Arhive etichetă: Piftie

Fragmente – LA GRĂTAR CU URSUL

Gogoșar se deplasează din bucătărie spre sufragerie, oprindu-se la ușa de la intrarea în apartament, pe care o descuie în așteptarea vizitatorilor zilnici, a vecinilor ei. De fiecare dată, primul care ajunge este Gogonel urmat apoi de vecinica Maimuțel, al cărei frate, Pătrățel încheie de obicei seria obișnuită de musafiri. Se uită mirată la ceas…

În acest timp, Pătrățel iese încetişor din apartamentul său, pentru a nu o trezi pe Maimuțel și merge la Gogonel. Acesta îi deschide încet ușa, mirat iar Pătrățel îi şopteşte:

– Merg la prietenul meu cu care am fost la nuntă!

– Du-te liniștit.

– Pst… Să nu știe fetele… Poate ne urmăresc… – zice Pătrățel privind cu teamă în jur, moment în care se aude ușa apartamentului său, deschisă probabil de Maimuțel.

– Dar de ce mergi? – întreabă Gogonel

– Să iau niște poze și să degustăm o țuică…

– Țuica este ca cea de la nuntă?

– Da. Am băut aproape o jumătate de sticlă și nu am avut nimic… Vii?

– Nu… Nu… – gândește Gogonel.

– Bine. Am plecat. Nu spui la nimeni, nimic!

– Bine.

Pătrățel iese în fugă, pornind pe scări în jos. După câteva minute, Gogonel urcă la vecina Gogoşar. Acolo se afla deja Maimuțel care-l și interpelează:

– Credeam că vii cu Pătrățel!

– A, nu. El merge după poze și la o pălincă – spune Gogonel…

Pătrățel ajunge la scara blocului și verifică lista de la interfon. Sună la un număr. Răspunde un bărbat:

– Da…

– Piftie?

– Nu, mulțumesc. Nu-mi face bine.

– Scuzați… dar caut pe domnul Piftie…

– 23… – aude un răspuns nervos după care se întrerupe legătura.

Pătrățel tastează 23 și ușa ca prin minune, se deschide. Urcă pe scări și vede o lumină difuză la etajul unu și un cap de femeie. Își continuă drumul până la apartamentul 23 și se salută cu gazda, trecând apoi la treabă, consumând câte un păhărel dintr-o sticlă de tărie.

– Noroc!

– Să fie!

– Auzi reclama: „consumați alcool moderat”.

– Așa și facem… bem doar câte un păhărel…

– Și doar dintr-o sticlă.

– De un litru…

Pătrățel se ridică cu greu și abia reuşeşte să ajungă pe scară. Coboară încet treptele și… vede lumină la etajul unu… nu este senzorul, ci doar un cap de bătrână și, curiozitatea ei.

Mai încet și puțin sigur, Pătrățel ajunge la parter și se deschide ușa. Un bărbat aflat în pragul ușii de la intrare, îl întreabă:

– Am sunat la apartamentul 30… ştiţi cumva unde este?

– Intrați unde vedeți lumină.

– Da.. categoric, mulțumesc – spune bărbatul alergând pe scări.

Până să se închidă ușa, se aude strigătul unei femei:

– Ce faci domnule, cum vezi o ușă deschisă intri!! Ajutor…

Pătrățel zâmbește și trage aer în piept, pornind spre casă:

– Soarta!

Pătrățel se strecoară încet în apartament, dar lumina se aprinde brusc:

– Ce faci? – întreabă Maimuțel

– Uiteeee… pe acasă.

– Te-ai îmbătat?!

– Este întrebare sau constatare?

– …

– Nu. Am băut doar o sticlă, două persoane…

– Mâine mergem pe munte, cum ai promis…

– Da… da… și după nuntă am călătorit. Am fost undeva… creeeeed…

– Bine – aprobă Maimuțel care se retrage în camera ei.

– Dar atunci a fost …. citește mai departe.

Fragmente – La început de drum

Piftie se trezește la fel cum adormise. Adică obosit. Nu reuşise să doarmă bine ştiind că urma să devină un om pe propriile lui picioare. Reuşise prin amabilitatea unei mătuşi, să se angajeze ca operator la firma „Grande”, patronată de o altă rudă a acesteia.

Deşi era obosit, se simțea fericit, ca atunci în copilărie când primisese cadoul mult vista: primul trenuleţ, de lemn, pe care-l păstra şi acum, pe noptiera lui.

Piftie se mutase de la părinţi, într-o garsonieră cumpărată de acestia pentru el. Îşi luase de acasă patul, dulapul de haine, noptiera şi televizorul. Urma să-şi zugrăvească casa din primii bani. De fapt primii bani îi primisese deja, de la părinţi, care-l plătiseră fericiți pentru că scăpaseră de el.

 Cu aceste gânduri şi amintiri, Piftie merge ca să se îmbrace, în timp ce pune apă în filtrul de cafea, pe care-l primisese tot cadou.

 Îşi ia o pereche de pantaloni de stofă, un tricou cu nişte vulturi şi sandale verzi. O pornește grăbit spre bucătărie. Îşi toarnă cafeaua în ceaşcă şi începe să înghită. Se strâmbă, se uită în ceaşcă şi rămâne mirat constatând că cafeaua era incoloră, ca şi apa, având de fapt chiar gustul acesteia. Începe să regrete cafeaua îmbietoare pe care o prepara mama lui. În fine, se hotărește să fie un om responsabil şi se îndreaptă spre ușă. Își dă seama că a uitat ceva, nu știa încă ce anume și revine la baie. În timp ce capacul de la toaletă, se privește în oglindă. Constată că perciunii nu sunt identici și-și ia lama de bărbierit pentru a remedia problema fizică. După ce intervine pe partea dreaptă a feței, constată că partea stângă este diferită. Trece la repetarea operațiunii cu lama de ras pe partea stângă. După cinci minute, renunța definitiv la perciuni și-și privește ceasuș Era destul de târziu și nu trebuie să dezamăgească angajatorul chiar din prima zi.

Când să iasă din baie, constată că catarama de la sandele i s-au desfăcut. Ridică piciorul pe capacul de toaletă pentru a remedie problema, dar capacul nu este… Piftie se trezește cu piciorul în vasul de toaletă. Își ridică piciorul și începe să curgă apa din șosete/ Se uită în jur și decide să-și schimbe încălțările și pantalonii. Își scoate din mașina de spălat blugii și-i îmbracă. Renunță la șosete și se încalță cu o pereche de adidași.

Iese pe holul blocului când îşi aduse aminte că a uitat să-și ia cheile. Uşa între timp s-a blocat, închizându-se. Piftie stă în faţa uşii ascultând cum sună telefonul în apartamentul său. Probabil era mama lui care vroia să-i ureze succes pe noul său drum. Oftează şi o pornește în jos, pe scări.

Ajuns în faţa blocului, are o dilemă legată de direcția în care trebuie să pornească. Este derutat, motiv pentru care urcă în taxiul care tocmai adusese un client în scara de alături. Fericit că a rezolvat problema, Piftie dă indicații cu seriozitatea unui om responsabil:

  • La firma Grande!
  • Grande. Ok!

Taxiul pleacă în viteză, iar în câteva minute ajunge la destinaţie. Piftie zâmbește fericit, coboară tacticos şi intră în clădire. Ştia că trebuie să ajungă la etajul patru. Se urcă în primul lift care ajunge la parter. Înainte să apese pe butonul cu numărul patru, lângă el apare un japonez. Acesta intră repede şi apăsă pe butonul cu numarul nouă. Piftie se enervează şi apăsă din nou pe numărul patru. Ca replică, japonezul …. citețte mai departe.