Un tată se plimbă cu fiul său pe bulevardul din zona de centru al orașului.
Copilul priveşte în jur stingher. După un timp, i se adresează părintelui său:
- Tată tu ai fost ieri la o înmormântare….
- Da, fiule!
- De ce?
- Pentru că a murit un prieten …. A trecut in nefiinţă, în eternitatate….
- Cum aşa? Eterni…
- Fiecare om,când moare, lasă ceva în urmă.
- Oricine?
- Oricine….mereu. Lasi amintiri, vise, năzuinţe….persoane, suflete şi mai ales fapte.
- Cum aşa?
- Uite…aşa cum noi mergem pe acest bulevard, iar în urma noastră rămân magazine, persoane….
Omul prin prisma nașterii sale, va trece intermediar prin viaţă pentru a ajunge în eternitate…Cum şi de ce?
Simplu…. Suntem muritori, iar scopul vieţii noastre, este acela de a lăsa ceva în urma noastră.
Ceea ce lăsăm în urmă, este de fapt, ceea ce ne reprezintă.
Ceea ce lăsăm, nu va fi pentru totdeauna, ci doar pentru o perioadă limitată şi uneori, doar pentru anumite persoane.
Fiecare dintre noi, va fi în eternitate, în memoria anumitor persoane, care s-au intersectat pe aleile vieţii cu noi.
Drumul nostru, indiferent de lungimea şi direcţia urmată, este o cale lungă , care trebuie străbătută indiferent de obstacolele întâmpinate precum cât şi de oportunităţile ivite.
Ceea ce va fi în curând viitorul nostru, poate fi deja este trecutul cuiva….Trebuie să privim în urmă pentru a vedea prezentul şi a ne construi în mod benefic viitorul. Noi, din momentul naşterii noastre, suntem simpli călători în viaţă. Viaţa este ca un tren, care opreşte în gară, primind sau refuzând anumiţi călători să urce în trenul nostru.
Cu cât înaintăm în viaţă, acumulăm experienţă şi este foarte important, să ştim cum să negociem viaţa.
În viaţă mereu întâmpinăm probleme, care ne întăresc sau mai rău, ne intorc din drumul ales. Calea vieţii se poate schimba în orice moment.
Viaţa face parte dintr-un proces de marketing. Efectiv, noi ne vindem viaţa, clipele, pentru anumite etape pe care le străbatem prin viaţă.
Chiar timpul petrecut la servici, este o plata ….pentru bani. Acolo trebuie să ştim să ne negociem plata timpului, adică viaţa efectivă.
Nimic nu este gratis, totul se plăteşte în viaţă.
Se spune că fiecare trăieşte aşa cum îşi aşterne, dar mai degrabă se poate spune, fiecare trăieşte după cum plăteşte! Adică după cât de bun negociator al propriei vieţi este ele însuşi.
Cel mai rău este că uneori plătim pentru ceva, iar în timp descoperim că acel ceva nu este bun pentru noi, sau mai rău, ne produce un anumit disconfort.
Noi ne schimbăm în timp, devenim , în general, mai conştienţi, discernem şi chiar dacă păstrăm sau avem şi unele obiceiuri-vicii negative, căutăm să ne dezvoltăm mental şi nu numai…
Noi decidem ceea ce este bine, chiar dacă nu am conştientizat că acel bine era chiar un bine….în trecut. Fiecare creşte, se dezvoltă şi niciODATĂ nu se lasă învins de probleme şi greutăţ
Trebuie să negociem concret, pe fapte, sentimente, din suflet , inimă şi conştiinţă, propria viaţă. Aceasta va induce în mod automat repercursiuni şi în vieţile celor din jurul nostru, pentru cei cu care intrâm într-un anumit contact.
În timp vom descoperi arta de a trăi, arta vieţii!
