Aţi văzut vreodată puterea unui grup?
Cu cât sunt mai mulţi, cu atât grupul se crede mai puternic. Uneori, doar ei cred acest lucru, alteori însă este chiar adevărat.
Am văzut grupuri de hoţi, prin grădini, pieţe care comentau şi foloseau cuvinte obscene, chiar dacă fiecare dintre ei, avea o oarecare frică individuală.
În momentul când grupul se destramă, definitiv sau provizoriu, persoanele devin vulnerabile. Frica îi transformă în adevăraţi atleţi, care fug de mănâncă pământul. Ei gândesc uniform sau deloc. Sunt luaţi de valul grupului iar dacă îi iei la bani mărunţi, nu sunt în stare să lege o idee.
Când eşti departe de cei cu care ai dispute, sau eşti în cadrul unui grup, te simţi ca un adevărat Zeu. Eşti adus pe pământ doar în momentul când eşti lăsat de izbelişte de cei din jur.
Oare când îşi dă seama omul că puterea înseamnă de fapt dreptate, nu doar ideea de grup?
Hoţii devin şi agresivi când sunt în grup şi ştiu că se pot baza pe cei de lângă ei. Dacă se întâlnesc două grupuri diferite, fie ies scântei, fie totul devine o cursă cu obstacole.
Persoanele care au un grup compact de lingușitori se cred puternici pentru că au informații, dar uneori acele mesaje pot fi ireale, apărute doar pentru ca emițătorul să fie luat în seamă.
A fi membru al unui grup nu înseamnă să fii puternic, a fi om cu suflet bun înseamnă o diferențiere față de alte ființe, deci….
