nimic!

– Bine.

Pătrățel iese în fugă, pornind pe scări în jos. După câteva minute, Gogonel urcă la vecina Gogoşar. Acolo se afla deja Maimuțel care-l și interpelează:

– Credeam că vii cu Pătrățel!

– A, nu. El merge după poze și la o pălincă – spune Gogonel…

Pătrățel ajunge la scara blocului și verifică lista de la interfon. Sună la un număr. Răspunde un bărbat:

– Da…

– Piftie?

– Nu, mulțumesc. Nu-mi face bine.

– Scuzați… dar caut pe domnul Piftie…

– 23… – aude un răspuns nervos după care se întrerupe legătura.

Pătrățel tastează 23 și ușa ca prin minune, se deschide. Urcă pe scări și vede o lumină difuză la etajul unu și un cap de femeie. Își continuă drumul până la apartamentul 23 și se salută cu gazda, trecând apoi la treabă, consumând câte un păhărel dintr-o sticlă de tărie.

– Noroc!

– Să fie!

– Auzi reclama: „consumați alcool moderat”.

– Așa și facem… bem doar câte un păhărel…

– Și doar dintr-o sticlă.

– De un litru…

Pătrățel se ridică cu greu și abia reuşeşte să ajungă pe scară. Coboară încet treptele și… vede lumină la etajul unu… nu este senzorul, ci doar un cap de bătrână și, curiozitatea ei.

Mai încet și puțin sigur, Pătrățel ajunge la parter și se deschide ușa. Un bărbat aflat în pragul ușii de la intrare, îl întreabă:

– Am sunat la apartamentul 30… ştiţi cumva unde este?

– Intrați unde vedeți lumină.

– Da.. categoric, mulțumesc – spune bărbatul alergând pe scări.

Până să se închidă ușa, se aude strigătul unei femei:

– Ce faci domnule, cum vezi o ușă deschisă intri!! Ajutor…

Pătrățel zâmbește și trage aer în piept, pornind spre casă:

– Soarta!

Pătrățel se strecoară încet în apartament, dar lumina se aprinde brusc:

– Ce faci? – întreabă Maimuțel

– Uiteeee… pe acasă.

– Te-ai îmbătat?!

– Este întrebare sau constatare?

– …

– Nu. Am băut doar o sticlă, două persoane…

– Mâine mergem pe munte, cum ai promis…

– Da… da… și după nuntă am călătorit. Am fost undeva… creeeeed…

– Bine – aprobă Maimuțel care se retrage în camera ei.

– Dar atunci a fost …. citește mai departe.

imagine: privind spre cer

Acolo unde cerul, apa și pădurea se întâlnesc

Imagine din padure

Verdele atât de natural

Toți ne dăm seama că au apărut schimbări climatice care ne afectează viața de zi cu zi și ne influențează inevitabil comportamentul din punct de vedere fizic și/sau psihic.

Ne convine să dăm vina pe alții pentru a ne considera ca fiind persoane responsabile, noi înșine. Dar nu putem face mai mult?

Putem lua atitudine împotriva tăierii copacilor și a diminuării pădurilor care ne furnizează oxigenul atât de necesar pentru toate organismele vii de pe pământ și în același timp, absoarbe bioxidul de carbon, care este nociv pentru sănătate, contribuind la reducerea poluării.

Pădurea în sine este o sursă de medicamente și remedii naturale, care pe lângă starea de relaxare pe care ne-o transmite când o tranzităm chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, are efect terapeutic asupra psihicului nostru.

De asemenea, pădurea împiedică eroziunile și alunecările de teren reducând din puterea și gravitatea viiturilor.

Toată lumea este constientă că în pădure se găzduiesc diverse specii de animale, păsări, vegetație deosebit de variatăfiind un sistem ecologic complex, fără de care multe componente ale planetei s-ar pierde pur și simplu.

Apariția marilor corporații care produc poluare și neglijează mediul înconjurător este un alt factor determinat în schimbările climatice.

Folosirea peturilor, a plasticului în general distruge sistemul ecologic al planetei.

Cauzele actualelor perturbații în mediu cu viitoare repercursiuni ce pot fi amenințătoare vin din neglijența oamenilor, uneori chiar din dorința de a face bani din orice, chiar dacă există riscul să nu mai avem unde să-i utilizăm….

Este frumos să mergi la iarbă verde, la grătar, la plajă și în mod normal se consumă anume produse care lasă ambalaje în urma utilizării. Dacă am recicla și am strânge deșeurile, fiecare dintre noi, am face un pas mic dar sigur spre conservarea mediului existent, fără a continua distrugerea.

În jurul blocurilor este nevoie de zonă verde, de recreere, pentru a anihila poluarea produsă de combustibilul mașinilor poluante care încep să ne coplesească și să ne umple orașul, țara și zona noastră de resedință. 

În fața și în spatele blocului unde locuiesc, există zonă verde care este îngrijită de noi, de locatari. Vara avem plin de flori, iarbă cosită iar copacii cresc și oferă fructe naturale, chiar dacă o parte dintre ele sunt vandalizate în urma furturilor de către anumiți, așa ziși cetățeni ai comunității.

Păstrând zona verde, îngrijind-o, asigurăm un mediu propice dezvoltării noilor generații, care vor fi mai responsabile ca cele din prezent. Speranță există, mai ales că există filme de desene animate care induc acest lucru în mentalitatea copiilor. Uitându-se la aceste animații alături de părinții lor, acestia pot schimba direcția greșită a celor mari și se pun pregăti pentru salvarea zonei, a orașului și chiar a planetei. Viitorul poate suna bine!

Prin pădurile României