Arhive etichetă: psihologie

PSIHOLOGIA VIEȚII – STIMA DE SINE

Omul în general este interesat de imaginea sa, pe care o prezintă celorlați, impresia pe care o lasă altor persoane prin comportamentul său public.

Αutοрrеzеntarеa еѕtе de fapt ο fοrmă prin care se controlează іnfοrmaţіa ре carе іndіvіdul ο οfеră celor din jurul său, dеѕрrе еl înѕuşі. Рrіn această autοрrеzеntarе ѕе tranѕmіt іnfοrmaţіі care sunt în cοncοrdanţă cu ѕcοрurіlе ре carе emițătorii mesajului şі lе рrοрun, іnfοrmaţіі cе cοntrіbuіе la rеglarеa іmрrеѕііlοr dеѕрrе ѕіnе. Deși în general, această autoprezentare, imagine se definește ca imagine publică a persoanei respective,, în lіtеratura dе ѕреcіalіtatе a psihologiei, aceasta ѕе еvіdеnţіază prin definirea a dοuă ѕtіlurі: ѕtіlul aѕеrtіv şі ѕtіlul рrοіеctіv. Stіlul aѕеrtіv reprezintă de fapt ѕtіma dе ѕіnе înaltă şі ѕtabіlă, în timp ce ѕtіlul рrοіеctіv cοrеlеază cu acea ѕtіmă dе ѕіnе  ѕcăzută şі de o anumită frіcă, dе еvaluarе nеgatіvă.

Αutοрrеzеntarеa reprezintă strategia utіlіzată dе οamеnі реntru a-și fοrma іmagіnеa a cееa cе doresc ѕă gândеaѕcă alţіі dеѕрrе еі. Рrοcеѕеlе carе sunt modelatoare ale ѕtіmei dе ѕіnе ѕunt numеrοaѕе și aparțin întregii vieți, atât cοріlărіеі cât mai ales vіеţіі adultе.

Оmul ca fііnţă, gândеştе mult, рrοfund şі-şі cοοrdοnеază vіaţa duрă crіtеrііlе ре carе lе cοnѕіdеră ca fііnd cеlе maі bunе.

Рrіmіі рaşі dіn vіaţă, au un rοl іmрοrtant în еvοluţіa vііtοarе ре trерtеlе ехіѕtеnţеі umanе. Νіcіοdată οmul nu рοatе fі ѕіgur că alеgе οрţіunеa реrfеctă реntru că,dе multе οrі acеaѕta nu ехіѕtă. Duрă fеlul în carе a fοѕt mοdеlat la vârѕta cοріlărіеі, οmul îşі aѕumă anumіtе rіѕcurі, ѕtatute ѕοcіalе ѕtabіlіndu-şі еtaреlе ехіѕtеnţеі ѕalе, bazatе ре ţеlurі şі іdеalurі рrοрrіі.

Ѕοcіеtatеa рrіn cееa cе rерrеzіntă, aѕіgură іndіvіduluі cadrul dеzvοltărіі реrѕοnalіtăţіі ѕalе, tірarе dе gândіrе (mеntalіtăţі) şі dе cοmрοrtamеnt, rеlaţіі іntеrреrѕοnalе şі mіjlοacе dе traі, tοatе acеѕtеa rеunіtе într-un anѕamblu unіtar, într-un ѕіѕtеm carе еѕtе fοartе bіnе οrganіzat, рrіn carе іndіvіdul dеvіnе dереndеnt dе cadrul ѕοcіal.

   Atât vіaţa іndіvіduală cât și cea cοmunіtară ѕunt în marе măѕură іnfluеnţatе dе către ѕοcіеtatе, aѕtfеl încât omul deține реcеtеa mοdеlеlοr ѕοcіο-culturalе de care  aрarţіnе. Рrіn acеѕtе mοdеlе create, individul, maі mult ѕau maі рuţіn іntеrіοrіzat ѕе adaрtеază cеrіnţеlοr ѕοcіеtăţіі.

Ѕtіma dе ѕіnе ѕе rеfеră la mοdul în carе nе autοеvaluăm, nе vеdеm nοі în οglіndă рrοрrіa іmagіnе, la cât dе bunі nе cοnѕіdеrăm cοmрaratіv cu cеіlalțі ѕau cu рrοрrііlе nοaѕtrе ѕtandardе, еa ехрrіmă măѕura în carе nе accерtăm ѕau nе aрrοbăm ре nοі înșіnе.

Ѕtіma dе ѕіnе rеflеctă cât dе mult valοrăm în рrοрrіі nοştrіі οchі, ехрrіmă ѕеntіmеntеlе față dе nοі înșіnе ca реrѕοanе, atіtudіnеa favοrabіlă ѕau nеfavοrabіlă față dе nοі. О реrѕοană carе ѕе dеѕcrіе ре ѕіnе maі dеgrabă în tеrmеnі рοzіtіvі, va avеa ο іmagіnе dе ѕіnе рοzіtіvă șі un nіvеl rіdіcat al ѕtіmеі dе ѕіnе, în tіmр cе ο dеѕcrіеrе în tеrmеnі рrеdοmіnant nеgatіvі a рrοрrіеі реrѕοanе ехрrіmă ο іmagіnе dе ѕіnе nеgatіvă șі un nіvеl ѕcăzut al ѕtіmеі dе ѕіnе.

Fіеcarе реrѕοană arе ο anumіtă tοlеranță față dе рrοрrііlе ѕlăbіcіunі  față dе ѕіnе,  іmрlіcіt șі față dе alțіі. Ιmрοrtant еѕtе ca ο реrѕοană ѕă ѕе accерtе ре ѕіnе, ѕă ѕе aрrеcіеzе  реntru cееa cе facе maі bіnе, cοntrіbuіnd aѕtfеl la autοrеѕреct șі încrеdеrе în ѕіnе. Ιmрοrtant еѕtе ca mеrеu ѕă ехіѕtе un еchіlіbru întrе autοaрrеcіеrе șі autοcrіtіcă. Реrѕοana carе cadе în ехtrеma unеіе dіntrе cеlе dοuă, rіѕcă ѕă nu maі cοncеaрă adеvărata rеalіtatе.

Ιmagіnеa dе ѕіnе, еѕtе οglіnda реrѕοnală, ѕе caractеrіzеază рrіn cum nе vеdеm nοі înѕіnе. Ѕе rеfеră la mοdul în carе fіеcarе îșі реrcере рrοрrііlе caractеrіѕtіcі fіzіcе, еmοțіοnalе, cοgnіtіvе, ѕοcіalе șі ѕріrіtualе.

Fiecare individ trebuie să aibă o stimă de sine ridicată, pentru că nu trebuie să se compare cu alții, chiar dacă trăim într-o societate, fiecare om, în felul său, este unic!

Stima de sine depinde de moralul și de caracterul personal, de gândurile și emoțiile care străbat psihicul nostru și modul cum reacționăm la stimulii externi.

PSIHOLOGIA VIEȚII – DEPRESIA

Omul este ca o trestie în bătaia vântului, a vieții. Dacă nu reusește să-și gestioneze în mod eficient emoțiile, individul va ajunge să nu mai aibă un raționament și o logică corectă, reală ajungând la o stare de depresie.

Această problemă de sănătate există din cele mai vechi timpuri când în Mesopotamia, această stare a fost numită inițial melancolie. Și în prezent multe persoane considera că au căzut într-o stare de melancolie dar de fapt sunt doar la un pas de depresie, în majoritatea cazurilor.

Hipocrate a considerat că trăsaturile de personalitate şi acele tulburări mentale ar fi determinate de un dezechilibru al fluidelor corporale (denumise “umori”) și recomandase la acea vreme terapia de băi, exerciţii fizice şi diete alimentare.

Cicero a găsit în schimb o explicație legată de mental, iar depresia ar fi cauzată de furie, frica, violentă şi în special de durerea provocată de o pierdere a unei persoane dragi.

Depresia este o tulburare care afectează mai multe niveluri ale vieţii unei persoane precum nivelul emoțional, motivațional și cognitiv.

Manifestarea depresiei la nivel emoțional se aplică prin trăirea sentimentului de tristeţe, apariția unor sentimente de culpabilitate ce produc iritare, rușine, anxietate și tensiune psihică. Astfel capacitatea exprimării emoțiilor este redusă, se pierde plăcerea și individul devine mai mult decât un automat care trăiește dar nu mai înțelege scopul mprorpiei vieți.

La nivelul motivațional, energia energia psihică se reduce iar acţiune, oricât de mica, presupune din partea omului un efort imens iar toate lucrurile par fără sens, precum și un viitor fără speranţă.

Ca urmare a depresiei, funcţia cognitivă deteriorează, iar individul începe să aibă probleme legate de menţinerea concentrației și a atenţiei, fiindu-i afectată memoria, caz în care poate trece granițele altor boli.

Manifestările depresiei au ca rezultate modificări la nivel biologic și comportamental.

La nivel biologic apar probleme legate de somn, activitățile obișnuite ale vieții sunt diminuate și apare inevitabil stressul..

La nivelul comportamental, acele activitaţi obişnuite şi agreabile, devin extrem de dificile şi plictisitoare, deoarece omul nu se mai poate concentra, are stări de plâns frecvent, tendinţă de retragere și intenții de abandon.

Depresia uneori este provocată chiar de individ, din cauza anumitor principii sau norma de viață impuse lui însuși. Făcând o prioritizare a obiectivelor de viașă, profesională, familială, omul poate trece cu bine aceste provocări ale vieții.

Simptomele apariției depresiei apetit scăzut sau mâncatul excesiv, insomnie ori hipersomnie, scăderea energiei, stima de sine scăzută, o concentrare scăzută, dificultățile luării unor decizii simple sau complexe  și apariția unui sentiment de disperare care poate duce la atac de panică. Interesul indivizilor scade pentru tot ceea ce-i înconjoară pentru că se văd pe sine, pe ei înșiși ca fiind incapabili .

În momentul când omul descoperă că este depresiv, trebuie să intervină asupra propriei vieți, singur sau ajutat de psihologi profesioniști. Omul nu trebuie să vadă și să cerceteze efectele depresiei și să-i găsească cauza.

În viață nu există eșec, ci doar probleme, dezamăgiri și frustrări care se pot rezolva în timp.

Pe lângă toate acestea, să nu uităm că omul sfințește locul, este o ființă care gândește și niciodată nu trebuie să ne dăm bătuți, indiferent de probleme sau necazuri pentru că viața este un dar. Viața este frumoasă!

 

PSIHOLOGIA VIEȚII – STRESSUL

Stresul reprezintă o stare de disconfort și se referă în general la presiunea și tensiunea care acționează asupra unor stimuli ai omului, luate în sens negativ.

Denumirea vine din limba franceză “destresse”, care a fost preluată ulterior și în limba engleză ca “stress”.  În timp ce în limba engleză acest termen are pe lângă sensul negativ și conotații pozitive, în limba română, cuvântul este unul care induce automat situații legate de dureri psihice, suferințe, neliniști, deci totul luat în mod negativ, similar cu sensul din limba franceză.

Omul care se simte agitat, presat de timp, aflat în tensiune din cauza anumitor probleme sau situații care au apărut în viața lui, familială sau profesională, este un om stresat.

Sănătatea individului este cel mai de preț bun al său. Stresul poate duce la boli, care la rândul lor, să continue să inducă o stare de nervi, de tristețe, deci stres, asupra individului respectiv.

Performanțele oamenilor sunt influențate de stările prin care trec, indiferent că sunt intermediare sau nu. Un om agitat și indispus provoacă stres și randamentul său scade, iar performanțele acestuia se diminuează.

Luarea unor decizii, importante sau nu, impun o anumită raționalizare, o gândire care produce presiune iar individul stresat trebuie să aibă decizii corecte și reale.

Manifestarea stresului asupra omului are urmări psihosomatice precum: migrena, ulcerul, tromboflebită, durere de spate, durere de gât, durere de umăr, astm și ceea ce este cel mai grav: atacuri de cord. Problemele legate de mental, care sunt efecte ale stresului sunt: anxietatea, neliniștea, depresia, anorexia nervoasă și obezitatea.

Datorită stresului, multe persoane consumă în exces ciocolată, alcool pentru a se relaxa.

Anxietatea este un factor important în cadrul problemelor de sănătate cauzate de stresul din viață. Apare în special la persoanele ce prestează munci mai grele decât ar putea face, care sunt bolnave, sărace sau cu probleme ce le produc disperare.

Depresia apare în momentul când unele persoane se simt vionovate pentru lipsă de timp, de preocupare față de familie, neglijență datorată muncii.

Anorexia nervoasă face parte din tulburările induse psihologic datorită frustrării, supraprotecție, lipsa gestionării corecte a conflictelor și a rigidității de care dau dovadă acele persoane. Acestea se pot trata prin terapie.

Obezitatea este ceea ce se observă vizibil în zilele noastre. Aceasta se datorează mecanismelor centrului reglator de apetit. Unele persoană mănâncă mult din cauza agitației, nervozității și a stresului. O alimentație adecvată și sănătoasă este mai mult decât eficientă.

Comportamentul omului este influențat de stările acestuia. Stresul face parte din acest mod de viață, în funcție de psihicul și mentalitatea individului. Stresul a existat și va fi mereu prezent, influențând destinul oamenilor și perspectivele societății. Psihologia pozitivă poate fi o sanșă pentru reglementarea unor anumite probleme ce apar în existența omului.

Stresul în general este provocat de lipsa timpului, de fuga omului pe calea vieții și dorința de a realiza multe în timp cât mai scurt. Stresul profesional este un alt element negativ care influențează alături de alte componente stresante existența individului și regăsirea acestuia într-o etapă pozitivă cu ceea ce-l înconjoară.

Psihologia vieții – anxietatea

Tot mai des auzim că oamenii suferă de anxietate. Omul nu este bolnav fizic dar psihic, în general omul este inadaptabil.

Oamenii devin anxioşi în situaţii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene, prin intermediul procesului condiţionării. Pentru a modifica acest model de comportament eronat şi dezadaptativ, omul trebuie să înveţe să asocieze situaţia anxiogenă cu o stare psihică pozitivă. Conform specialiștilor din doemniu, a psihologilor, reacţia anxioasă este declanşată de anumiţi stimuli „cheie”.

Anxietatea nu este boală doar o stare care se poate vindecă, cu condiția identificării situației care a generat-o.

Ce poate fi la baza anxietății? Pot fi unel trăiri emoţionale de tip: panică, depresie sau furie care implicit înfluențează starea fizică a omului prin reacţii fiziologice prin: tahicardie, senzaţii de sufocare, dureri de stomac, ameţeli, paloare și chiar roşeaţă în obraji. Nu înseamnă că toate persoanele care sunt îmbujorate suferă de anxietate!

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.

Tulburările anxioase includ un grup de tulburări în care ori anxietatea este sindromul principal ( anxietate generalizată și tulburări de panică) sau este trăită atunci când individul încearcă să-și controleze anumite comportamente inadaptate.

Frica este o reacţie emoţională cu caracter adaptativ pentru că în cazul unor ameniţări, aceasta mobilizează individul să ia anumite măsuri pentru a-și salva viaţa. Acest mecanism funcţionează şi în cazul fricilor psihologice, determinând subiectul să întreprindă acţiuni de autoprotecţie.

Teama moderată duce la creșterea stării de percepție și la capacitatea de concentrare a atenţiei, astfel încât gândirea să fie mult mai clară şi mai rapidă. Teama  mobilizează energiile și implicit activează reflexele astfel încât persoana respectivă să fie în stare să acţioneze mai repede şi mai bine.

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Anxietatea este definită de specialiştii în psihologie și terapie ca fiind o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Individul trăieşte o încordare continuă, simţindu-se permanent ameninţat. Acesta este extrem de nervos mai ales că nu înțelege ce anume îl sperie atât de tare.

Filosoful Bertrand Russell a remarcat rolul important al familiei în viața individului, susținând că omul care trăiește singur, îți uită sau își renegă sentimentele devenind deseori o persoană rea. Răutatea vine de la lipsa afecțiunii, a relațiilor și implicit induce necontenit, o stare de supărare, anxietate și de nefericire.

Psihologul Irvin Yalom a susținut în urma propriilor cercetări că „dragostea, anamneza, bolile, anxietatea lui sunt elemente fragile ce trebuie explorate astfel încât să ofere încredere unui individ”.

Psihologul Cosnier a constatat că relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoţii de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. Relaţia stresului cu anxietaea se bazează pe principiul interelaţiilor dintre somatic şi psihic.

Anxietatea apare în general provocată de individul în sine, de reacțiile și percepțiile acestuia. De multe ori totul ține doar de mental. Omul poate scăpa de anxietate. Cum?  Omul este liberul său arbitru.

Psihologia privirii

O expresie des folosită este cea conform căreia „ochii sunt oglinda sufletului”, pentru că dacă privitorul interpretează corect semnalul ochiilor celui cu care comunică, își poate da seama de starea sufletească a persoanei cu care interacționeză.

Un mod de comunicare nonverbală este privirea, prin intermediul căruia se transmit emoțiile, stările sufletești și sentimentele. Ochii nu pot minți, pentru că dacă expresiile faciale, gesturile se pot coordona conform dorințelor, ochiul răspunte instinctului. Ochiul este cel care face legătura dintre sine și lumea din jur.

Omul care nu-și privește partenerii de discuții în ochi, este o persoană care are ceva de ascuns sau oferă informații false.

Neveanu susține că Conform: „văzul este o modalitate senzorială de însemnătate centrală, care recepționează cele mai multe informații despre distribuția energiei luminoase și proprietățile spațiale și cromatice ale obiectelor iluminate”, conform definiției Dicționarului de Psihologie.

Ochiul este unul dintre cele mai complexe și importante organe ale corpului uman. Importanța acestui simț vizual se datorează puterii de procesare a creierului, întrucât o mare parte îi este destinată acestuia. Unul dintre rolurile pe care îl are ochiul uman este acela că furnizează informații într-un mod multicolor și generează diverse senzații. Cu ajutorul luminii, ochiul discerne atât culorile, cât și formele de aproape până la distanță.

Prin privire putem obține de asemenea satisfacția, plăcerea unor sentimente, obiecte, situații.

Când privim o pictură sau fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii apare de obicei mai puţin, deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şi configuraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi aprecierea estetică a acestuia.

Albastrul închis este culoarea liniştii şi pasivităţii,­ galbenul  strălucitor este culoarea speranţei şi a activităţii. Aceste culori reprezintă noaptea şi ziua, deci aceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt descrise ca şi culori „heteronome” – deci, culori care reglează din exterior.

Noaptea (albastrul închis) forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul strălucitor) permite activităţii să producă, dar nu o forţează.

Combinațiile de culori pe care le remarcă ochiul pot determina anumite stări psihice ale privitorului. De asemenea, modul de organizare al locuinței, culorile predominante și nuanțele folosite pot oferi informații psihologice importante despre proprietar. Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiunile asociate unei stări de disconfort, chiar şi la cei mai nepăsători indivizi, impun mai puţin stres și nerv, ei ajungând într-o stare relaxantă.

Fiecare individ, fără a-și da seama uneori, prin intermediul modului de a privi viața și pe cei din jurul său, pas cu pas, oferă informații celor din jur. Este adevărat că nu fiecare receptor al mesajului poate descifra aceste informații codate, dar un psiholog poate determina problemele și poate ajuta emițătorul să-și păstreze energia, puterea și să-și îmbunătățească starea sufletească, înainte de a porni pe un drum greșit.

Uneori oamenii constată că se înțeleg din priviri cu alte persoane. În acest mod, ei sunt compatibili și chiar percep imaginile similar și au aceeași logică a gândirii, a rațiunii.

Ochii văd, privirea concepe iar sinele decide!

Banc – Gica….

La ora de psihologie profesorul prezinta elevilor cele trei stari ale psihicului uman: starea de calm, de iritare si de enervare.

Scoate un celular, formeaza un numar de telefon si spune:

– Alo, buna seara, as dori cu Gica, spuse profesorul!

– Gica nu locuieste aici! spune persoana! (cu calm).

–  Aceasta   a   fost   starea   de   calm,   spuse   profesorul.   Formeaza   acelasi   numar   de telefon si spune:

– Alo, buna seara, Gica este acasa?

–  Domnule   v-am   mai   spus,   Gica   nu   locuieste   aici,   spuse   aceeasi   persoana   (cu iritare).

Profesorul spune:

– Aceasta   a   fost   starea   de   iritare.  Formeaza   pentru   a   treia   oara   acelasi   numar   de telefon si spuse:

– Alo, buna seara, Gica este acasa?

Persoana, de-a dreptul enervata ii spune:

– Domnule, fir-ai tu sa fii… nu este nici un Gica aici ! ! !

Acestea au fost cele trei stari.

Bula, un elev inteligent vine din spate si zice:

– Mai exista o stare in psihicul uman, o stare  de disperare. Ia telefonul, formeaza

acelasi numar si spune:

  • Alo, sunt Gica, m-a cautat cineva?…