Arhive etichetă: viata

Gândirea

    De multe stau și mă gândesc ce ar face oamenii dacă ar gândi pozitiv, indiferent de problemele care apar. Această gândire ar avea un impact benefic asupra organismului și a vieții lor.

  Conform studiilor specialiștilor, majoritatea oamenilor reacționează puternic la știrile negativiste și implicit își auto-induc o stare de nervozitate agitație.

      Dacă toți am pune în practică doar ceea ce este cu impact pozitiv în existența noastră, sigur vom realiza lucruri benefice.

     Totul ține doar de mental și de psihologia omului, de modul în care acesta raționalizează și de logica propriei gândiri.

    Omul se lamentează de propriile probleme dar nu caută soluții. Dacă o persoană nu are grijă de el, cine să aibă?

Psihologia vieții – anxietatea

Tot mai des auzim că oamenii suferă de anxietate. Omul nu este bolnav fizic dar psihic, în general omul este inadaptabil.

Oamenii devin anxioşi în situaţii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene, prin intermediul procesului condiţionării. Pentru a modifica acest model de comportament eronat şi dezadaptativ, omul trebuie să înveţe să asocieze situaţia anxiogenă cu o stare psihică pozitivă. Conform specialiștilor din doemniu, a psihologilor, reacţia anxioasă este declanşată de anumiţi stimuli „cheie”.

Anxietatea nu este boală doar o stare care se poate vindecă, cu condiția identificării situației care a generat-o.

Ce poate fi la baza anxietății? Pot fi unel trăiri emoţionale de tip: panică, depresie sau furie care implicit înfluențează starea fizică a omului prin reacţii fiziologice prin: tahicardie, senzaţii de sufocare, dureri de stomac, ameţeli, paloare și chiar roşeaţă în obraji. Nu înseamnă că toate persoanele care sunt îmbujorate suferă de anxietate!

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.

Tulburările anxioase includ un grup de tulburări în care ori anxietatea este sindromul principal ( anxietate generalizată și tulburări de panică) sau este trăită atunci când individul încearcă să-și controleze anumite comportamente inadaptate.

Frica este o reacţie emoţională cu caracter adaptativ pentru că în cazul unor ameniţări, aceasta mobilizează individul să ia anumite măsuri pentru a-și salva viaţa. Acest mecanism funcţionează şi în cazul fricilor psihologice, determinând subiectul să întreprindă acţiuni de autoprotecţie.

Teama moderată duce la creșterea stării de percepție și la capacitatea de concentrare a atenţiei, astfel încât gândirea să fie mult mai clară şi mai rapidă. Teama  mobilizează energiile și implicit activează reflexele astfel încât persoana respectivă să fie în stare să acţioneze mai repede şi mai bine.

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Anxietatea este definită de specialiştii în psihologie și terapie ca fiind o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Individul trăieşte o încordare continuă, simţindu-se permanent ameninţat. Acesta este extrem de nervos mai ales că nu înțelege ce anume îl sperie atât de tare.

Filosoful Bertrand Russell a remarcat rolul important al familiei în viața individului, susținând că omul care trăiește singur, îți uită sau își renegă sentimentele devenind deseori o persoană rea. Răutatea vine de la lipsa afecțiunii, a relațiilor și implicit induce necontenit, o stare de supărare, anxietate și de nefericire.

Psihologul Irvin Yalom a susținut în urma propriilor cercetări că „dragostea, anamneza, bolile, anxietatea lui sunt elemente fragile ce trebuie explorate astfel încât să ofere încredere unui individ”.

Psihologul Cosnier a constatat că relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoţii de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. Relaţia stresului cu anxietaea se bazează pe principiul interelaţiilor dintre somatic şi psihic.

Anxietatea apare în general provocată de individul în sine, de reacțiile și percepțiile acestuia. De multe ori totul ține doar de mental. Omul poate scăpa de anxietate. Cum?  Omul este liberul său arbitru.

Totul se plăteşte

De când ne naştem, începem să plătim pentru existenţa noastră.

La început se fac investiţiile în haine, mâncare, medicamente. Cu trecerea anilor, ne plătim studiile, apoi încercăm, fiecare dintre noi, să ne descurcăm pe toboganul vieţii.

La un moment dat, descoperim că suntem obosiţi, nervoşi, agitaţi, stresaţi…

Plătim ca să scăpăm de problemele cotidiene, unele supărătoare, altele necesare.

Oboseala apare tot mai des, deoarece stresul, la serviciul unde esti plătit mereu mai puţin decât alţii care poate nu merită, dar au acel ceva ce nu avem noi ( relaţia, sau „pila”), încet descoperim că ne pierdem în monotonia „agitată” a vieţii.

Fiecare dintre noi luptăm să rezistăm pentru că din păcate nimeni nu va avea grijă de noi, în afara familiei şi a prietenilor adevăraţi.

Nu există loc de muncă fără stres, aici nu încadrăm mediul de „stat” ( de unde excludem categoric învăţământul şi medicina ) unde încă este valabil : „timpul trece, leafa merge!”, deoarece totul este pe baza „relaţiei” şi nu a cunoştinţelor în domeniu. Relaţia este punctul forte în cariera celor care lucrează în domeniul energiei şi….., unde examenele pentru posturile vacante se ţin după ce aceste posturi au fost deja ocupate de cel căruia îi erau destinate….

Revenind la viaţa de zi cu zi, noi oamenii, suntem preocupaţi să facem multe, să luptăm pentru orice, devenind uneori de nerecunoscut, chiar de noi înşine….

Vrem să obţinem ceea ce ne dorim, chiar cu riscul de a pierde multe. Noi luptăm, noi pierdem în timp…

Trebuie să fim atenţi, căci sănătatea nu se mai întoarce dacă o neglijăm, când anumite semne ale ei, ne bat în „uşă”, iar viaţa se scurge şi descoperim că am fost doar nişte călători în viaţă, care am trecut ca „gâştele prin apă” fără a trăi cu adevărat.

Noi trebuie să ne dedicăm timp, pentru ceea ce ne place, pentru cei dragi şi pentru o viaţă sănătoasă!

Noi ne decidem viitorul, trăim prezentul şi învăţăm din trecut. Trebuie să fim conştienţi, că ne putem schimba, şi chiar putem schimba şi pe alţii…în bine.

Copilul…de ieri…de azi…de mâine….

Fiecare copil este rezultatul unei iubiri .

De 1 iunie serbăm ziua copilului, deci, cum fiecare din nou am fost copilul cuiva, este clar că este şi ziua noastră…mereu!

Acest copil,  în timp, trebuie modelat pentru viaţă de cei din jur şi mai ales, de cei care i-au oferit darul cel mai de preţ, viaţa..

Din păcate, tot mai mulţi părinţi, îşi lasă de izbelişte odraslele. Nu pot fi numiţi părinţi denaturaţi, ci doar alergători împotriva timpului pentru câştiguri bănoase, o viaţă mai bogată şi un viitor mai fericit . Această luptă o duc în special pentru tot pentru copii şi în general pentru familie.

Copiii lăsaţi în voie de părinţi, care au încredere în ei ( doar sunt copiii lor, nu ? ) , îşi dedică timpul internetului, îşi fac prieteni pe messenger, îşi caută rezolvările diverselor probleme, pe diferite sit-uri şi-şi fac modele de viaţă, de la televizor sau prin intermediul internetului. Vor continua pe calea vieţii cu un handicap psihic. Ei caută răspunsurile la întrebările ce le macină copilăria, pe internet.

Internetul ajunge să înlocuiască părinţii.

Părinţii trebuie să acorde câte puţin, timp mai mult copiilor, aceştia sunt viitorul lor, sunt cărţile lor de vizită.

Părinţii ar trebui să-şi  ia copiii şi să-i ducă în călătorii, să facă excursii…. Să vadă împreună frumuseţile locale, să respire aerul curat al pădurilor. Astfel îşi bucură sufletul şi-şi refac sănătatea, atât de afectată în oraşele poluate.

Trebuie acordat timp mai mult copilului, chiar dacă acum acestuia nu-i place, însă acesta , în viitor, va mulţumi.

Chiar dacă esti departe de copii, doar gândul la ei, scurtele discuţii, pot fi adevărate cărămizi în construcţi unei vieţi fericite, în viitorul apropiat.

Să nu regretăm despărţirile de cei dragi, acest lucru trebuie să întărească omul, personalitatea şi mai ales să anime dorinţa tot mai mare de reuşită, PESTE TOT!

Priveste-ţi atent trecutul, analizează prezentul pentru a pregăti viitorul!

PRIMA impresie

Suntem obişnuiţi că prima impresie contează.

Este normal să conteze, dar nu este însă definitivă.

De multe ori, s-a întâmplat să gândim într-un anumit fel despre cineva / ceva şi apoi să constatăm că nu este totul chiar aşa.

Impresia pe care o avem despre o anumită peroană, ne determină să  interpretăm faptele şi vorbele acestuia.

Câteodată, unele vorbe spuse de o persoane, care coincid cu cele spuse de altă persoană, au însă altă rezonanţă pentru noi. De ce? Interpretăm omul, prin gesturi, fapte şi … impresii.

Haina schimbă pe om, ca imagine, dar nu şi ca atitudine.

Un om bun poate fi îmbrăcat atât în zdrenţe cât şi în haine nobile.

Haina ne oferă o imagine vizuală, care trebuie completată cu cele auditive şi mai ales cu cele legate de caracterul persoanelor.

Este o vorbă “spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine esti”, dar nu este mereu adevărat, 100%. Mereu întâlnim excepţii, care uneori, culmea, chiar nu întăresc regula!

Trebuie să gândim şi să analizăm obiectiv, nu să ne luăm după primul impuls, impresie şi să catalogăm oamenii. Nu noi trebuie să etichetăm pe cei din jurul nostru, acest lucru îl fac ei înşişi prin ceea ce fac, gândesc şi aşa mai departe….

Noi să ne privi, în oglinda vieţii, şi să încercăm să ne mulţumim pe noi înşine, precum şi pe cei din jur!

RĂZBoI psihologic

Omenirea a suferit mult, de pe urma războaielor, de-a lungul timpului.

Noi luptăm pentru pace şi înţelegere, fără a ne da seama, că suntem în toiul unui aprig război.

Suntem în marele război psihologic!

În războaiele mondiale, au avut de suferit cei care erau în război, precum şi familiile acestora, iar în cel psihologic, suferă, toată lumea.

De la părinţii care sunt traumatizaţi de problemele cotidiene, la copiii care suferă de lipsa părinţilor în etape importante ale vieţii şi până la micile animăluţe care depind de om, războiul psiholog este în continuă creştere.

Stressul zilnic, ne omoară încet-încet. Ajungem să fim trişti de supărare, iar bucuriile să treacă neobservate.

Bolile de tot felul, criza economică, socială, ne afectează mult psihicul. Ajungem să credem că totul se năruie, precum se zice că este apocalipsă.

Apocalipsa nu trebuie să o aşteptăm de undeva, de fapt noi oamenii o creăm, prin principii negative şi dorinţe care nu sunt cumpătate ci doar „cumpărate”.

De multe ori consumăm alimente care nu au gustul care ar trebui…de ce? Pentru că dorinţa de îmbogăţire rapidă duce de multe ori la „procesări” care nu sunt tocmai bune pentru consumator.

Răutatea celor din jur, este un adevărat test de existenţă, de luptă.

Trebuie să fim conştienţi, chiar pierzând o luptă, putem câştiga un război!

Trebuie să facem faţă, bătăliilor zilnice, cu cei din jur, cu timpul, uneori chiar cu noi înşine!

În acest război, fără să vrem, toţi participăm.

Nu trebuie să ne fie teamă, pentru că orice se poate rezolva, dar depinde cum….

Durata acestui „război” psihologic, ţine de noi, de caracterul nostru, voinţa noastră şi mai ales omenia de care dăm dovadă în relaţia cu cei din jur!