Arhive etichetă: sotie

Jurnal de pandemie

Încep să număr zilele de când stau acasă. Când citisem “Doi ani de vacanță” scrisă de Jules Verne, mi-am dorit să am și eu o vacanță lungă, dacă nu doi ani, măcar două luni. Mi s-a îndeplinit! Probabil mulți și-au dorit!

Am vrut să am timp pentru familie. Avem toți dar parcă am nimerit în altă familie.

Începutul este greu. Mi-am spus că voi scrie un jurnal dar am tot amânat, din lipsă de timp, de chef…

Prima zi am constatat cu adevărat că am doi copii. Fiecare țipa în stilul său. La servici aveam un zgomot constant, dar aici, tonalitatea și distanța propagării sunetului erau variate. După câteva ore am aflat că am vecini harnici. Au intrat în acțiune bormașinile și ciocanele.

Eram atât de agitat că-mi venea să bat pe cineva. Soția mea m-a trimis la cumpărături. Mi-a dat un caiet cu lista de produse necesare. M-am bucurat că pot ieși dar nu am făcut primul pas că m-au prins de picior. Copilul vroia să vină cu mine iar soția mea, ca să-mi atragă atenția să-mi iau declarația pentru ieșitul în exteriorul locuinței. Era să alunec pe scări, pentru că un vecin tot arunca găleți cu apă pe jos. M-am udat doar pe fund, pentru că picasem trei scări ca pe un derdeluș dar fără sanie.

Gunoiul pe care-l luasem de acasă, s-a împrăștiat pe jos. M-am apucat de făcut curat. Mi-am pus o  mască. Vecina de deasupra noastră trece pe lângă mine și comentează că ce fel de femeie de serviciu sunt dacă nu fac curat cum trebuie. O să vorbească cu șeful scării să mă schimbe. Eu nu apuc să zic nimic. Oricum, eu sunt șeful scării…. dar nu și femeie de serviciu!

Am plecat cu greu. Pe stradă era pustiu. Fericit mă îndrept spre primul magazin. Închis. Hm! Merg spre piață. Ca la un semnal, încep să iasă pensionarii, pentru că erau în perioada lor de cumpărături. Până să ajung la piață, coada era atât de lungă, că dacă mai întârziam un pic, puteam să stau la ea, din fața blocului.

După câteva ore, m-am întors acasă. Aveam o grămadă de produse. Pe drum am văzut o mulțime de câini care-și plimbau stăpânii. Atunci mi-am adus aminte că de câteva zile, au dispărut pisicile și  câinii vagabonzi, probabil i-au adoptat cei cu suflet de…libertate.

Ajuns în apartament, soția mea începuse să despacheteze și făcuse ochii mari dar nu a spus nimic. Luasem toate verdețurile din piață, pentru că nu știam care-i mărarul. Oricum la ciorbă, se aruncă orice verdeață în apă clocotită și gata mâncarea.

Soția mea a scos cartofii. AM luat și roz și albi, că nu se știe. La fel și ceapă, roșie și albă. Ulei am luat și de soia, de floarea-soarelui, de măsline, de palmier, că deh, nu scria exact de care trebuie.

Galant, o ajutasem pe soția mea să pună mâncarea în frigider; trei tipuri de salam, două de unt, cinci de brânză. Apoi am luat dulciurile și le-am pus în cămară, alături de cele cinci pâini. Eu nu cumpăr în exces, doar ceea ce trebuie, dar și ca să fiu sigur, că este ce trebuie.

După o oră, terminasem de așezat cele cumpărate și-mi deschisesem o bere, restul baxului punându-l tot în cămară, lângă baxurile de apă și de vin.

După o săptâmână de stat în casă știam zgomotele copiilor, ale bormașinii și urmăream panica informațiilor de știri. Stăteam la televizor și mâncam, adică ronțăiam

După trei săptămâni, soția mea a decis să plece cu cei doi copii ai noștri la părinții ei, la țară. Am încurajat-o și chiar am condus-o până la gară, trecând prin trei filtre de poliție. Cred că erau singurii călători din tren. S-a simțit ca Regina Maria când călătorea cu trenul regal.

Singur acasă! Mi-am făcut provizii de băutură și dulciuri, pentru că de mâncare gătită, era plin frigiderul. Soția mea mi-a spus să am grijă să nu se strice mâncarea. Am ascultat-o. În trei zile am terminat tot ce era prin frigider, chiar și băuturile din cămară, că, deh, trebuie să alunece mâncarea.

Vorbesc seara cu ea la telefon și aud strigătele copiilor teroriști. Adică ai mei. Cu două zile în urmă, am fost și i-am scos siguranța din tabloul electric al vecinului cu bormașina, iar de atunci s-a făcut liniște. Stă pe întuneric. Cred că are impresia că i-au tăiat curentul electric pentru neplată!

Azi este a treia zi consecutivă când îmi cumpăr măncare și băutură pentru o săptămână. Până la urmă voi reuși.

M-am apucat de gătit că s-a terminat mâncarea. La început mi-am făcut omletă dar găsisem totul scrum. Plecasem pe balcon să savurez o cafea. Apoi am trecut la prăjit carne. Uneori reuseam, alteori doar o încălzeam. Mi-au ieșit bine cartofii prăjiți.

Chiar ieri făcusem un meniu complet, gătit; cartofi pai și pulpă de pui. A fost un pic de fum dar nu au mai venit pompierii. S-au obișnuit vecinii cu fmul produs de mine și n-au mai alertat autoritățile. Ieri uitasem de focul de pe aragaz pentru că fusesem să scot hainele spălate din mașina de spălat, operațiune efectuată în urmă cu o săptămână.

Am constatat că s-a defectat cântarul. Ultima oară când îl folosisem era bun, acum se dă acul peste cap. Soția mea s-a cântărit ultima oară, înainte de a pleca cu teroriștii noștri. Avea 56 de kg, aproape jumătate cât mine.

Mă duc în cămară să iau niște ronțănele. Mă sperii! Nu că nu aș avea ronțănele, dar mă chinui cu greu să intru pe ușă. O fi plouat și a intrat ușa la apă! Nu-i nimic, mă intind de pe geamul din balcon și găsesc eu ceva. Reusesc, în timp ce observ un deghizat, că se uită ciudat la mine, de pe acoperișul casei.

Soția și făcălețul de la Kitchenshop

Părinții își pregătesc odraslele de mici pentru viață, pentru când vor fi mari. Mama și bunica mea m-au învățat diverse lucruri care între timp mi-au prins bine. Și tata mă învățase câte ceva, când avea timp! Dar indiferent de cât de mult suntem pregătiți, viața de familie oricum ne ia pe nepregătite!

Viața de familie prin ochii unui copil este total diferită de privirea unui adult. Când vedeam că se gătește prin bucătărie, mă ascundeam prin cameră, sub masă gândindu-mă la problemele copilăriei.

Când găseam o scamă pe jos, căutam și altele pentru a face o mulțime…vidă! Umpleam covorul cu scame și bucăți de hărtii, de la capsator. Asta era una din plăcerile mele, ca și închisul pe balcon a celor din casă sau scoaterea stecherului din priză, de la aspirator!

Crescând, trebuia să fac față vieții de adolescent, pornind la cumpărături împreună cu familia. Lume multă, înghesuială, alergătură… abia așteptam să mă însor ca să scap de chinul acesta! În scurt timp, a venit și momentul respectiv.

După nuntă, totul părea frumos, până într-o zi. Oboseala de la servici, drumul spre casă mă făceau să pic jos de somn. La început, soția mea m-a lăsat în pace, bombănind în surdină, apoi a început să facă multă gălăgie în timpul lucrului prin casă, transmițând nonverbal că trebuie să mă implic și eu.

La început o întrebam dacă pot să o ajut cu ceva și dispăream înainte să aud răspunsul, apoi m-am hotărât să rămân lângă ea și să o sprijin moral. Atât mi-a trebuit! De atunci auzeam și răspunsurile la întrebarea mea binevoitoare. Astfel m-am hotărât să o sprijin, mai ales că se apropiau sărbătorile și urmau să ne vină musafiri. Eu n-am chemat pe nimeni, dar ei veneau din obișnuință.. Când eram mic, sărbătoarea însemna mâncare din belșug, cadouri… acum înseamnă înainte de toate, muncă!

Am început să devin un stâlp al familiei! Am fost ajutat, dar nu de o persoană, ci de un obiect. Este vorba de un facalet pe care-l tot agită soția mea. Uneori îl folosește la preparat aluat de clătite, alteori ca să mă sperie. Făcălețul este marca Kesper, având o dimensiune  de 44 cm și este confecționat din lemn de fag. Nu sunt specialist, ci doar un cumpărător pus de soție să achiziționeze ustensile de  bucătărie.

 

Primul pas a fost pregătirea bunătăților pentru sărbători. Eu am fost detașat. să pregătesc ingredientele, în cazul în care le găseam… Atunci am descoperit câte asemenea ingrediente sunt necesare. Până la urmă am găsit aproape tot, dar mutasem jumătate din cămară. Atât de bine aranjasem totul în rafturi, că nu mai găsisem zahărul, deci trebuia să plec la cumpărături.

Soția mea a făcut o listă iar eu am început să călătoresc prin piață, făcând sport: ocolirea vorbăreților din mijlocul drumului, depășire prin stânga sau dreapta a celor care se aflau în plimbare, săritura peste un bărbat care se oprise brusc, căutând ceva pe jos…. În final, după patru ore și mai multe convorbiri telefonice cu soția mea, reusesc să ajung acasă după ce am cumpărat tot ceea ce trebuia, chiar şi în plus…poate chiar mult prea mult!

Până la urmă, am decis să mă ocup de curățenie. Mi-a fost milă să bat covoarele că ele nu au nici măcar o vină… că se apropie sărbătorile, astfel că mi-am luat din debara  arma mea fatală: aspiratorul  și m-am apucat de treabă.

Parcă în copilărie era mai ușor! Abia reușeam să avansez cu treaba, având impresia că  mă prindea următoarea sărbătoare fără să termin curățenia!

După ce am terminat treaba, fericit mă duc la soția mea care-mi arată făcălețul. Mirat privesc în direcția indicată și descopăr o pungă de făină căzută în cămară și spartă! Probabil când făcusem ordine, căutând ingredientele, nu l-am amplasat prea bine…mai mult ca sigur!

Mă apuc să fac curat, mă învârt prin locație și lovesc o oală. Mă reped să o prind, dar ating ceva… Salvez oala și simt niște picături pe cap. Mă sperii că mi-am spart capul, probabil de atâta treabă, că de lovit nu-mi amintesc…

Picăturile ajung în gură și simt gustul de ulei! Măcar sunt întreg la…cap! Oftez și privesc spre ușă, unde, cu mâinile în șold, soția mea privește uimită la mine! Pentru a-mi face în ciudă, aterizează și un borcan cu gem, în fața mea, făcându-se zob

Anii au trecut, viața își urmează cursul, iar curățenia a devenit sarcină în familie. Cu această ocazie trec prin toate colțurile locuinței, pe unde în mod obișnuit, nu trec! În prezent, când văd o scamă, o culeg… pentru a nu se aduna prea multe! Păstrez cu strictețe ordinea și curățenia! Toți mă consideră un soț model, un familist convins și hărnicuț! Am început să ofer indicații în domeniul curățeniei, fiind ascultat ca un adevărat guru! Singurul defect, devenit profesional, este că de câte ori merg în vizită, sunt atent la detaliile curățeniei din casele respective! Parcă aș merge în audit sau inspecție tehnică!

Am terminat repede articolul că soția mea mă strigă… probabil a descoperit că nu am făcut curat, încă, în debara! Se aude un vâjâit… deci are pliciul în mână… și încă nu au apărut muștele! Cred că trebuie să- i cumpăr și un plici nou…..

Dar parcă a avut făcălețul în mână, în urmă cu câteva minute și prepara ceva bun… Hm!

 

Banc – sotia si promotiile

Soția își întreabă soțul:
– De ce ciorapii sunt iarăși împrăștiați prin toată casa?
– Asta este o nouă promoție: strângi 10 perechi și primești bani pentru un Rimel!

Banc – pe canapea

Sotia catre sot:

‎- Iarasi stai intins pe canapea…

– Draga mea, priveste partea pozitiva: intotdeauna stii unde sa ma gasesti!

Banc – în căutarea soției

Doi tipi se ciocnesc din greşeală în super-market. Primul tip zice spre celălalt:

  • Îmi cer mii de scuze ,mă uitam după nevastă-mea!
  • Sincer, şi eu mă uitam după a mea. Cred că ne-am rătăcit.
  • Dar cum arată soţia dvs.? Poate mergem să le căutăm împreună.
  • Înaltă , picioare lungi, 90-60-90. Dar a dvs.?
  • Nu mai contează. Hai să o căutăm pe a ta!

Banc – de la cumpărături

Bărbatul parchează mașina și-și ia bagajele pornind spre intrarea în bloc.  Vecinul îl apelează:

  • Salutare!
  • Salut!
  • Ce faceți?
  • Eu de la cumpărături. Pe soția mea am uitat-o la Mall.
  • Și ce faci!
  • Nimic. Găseste drumul spre casă, că doar acasă este cel mai bine!