Arhive etichetă: viata

Psihologia atașamentului

Omul este o ființă care cugetă. Se știe că filosofii au descris individul ca fiind o „trestie în bătaia vântului care se îndoaie dar nu se rupe”.

Omul se naște ca urmare a unei iubiri, fie împărtășită reciproc sau doar prin voința Domnului. În cadrul evoluției sociale și spirituale, individul își conștruiește viața de familie și pe cea profesională având unele criterii bine stabilite.

În timpul evoluției, individul nu este singur și intră mereu în contact cu alte persoane. De multe ori, avem impresia că o anumită persoană pare cunoscută deși nu am văzut-o niciodată până atunci. Poate fi o amintire din altă viața sau simțim un magnet puternic care ne atrage, dezvoltându-se energiile pozitive. Un om se poate atașa cu ușurință de alte persoane când consideră că empatizează cu acesta.

Ataşamentul s-a definit ca fiind o legătură afectivă, de durată, cu un individ specific. Atașamentul reprezintă de fapt o relaţie între indivizi care s-a bazat și s-a construit pe calităţi esenţial apetitive, fiind unul din fundamentele legăturilor familiale şi sociale.

Când vorbim despre atașament, forţa şi natura relațiilor ies la iveală prin pierderea sau destabilizarea ei datorită apariţiei unor reacţii afective puternice sau violente prin care se dovedește forţa legăturii. Conform lui Dorot și Parot, aceste legături sunt bine stabilite și definite atât prin anxietate şi angoasă, tristeţe, depresie; dar și printr-o relaţia reciprocă bazată pe bucurie, echilibru, adaptare.

Ataşamentul are un rol esenţial în procesul de integrare socială a individului. Comportamental, omul se manifestă prin căutarea proximităţii şi a contactului direct cu persoana respectivă, mai ales în momentele de dificultate.

Așa cum am spus, omul este o ființă care gândește, motiv pentru care și atașamentul poate fi influențat de anumite concepții și mentalități ale acestuia care stau la baza principiilor de viață ale acestuia.

Atașamentul la copii este unul involuntar, specific vârsstei, iar totul se bazează mai mult pe prietenie și loialitate, care în timp, cu trecerea anilor, dispare uneori în neant.

Atașamentul la adulți este influențat de identitate, intimitate, caracter și mulți alți factori pe care psihologii îi determină cu ușurință. Din acest motiv, atașamentul nu are o definire general valabilă, fiind extrem de puternic influențat de alte variabile care nu sunt constante.

La adulți, atașamentul poate fi: autonom, dezinteresat, preocupat și dezorganizat, conform studiilor efectuate de Mary Main.

Unii indivizi se atașează de anumite persoane doar pentru a-și satisface propriile dorințe, să-și îndeplinească visurile și să aibă de fapt, un profit în viață. Câte persoane care au fost bogate, devenind săraci, și-au păstrat prietenii, persoanele atașate în totalitate? Uneori la bine, atașamentul există, iar la rău, fiecare cu drumul său.

Mulți se întreabă dacă atașamentul este înnăscut sau învățat, iar răspunsurile conform cercetărilor efectuate conform teoriei psihanalitice a lui Freud, demonstrează în mare parte că atașamentul este influențat din copilărie, de relațiile dintre copi (individ) și părinții săi.

Ca urmare a acestor cercetări, se poate observa cât de importanți sunt primii ani din viața unui copil, alături de părinții săi. Părinții trebuie să acorde timp suficient pentru copii, astfel încât, acestia să evolueze în timp și să aibă încredere în logica și rațiunea lor.

Ora de psihologie

Fiecare persoană beneficiază de propria-i viață. Se spune că așa cum îți așterni așa dormi, deci așa cum ne organizăm viața, așa trăim.

Viața este ca o clepsidră. Omul se află în partea de sus, iar sarcinile pe care le are de îndeplinit sunt multe dar nu trebuie să îndesate toate deodată, ci una câte una pe rând – spunea William Osler.

De multe ori omul este cuprins de sentimente pe care nu le poate descrie, nu le înțelege. Trebuie să aibă empatie și să lase suferința, tristețea și gândurile negre undeva departe pentru a fi pătruns și îndrumat elementele pozitive ale vieții.

Suferința trebuie uitată: „am suferit ieri și alaltăieri dar azi nu trebuie să suferim”. Trebuie trăit prezentul fără griji și gânduri negative către viitor.

Anxietatea, teama sunt factori ai grijilor pe care le are omul. Willis H. Carrier a găsit soluția de îndepărtare a acestui factor prin trei pași: analizarea situației și a repercursiunile care pot apărea, impăcarea cu ideea despre ceea ce poate fi cel mai rău dintre repercursiuni și acceptarea mentală a ideii și implicit diminuarea efectelor cu gândire pozitivă spre îmbunătățire (având o soluție viabilă pentru situația cea mai rea).

Omul și psihicul său este influențat de evenimente, persoane și modul acestuia de a reacționa la factorii externi perturbatori.

De multe ori, omul nu-și dă seama că activitatea lui poate duce la depresie și prin evitarea recunoașterii unor probleme care apar, viața poate deveni mai dificilă. De aceea există în prezent mai multe metode prin care omul își poate ordona gândurile și să descopere cauza problemelor..

Dacă se apelează la un psiholog sau la un psihiatru, nu înseamnă că acel om este nebun, ci pur și simplu a sesizat o problemă care-i macină viața. Omul poate fi doar nebun de iubire sau un nebun al viselor care par de neatins.

Omul se teme să relaționeze cu cei din jur nu din cauza neîncrederii ci poate  mai mult din lipsa timpului, a acelei clepsidre care produse stressul zilnic. Pentru a primi un sfat, ori a găsi soluții pentru diverse probleme (individuale) există și varianta unui consult, o sesiune de coaching individual într-o  locație  fizică sau virtuală (folosind aplicatia Skype sau Zoom).

Oamenii se concentrează prea mult pe partea fizică a vieții ci mai puțin pe psihicul lor. Nu ceea ce mâncăm este problema, ci ceea ce ne mănâncă pe noi: grijile, stressul, nutriția neadecvată.

Din cauza agitației, unele cupluri uită rolul lor esențial în societate, fiind dornici să aibă reușite profesionale, uitând uneori că viața este constituită din mici bucurii și mai ales, de către reușitele personale ca diviziune a unei familii fericite.

Psihologia este știința care ajută omul, indiferent de personalitate, să depăseașcă barierele pe care șingur și le-a impus, în anumite momente ale vieții, fiind influențat de diverse capcane ale existenței umane.

O oră de psihologie poate schimba percepțiile omului folosind o gimnastică a minții. Un nefericit este cel care are timp să se întrebe dacă este fericit și să nu facă nimic în acest sens. Pentru a fi fericiți, trebuie să scăpăm de nefericire, care apare din următoarele cauze: competiție intensă, plictisul și antrenul, oboseală, invidie, simțământul păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică.

Să nu uităm cum spunea Jim Rohn: „entuziasmul este cel care te pornește, însă obiceiurile te duc la destinație.” Dar care este destinația noastră?

LIBERtate

De-a lungul istoriei, precum şi a existenţei omului, unul dintre principiile vieţii, a fost obţinerea, sau menţinerea libertăţii.

Fiecare a luptat, a sperat şi a dorit libertatea. Omul a vrut mereu să fie liber.

Istoria este martoră a luptei pentru libertate, din cele mai vechi timpuri. Ne-am luptat cu diferiţi cotropitori….cu  turcii, cu nemţii, cu ruşii….cu comunismul şi chiar cu capitalismul, pentru a ne obţine mult râvnita libertate.

Dar de fapt ce este libertatea? Suntem chiar liberi?

Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății, este o definiţie a acesteia.

Un exemplu elocvent, al luptei pentru libertate, este chiar „Câmpia Libertății” , unde a avut loc „Adunarea de la Blaj”, un eveniment important în Revoluția din anul 1848.

Libertatea de exprimare, este  unul dintre drepturile fundamentale ale omului într-o societate democratică.

Deşi mereu luptăm pentru a fi liberi, în timp, descoperim că acest lucru nu este posibil.

Libertatea nu trebuie prost înţeleasă, nu înseamnă că putem fi liberi să facem rău altora sau să ne manifestăm aşa cum nu este conform conduitei vieţii paşnice.

Libertatea înseamnă, de fapt, să faci ceea ce vrei şi ceea ce îţi place.

Oare câţi reuşim acest lucru, dar fără să  facem rău altora?

Toţi suntem privaţi într-un fel sau altul de libertate, în goana după bani, muncind uneori, când, sau unde nu ne  place.

Cei care nu au libertate, devin sclavi, ai timpului, ai banilor… ai huzurului din viaţă….

În timp descoperim că nu înţelegem adevărata libertate şi nu vom fi niciodată liberi. De ce? Poate chiar din cauză că trăim să fim fericiţi… sau realizaţi….

Libertatea uneori este prost înţeleasă!

Oare suntem liberi sau depindem de alte persoane, de alte lucruri, fie ele oricât de mărunte….?

Viața ca o scenă

Fiecare dintre noi avem propriul nostru public. Viaţa deşi este una privată, întotdeauna se intersectează cu viaţa publică. Indiferent de profesie, familie, relaţii existenţiale, avem o imagine publică care ne reprezintă în societatea de zi cu zi.

Pe rând, suntem actori, spectatori, la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi în comunicarea cu cei din jur.

Viaţa însăşi este o scenă, pe care toţi urcăm şi avem câte o stea care străluceşte, mai mult sau mai puţin. De noi depinde cum arată şi cât va exista, steaua noastră.

Fie că activitatea noastră publică este mai intensă online sau offline, trebuie să acordăm credit celor din jur, să convieţuim împreună şi să ne dezvoltăm personal.

Pentru a nu pierde încrederea, trebuie păstrată linia armonică a legăturilor care s-au realizat şi care nu trebuie neglijată, pierdută. Orice încredere se obţine cu greu, iar uneori, se pierde mult prea uşor. Dezamăgirea este dureroasă, dar uneori, poate fi un pas înainte spre o nouă oportunitate.

Din momentul în care păşim în lumea de afară, în lumea publică, deja suntem pe scenă şi trebuie să ne realizăm rolul propus, pentru a nu dezamăgi.

Viaţa este ca un tren, care opreşte în mai multe gări, iar oamenii, publicul urcă sau coboară în fiecare staţie, unde se opreşte. Cu cât trenul este mai plin, cu atât publicul este mai larg. Trenul trebuie să-şi urmeze calea, fără a se abate, pentru a nu sperie călătorii, care-l pot părăsi pentru a găsi alte căi de deplasare, alte pasiuni, prieteni.

Publicul nu va fi niciodată acelaşi, întotdeauna va oscila cu anumite procente, în funcţie de ceea ce primeşte, de spectacolul din viaţă, de interese, de dorinţe şi de multe alte raţiuni specifice fiecăruia.

Important este, ca indiferent de probleme, necazuri, supărări, eşecuri, fiecare să-şi continue drumul, chiar dacă trebuie să se deplaseze pe căi ocolite.

Omul, în genere, fiind fiinţa care posedă inteligenţă, este ca o trestie în bătaia vântului, care se îndoaie, dar nu se rupe!

Implicare și responsabilitate

     De aproape trei decenii, România trăieşte experienţa democraţiei, aflându-se în faţa unor multiple provocări de ordin social, economic şi politic. Una dintre cele mai importante probleme este cea a comunicării bilaterale dintre sfera politică şi societatea civilă. Statul român şi-a structurat în timp, diverse mecanisme de dialog social şi negociere politică, tocmai în speranţa soluţionării acestei probleme.

     Noţiunea de implicare civică şi profilul persoanei active şi implicate în viaţa publică au căpătat noi valenţe, dezvoltându-se odată cu societatea şi condiţiile socio-umane şi politice apărute. Cu alte cuvinte, implicarea civică s-a transformat treptat într-un rol din ce în ce mai important şi atribuit din ce în ce mai frecvent sectorului tânăr al societăţii-tinerii și a celor care doresc să preia inițiative în probleme stringente.

     Oamenii sunt influenţaţi în deciziile lor de stările sufleteşti prin care trec. În perioade anilor de liceu, acestia şi-au format anumite păreri și idei, care pe timpul facultăţii sunt consolidate sau, uneori după caz, schimbate radical. Afectivitatea acestora este influenţată de realitatea din jur, cea pe care o redescoperă la fiecare pas.

     În perioada studiilor, tinerii se axează pe lângă cele specifice vârstei lor şi la studiul societăţii, atât pentru a cunoaşte mai multe cât şi pentru a descoperi modalitatea de a se dezvolta profesional. La început de drum mereu este greu atât găsirea succesului cât și a reuşitei, în general. Primii paşi sunt îndreptaţi către activităţi nonprofit, prin care se acumulează experienţă. Aceasta își lasă deseori amprenta asupra cursului vieții, în timpul care va trece.

     Una dintre problemele care intrigă și implică mai multe persoane și asociații sunt cele legate de exploatarea bogăției naționale de câtre alte corporații (Roșia Montană) ți defrișarea pădurilor atât de mult susținută prin legi de conducătorii noștrii.

    Legat de Roșia Montană se cunoaște că locul este unul perfect pentru activități turistice iar politicul, a încercat în repetate rânduri să preia bogățiile reale, printr-o exploatare defectuoasă atât asupra oamenilor cât și a zonei respective. S-a dorit o izolare a regiunii, o sărăcie care să bântuie pentru a se exploata aurul, de către companii străine, care urmau să-și ia marile profituri. Astfel se distrugeau ținutul, natura, iar oamenii trebuiau să migreze și implicit țara noastră, devenea din nou mai săracă.

     Indiferent de problemele care apar în activităţile sociale, politice, nu trebuie doar căutaţi vinovaţii, trebuie oferite soluţii şi să se intervină ca problemele care au apărut o dată, să nu mai reapară.  Totul depinde de oameni, pentru că toate se realizează pentru oameni. Turismul ne poate dezvolta țară, putând fi de asemenea, o pistă de relansare comercială.

     În prezent, oamenii devin mai responsabili iar încet dar sigur, simțul civic va îndruma cetățenii și va proteja natura, aceasta fiind mai importantă decât orice altă bogăție materialistă.

       Speranța moare mereu… ultima!

Bârfa

    În trecut se spunea că oamenii stau pe la colțuri și bârfesc. În prezent, oamenii bârfesc peste tot pe unde apucă.

     De multe ori, acele mici bârfe devin adevărate tăvăluguri pentru cei implicați, pentru cei care sunt personajele discuțiilor… a micilor bârfe.

     Corect ar fi ca oamenii să nu vorbească în lipsa celui despre care discută, sau cel puțin, înainte de a emite anumite judecăți ca urmarea a discuțiilorce conduc imprevizibil la formarea unor păreri, să fie ascultată și persoana în cauză.

    Nu este normal, că dacă cineva are anumite reticiențe sau păreri preconcepute, să le impună tacid și altora. Uneori un grup se substituie unui individ, ca un întreg al acestuia.

    Uneori avem impresia că oamenii gândesc prea puțin și se ghidează doar după instinctele de moment, ceea ce poate duce la conflicte, nicidecum la o aplanare a eventualelor  divergențe.

      Omul este o ființă inteligentă care trebuie să demonstreze această calitate prin ceea ce face și mai ales, prin cum se poartă în societate.

     Bârfa nu este benefică nimănui pentru că influențează stările indivizilor, atât a celui ce emite mesajele cât și ale receptorului, ca să nu uităm de repercursiunile asupra subiectului informațiilor transmise.