Arhive etichetă: viata

Alergând prin viaţă

Ne naştem pentru a ne trăi viaţa. Aceasta este una dintre cele mai minunate lucruri.
Spune-mi cum trăieşti, ca să-ți spun cine eşti! Noi însă nu trăim pentru bucuria vieţii… Noi alergăm prin viaţă!     

Se spune că bărbatul nu trebuie să alerge după femei şi autobuz… El tot aleargă şi nu doar după ele…

Toată lumea aleargă prin viaţă…munca de acasă, de la servici ne ocupă cel mai mult timp. Când nu avem timp alergăm să facem cât mai repede treburile…
Timpul parcă se scurge mai repede, lucrurile pe care le avem de făcut sunt tot mai numeroase și alergăm.

Alergând prin viaţă, nu reuşim să găsim valorile morale ale vieţi. De câte ori ne trezim că privim în jur și spunem: nu știam că există așa ceva. De multe ori redescoperim micile plăceri ale vieții și ne bucurăm de ele, deși uneori ne opresc din alergarea prin viață.

Omul se adaptează ușor tuturor nevoilor dar uită ceea ce este mai important pentru sine, adică faptul că are o viață pe care trebuie să o trăiască la intensitate maximă alături de cei dragi, pentru că adevărata bogație din viață, o reprezintă ființele umane, prietenii și hooby-urile.

Alergând prin viață, riscam să alunecăm pe un firicel de gheață care ne poate costa timpul și implicit, o parte semnificativă a vieții. Totul depinde doar de noi, de modul nostru de gândire, de ceea ce ne dorim de fapt, nu de ceea ce trebuie să facem pentru ochii lumii și nu numai.

Omul trebuie să scape de teamă, de stress și de alte sentimente negative care-i fac efectiv să fugă…

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.


Când suntem bătrâni şi avem câteva momente de meditație profundă, stăm și ne gândim că vom părăsi această lume, adică vom trece dincolo de bariera vieții și ajungem să ne întrebăm poate chiar sarcastic: ce am făcut cu propria noastră viață, cum s-a scurs, aşa pe nesimţite….

La tinereţe ne gândim că avem tot timpul înainte, apoi începem să alergăm de colo colo, să facem cât mai multe, să terminăm unele treburi pur și simplu pentru a începe altele. Alergăm prin viaţă, însă nu făcând sport, jogging…doar pentru a trece prin viata şi pentru a trăi cât mai multe, a avea experiențe multiple, dar nu toate bune… sau de bine.

Am văzut oameni care alergau dar nu știau de ce, poate din obișnuință, totul fiind o rutină!

Ajungem la un moment dat să ne întrebăm dacă trăim sau suntem pur și simplu niște roboței care fac lucrurile necesare pentru alții….

De ce alergăm mereu când putem lua totul așa cum trebuie, să stabilim necesități și priorități?

Dezamăgirea

Ce este dezamăgirea ?

Acesta este cel mai crunt şi crud sentiment.  Când crezi în ceva sau în cineva, iar acel lucru sau acea persoană nu se ridică la aşteptările dorite de tine, ești dezamăgit…

Dezamăgirea este o stare pe care noi, oamenii o controlăm greu, pentru că nu depinde doar de noi. Fiecare clipă în care ne considerăm nedreptății, o vedem ca fiind o dezamăgire a vieții, pentru că de fapt noi nu suntem pregătiți să trecem peste elementele negative din viața noastră.

Viața fiecăruia dintre noi reprezintă un drum presărat cu bune, cu rele, cu ocolișuri, cu surprize și mai ales cu acel neprevăzut care ne face să simțim că trăim cu adevărat. O viață lină și o cale liniștită poate deveni monotonă și plictisitoare, deci…

Nu trebuie să fim supărați pe viață, pe noi ca persoane ci doar pe modul în care ne gestionăm propriile sentimente și situațiile prin care trecem, adică de stima noastră de sine în special.

Ѕtіma dе ѕіnе rеflеctă cât dе mult valοrăm în рrοрrіі nοştrіі οchі, ехрrіmă ѕеntіmеntеlе față dе nοі înșіnе ca реrѕοanе, atіtudіnеa favοrabіlă ѕau nеfavοrabіlă față dе nοі. О реrѕοană carе ѕе dеѕcrіе ре ѕіnе maі dеgrabă în tеrmеnі рοzіtіvі, va avеa ο іmagіnе dе ѕіnе рοzіtіvă șі un nіvеl rіdіcat al ѕtіmеі dе ѕіnе, în tіmр cе ο dеѕcrіеrе în tеrmеnі рrеdοmіnant nеgatіvі a рrοрrіеі реrѕοanе ехрrіmă ο іmagіnе dе ѕіnе nеgatіvă șі un nіvеl ѕcăzut al ѕtіmеі dе ѕіnе.

Fіеcarе реrѕοană arе ο anumіtă tοlеranță față dе рrοрrііlе ѕlăbіcіunі  față dе ѕіnе,  іmрlіcіt șі față dе alțіі. Ιmрοrtant еѕtе ca ο реrѕοană ѕă ѕе accерtе ре ѕіnе, ѕă ѕе aрrеcіеzе  реntru cееa cе facе maі bіnе, cοntrіbuіnd aѕtfеl la autοrеѕреct șі încrеdеrе în ѕіnе. Ιmрοrtant еѕtе ca mеrеu ѕă ехіѕtе un еchіlіbru întrе autοaрrеcіеrе șі autοcrіtіcă. Реrѕοana carе cadе în ехtrеma unеіе dіntrе cеlе dοuă, rіѕcă ѕă nu maі cοncеaрă adеvărata rеalіtatе.

Dacă ești dezamăgit de viaţă, te poţi implica mai mult în ea, să prinzi încredere în tine şi să poţi schimba această situaţie. Deci, putem spune că totul depinde de noi, pentru că omul este ființa care gândește, care știe ce și cum să facă dacă se implică total în relațiile și în viața sa.

Dezamăgirea provocată de situaţiile inedite, neaşteptate le poţi depăşi ştiind că viaţa are momente bune şi momente rele.

Dezamăgirea provocată de oameni este cea mai grea, mai ales dacă aceștia îţi sunt prieteni. Această dezamăgire este chiar dureroasă, dar gândeşte pozitiv, oricând poţi găşi şi persoane la care nu te gândeai, care să te ajute când te astepţi mai puţin.

Dacă esti dezamăgit de familie…. află motivele…familia nu te părăseşte la greu, ei sunt alături de tine necondiţionat.  Poate greşeala, că trebuie să fie o greşeală, este la tine….

Pentru o persoană, cel mai rău este ceea ce specialiștii o numesc ca fiind  dezamăgirea de sine.  Gândind pozitiv, reflectând la problemă, se poate redescoperi încrederea în sine.

Dezamăgirea îşi taie aripile și te scufundă în tristeţe. O persoană dezamăgită îşi pierde încrederea și deseori intră în panică. Deziluzia este prezentă, dar şi acest sentiment, această trăire sufletească, face parte din viaţă. Lăsând trecutul, se poate privi optimist în viitor!

Dacă ai fost vreodată dezamăgit, ştii cum este şi la rândul tău, ai grijă să nu dezamăgeşti pe alţii!

Profesionalism

Fiecare om este specializat într-un anumit domeniu, conform abilităților de care dă dovadă. A fi un bun profesionist nu se referă doar la modul în care ne facem meseria, pentru că interacțiunea cu cei din jur este o competență importantă care influențează relațiile inter-umane și nu numai.

Există o veșnică dispută între angajații unei companii, chiar și între colegi, fiecare considerându-se și raportându-se la ceea ce există în jurul său fără a se alinia și la standardele vieții comune. Sloganul Doar împreună putem reuși este uneori lăsat undeva departe, ca praful sub preș.

Există dispute între muncitorii direct și indirect productivi, între muncitori și reprezentanți TESA. Niciunul nu conștientizează importanța rolului deținut în companie de către celălalt, văzut ca un ghimpe, deși nu este real, nici ideal.

Cum ar putea produce un grup de muncitori dacă ar avea utilaje, instalații neadecvate, defecte sau nu ar avea materiale pentru realizarea produsului finit, nu ar avea contracte bine stabilite cu clienții și multe altele?

Profesionalismul nu înseamnă doar modul ideal de prestare a propriei munci, ci înțelegerea întregului proces existențial dintr-o companie și o colaborare perfectă cu cei din jur. Omul este mereu influențat de oameni, de locuri și de modurile proprii de interacțiune cu cei din jur. Toate acestea îi influențează în mod cert și viața personală, pe cea de familie.

Nu trebuie să privim în grădina vecinului ci doar să ne îngrijim de propriile noastre rezultate, de cultura noastră.

Starea de nervi

Starea de nervi începe să ne caracterizeze tot mai mult. Aceasta duce la o agitaţie neliniştitoare.

Starea de nervi apare de multe ori din lipsa timpului necesar pentru a face lucruri plăcute , care liniştesc.

Ce bine ar fi să facem doar ceea ce ne place, să avem un servici plăcut pentru noi şi util societăţii, în acelaşi timp.
Din păcate puţini reusesc să facă ceea ce-și doresc, pentru care sunt cu adevărat talentaţi.

Talentul vine din harul cu care ne naştem şi pe care-l cultivăm în timp, sau nu….

Dacă facem numai lucruri din obligaţie, fără a simţi o anumită plăcere, bucurie ori satisfacţie, atunci în timp, acesta e sortit eşecului.

Ce minunată ar fi viaţa dacă am reuşi să realizăm ceea ce ne place, care să fie şi în folosul altora!

Este greu precum este orice luptă cu destinul. Viaţa însă trebuie trăită astfel încât, să nu avem regrete mari….

Trebuie să trăim activ prezentul, amintindu-ne de trecut, pregătind un viitor liniştit!

PRIMul pas

După o perioadă mai îndelungată, am plecat şi eu, într-o zi liberă să rezolv probleme personale prin oraş.

Ca un cetăţean onest, mi-am cumpărat un abonament de o zi, pe toate mijloacele de transport local.

Primul pas, înseamna mereu o apropiere de realizare! În urmă cu câteva zile, un prieten îşi cumpărase acelaşi abonament la orele 6,30 dimineaţa, iar după orele 9,00 abonamentul expirase, pe motivul grevei generale şi spontane a angajaţilor de la firma de transport în comun…. Păcat că abonamentul nu era valabil şi pe taxi….

Oricum, fericit, aştept autobuzul. Primul autobuz sosit în staţie, nu avea traseul satisfăcător şi decid să-l aştept pe următorul.

Minunea de şofer de pe autobuz, închidea uşa în nas unor călători ce alergaseră până la mijlocul de transport. Acesta îi salută, demarând…. Deh, cum nu există pădure fără uscături, nu exiştă doar şoferi care să aibă calitatea de „oameni”!

În fine, autobuzul în care m-am urcat, avea un şofer de nota zece! Acesta fiind chiar pe cale să plece, a asteptat să urce o bătrânică, precum şi o fată frumoasă care probabil mergea la un magazin după haine, deoarece era mult prea… sumar îmbrăcată (probabil nu mai avea haine).

Fata frumoasă, s-a asezat pe un scaun, etalând decolteul, spre disperarea altor fete din zonă… Abia atunci am descoperit că există decolteu, decolteu şi … deloc.

Totul a fost scurt, deoarece o frână bruscă, a făcut ca tânărul ce stătea faţă în faţă cu fată, să aterizeze cu nasul în zona la care se holbase înainte…. După scuzele de rigoare, zâmbetele fetei, vuietele călătorilor, drumul continuă…

Locul de lângă fată se eliberează la prima staţie, dar imediat este ocupat de alt bărbat, deşi erau destule locuri mai comode și libere în autobuz. După câteva staţii, coboară şi acesta, iar locul lăsat liber este imediat ocupat de alt tânăr… de parca era lipici în acel loc ….

Între timp, observ o femeie ce urcă grăbită şi ocupă un loc, pe margine, blocând şi locul de alături. După cinci secunde se ridică şi coboară la prima staţie. Locul ei e ocupat de un bărbat. Acesta repetă „figura”, coborând şi el, la prima staţie după ce urcase…

Încep să-mi fac gânduri… chiar aşa de ciudată devine lumea….

Trebuie să mă adaptez, ori să nu mai călătoresc cu autobuzul! În acel moment, unii călători, încep să „fugă” în faţă lângă şofer…. datorită unei noi frâne bruşte! Privind pe geam, am descoperit misterul acestei acţiuni, în mijlocul drumului, erau două doamne care mergeau, se opreau, vorbea, iar mergeau…. dând impresia că sunt la piaţă, nu la trecerea de pietoni.

Reuşesc să ajung la destinaţie şi pornesc spre birourile Primăriei. De câte ori am avut o cerere sau o sugestie din partea blocului, răspunsul stimabililor era unul negativ. Mereu găseau un motiv să facă ceva… Deh… aşa e cu PRIMArul  şi ai lui…. Ca şi cu păsările: înainte de alegeri îţi mănâncă din palmă, ca odată ajunşi „sus” să-şi facă „nevoile” pe tine….

Poate odată se va schimba totul. iar oamenii vor fi mai conştienţi…. Când nu ne va păsa doar de noi înșine.

Pădure fără uscături nu există…. dar parcă, aceste uscături se înmulţesc ca ciupercile după ploaie!

Când vom descoperi că adevărata valoare a omului este caracterul, sufletul, nu „fizicul” sau puterea, departe vom ajunge!

Fiecare dintre noi, trebuie să facă acel prim pas important…. Aşa cum am învăţat să mergem pe picioare, să mâncăm…. tot aşa trebuie să învăţăm să trăim ….

Monotomia vieţii

Ce monotonă ar fi viaţă dacă toţi oamenii ar fi la fel! Dacă toţi ar gândi şi ar face totul identic…
Poate de aceea în viaţă trebuie să fim mereu atenţi la vorbe şi la gesturi. De ce ? Simplu, ele pot fi interpretate în mai diferite moduri.

Uneori, noi gândim şi acţionăm într-un anumit fel, dar cei de lângă noi, interpretează poate exact contrariul la ceea ce ne gândeam / acţionam noi…
Interpretarea depinde de persoană.

Fiecare persoană are ideile şi concepțiile lui, care însă uneori se pot schimba în timp.

Contează mult, felul în care privim şi gândim.
« Doi afacerişti fiecare dintre ei deţinând o firmă importantă al căror domeniu de activitate erau produsele de încălţăminte, îşi trimit colaboratorii la papuaşi. După o zi, ei primesc câte un mesaj. Primul: “fără sanse de afaceri, ei nu poartă aşa ceva”. Al doilea primeşte următorul mesaj: “mare oportunitate de afaceri, încă nu a intrat nimeni la ei pe piaţă, cu încălţăminte!”

De multe ori, ne putem pune în situaţia celui de lângă noi, gândind ca el, dar poate gândirea lui, diferă de a noastră…
Contează cum codificăm noi mesajul transmis, şi mai ales cum îl decodifică cel care-l primeşte….

Barbatul: – In sfarsit! Am asteptat asta atata timp!
Femeia: – Vrei sa plec?
Barbatul: – Ai innebunit? Nici sa nu te gandesti la asta.
Femeia: – Ma iubesti?
Barbatul: – Bineinteles! Tot timpul!
Femeia: – M-ai inselat vreodata?
Barbatul: – Doamne fereste! Bineinteles ca nu.
Femeia: – O sa faci sex numai cu mine?
Barbatul: – Sigur ca da. Cu orice ocazie.
Femeia: – O sa ma lovesti vreodata?
Barbatul: – Ai innebunit?
Femeia: – Pot sa am incredere in tine?
Barbatul: – Da!
Femeia: – Iubitule!

Acum, citind de jos in sus –totul este altfel… Ce relativ este totul !

De multe ori unele persoane se supără pe altele, pentru că mesajele transmise şi recepţionată nu sunt în concordanţă, sunt înţelese diferit…

Trebuie să gândim uneori, că poate ceea ce am intuit este poate chiar pe dos… şi de multe ori, acest fapt duce la neplăceri, discuţii ….

Trebuie să privim lucrurile cu mintea, gândul şi inima…. Oamenii nu se pot schimba aşa uşor, poate doar, devin uneori de neînţeles, din cauza problemelor, necazurilor şi cine ştie ce factori mai apar….

Să privim lumina din spatele copacilor, a căror crengi coboară pentru a ne zgâria, şi să fim ca o trestie, care se îndoaie în bătaia vântului, dar nu se rupe….