Arhive etichetă: viata

Cum a fost…

     Cum a fost la școală?

     Bine. M–a ascultat profesorul dar nu a făcut nimic din ce i-am zis și mi-a spus că nu am învățat!

     Cum a fost ziua de azi?

      Ca la servici.

     Adică m-a luat șeful la întrebări și deși am avut toate răspunsurile la mine, nu au fost pe placul lui.

     Aceeași întrebare, două răspunsuri diferite, conform etapelor de evoluție din viață. Indiferent de vârstă pe care o avem, mereu suntem luați la întrebări. La școală reușim să evităm unele momente neplăcute, dând vina pe un câine care ne-a mâncat caietul, pe un șoricel care ne-a ronțăit filele din carte…. dar când creștem, trebuie să acceptăm provocările. Fiecare persoană are câte un șef iar ziua sa, depinde de toanele, rațiunea și/sau logica acestuia. Chiar și patronii au un șef, în fața căruia acceptă tacid, provocările. Șeful lor este banul.

      Deci, putem spune că omul este mereu subordonat cuiva, pentru că existența lui depinde de cei din jurul său. Dar ceea ce nu conștientizăm în totalitate, o reprezintă ideea că nimeni nu este mai presus decât altul, ci chiar dacă tema a fost una grea și ne-am chinuit să o realizăm dar nu am avut finalitatea dorită, trebuie să trăim fiecare zi, cu un zâmbet și clipe de satisfacție, pentru că fără să ne dăm seama, în fiecare clipă evoluăm, învățând câte ceva nou și util!

O … viaţă….

    Putem spune cu certitudine că nu există persoană a cărei viaţă să fie numai plină de reuşite, fericire şi sănătate deplină.

   Viaţa este o continuă luptă pentru supravieţuire, din ale cărei hăţişuri încercăm fiecare să găsim calea mai bună, mai uşoară. Dar nu toţi avem noroc de aceasta.

    Fie că suntem copii, adulţi, părinţi, mereu vom întâmpina greutăţi, probleme ce trebuie rezolvate, fie ele oricât de mici. Nimeni nu are o viaţă boemă!

   Unii fac cură de slăbire, alții participă la terapii legate de anumite boli sau dorințe dar toți fcem tot posibilul pentru a ne îmbunătăți viața.

     Înainte de a lua o decizie majoră, poate nu e considertă de noi ca fiind importantă la acel moment, este important să ne informăm în detaliu la ceea vrem să facem. Întîi să facem o analiză pe baza mai multor date din diferite surse de informare. Același mesaj, poate fi transmis puțin distorsionat, fie din cauza „zgomotelor”, fie din rea voință.

    Orice decidem legat de noi, răspunderea ne revine nouă, în totalitate, pentru că noi punem ideea în aplicare. Și ceea ce facem, gândim, ne caracterizează șo ne influențează, că doar o viață avem!

Personaj sau persoană?

     În cursul vieții întâlnim mai mulți oameni în timpul propriei călătorii prin viață. Oamenii pot fi ca niște actori ai unei piese de teatru în care noi avem rolul principal. Totul se învârte în jurul nostru și avem contact cu multe personaje.

    Personajele sunt acei oameni care trec pe lângă noi fără a-i observa și nu intervin asupra vieții noastre. Sunt și acei prieteni, care la greu, dispar ca și cum nu ar fi existat. Sunt și acei oameni pe care-i ajutăm, iar când își ating scopul scapă de noi de parcă s-ar lepăda de coșmarurile vieții.

     Persoanele… sunt acei oameni dragi care sunt alături de noi, care ne ajutăși cu care luăm contact în viața de zi cu zi, de cei în care putem avea încredere.

     O persoană dragă este cea care face totul pentru tine, gândindu-se doar după aceea la el! Aveți multe asemenea persoane? Dacă da, fericire…. dacă nu, să încercăm noi să-i schimbăm pe cei pe care putem.

     Personaje sunt multe dar persoane… depinde doar de noi, pentru că fiecare influențăm, în mică parte, pe cei de lângă noi!

Viața o veșnică așteptare!

     Viața este o veșnică așteptare. Din momentul veștii că o să apărem pe lume, noi și cei din jurul nostru avem diverse așteptări.

       La început se așteaptă de la noi să facem primii pași, să emitem primele sunete, să mergem la grădiniță, la școală, să ne pregătim de viața noastră.

      Din momentul începerii vieții de copil, începem și noi să așteptăm. Pe perioada școlii, vrem să vină vacanța, să mergem în concediu cu cei dragi.

      Apoi așteptăm să fim adolescenți, să terminăm școala, să facem o facultate și să ajungem să trăim pe propriile picioare: să avem un servici și o familie.

    Urmează așteptarea omului adult: să-și mărească familia, să-i crească copilul, să evolueze profesional și personal.

     Urmează așteptarea vârstei de pensionare, să ajungă pensia, să ne păstrăm sănătatea șubrezită și apoi să evoluăm fizic și spiritual pentru Lumea de dincolo.

    Indiferent de vârstă, noi așteptăm necontenit cocediul, Sărbătorile de Paște și Crăciun, apoi Revelionul și speranța pentru un an mai bun.

     Toți așteptăm dar, fiecare cu gândurile și ideile lui, care trebuie să fie pozitive. Nimic nu poate fi rău, doar greu și posibil de realizat!

Scopul

      Toate întâmplările și activitățile noastre au un scop anume, care pornește din momentul stabilirii unui anumit țel.

    Scopul ne însoțește în viașă precum două persoane care se deplasează într-o direcți comună.

      Ceea ce urmărim să realizăm ne provoacă stările sufletești care indică percepția noastră asupra vieții.

     Când vedem două sau mai multe persoane care se deplasează împreună, înseamnă că au un scop, o direcție comună măcar pentru bucată de drum.

      Scopul oamenilor trebuie să fie acela de a fi fericiți, iar prin aceasta să inducă o stare de bună dispoziție celor din jur. Zâmbetul, bucuria și chipul vesel sunt caracteristici ce  indică un mod ideal de viață, dar din păcate nu este și unul real.

       Important este să avem un scop real pentru a cunoaște cu aevărat de ce trăim și cum ne dorim să evoluăm.

Fiecare este un lider…

… al propriei vieți. Omul nu poate fi singur pentru că lipsa de socializare ăl va amplasa într-un mediu întunecat și necunoscut. Pentru a reuși în ceea ce întreprinde, trebuie să fie propriul său lider.

      Indiferent de sfaturile celor din jur, fiecare își ia singur decizile, alegând conform propriilor principii, concepții și/sau idei.

      Conform specialiștilor în psihologie, un om care vrea să fie un lider desăvârșit trebuie să aibă mai multe calități care să-i aducă aprecierea celor din jur și propria reușită în ceea ce întreprinde: caracterul, carisma, angajamentul, comunicarea, competența, curajul discernământul, concentrarea, generozitatea, inițiativa, ascultarea, pasiunea, atitudinea pozitivă, rezolvarea problemelor, relația, responsabilitatea, siguranța, auto-disciplina, servitudinea, învățarea și viziunea.

         Toate aceste caracteristici se referă la sine, la stima de sine.

       Riscul și informarea implică caracterul care garantează succesul durabil în fața problemelor. Oamenii se nasc cu un anumit talent dar, caracterul și personalitatea, și le formează singuri, reușind doar prin învățare și reflecție.

      Fiecare persoană își caută modele de urmat, descoperă propriile deficiențe și dă piept cu realitatea și reconstruiește atât după victorii cât și după eșecuri.

Nu pot, nu vreau….

      … nu este același lucru. Fiecare persoană a avut un moment în viață când a fost nevoită să ia o anumită decizie. Câteodată avem tendința de a spune că nu putem face ceva anume, dar de fapt poate nu vrem.

      Oamenii ezită uneori din frica de a asuferi un eșec sau de teama de anu dezamăgi. De ce spunem că nu putem fără a încercă măcar să facem ceva legat de problema apărută?

    Poate ceea ce a apărut și ne este teamă, poate fi o oportunitate pentru noi. Trebuie să analizăm problema și să luăm decizia pe care să o punem în aplicare.

     Timpul de multe ori este împotriva noastră și ne provoacă griji uitând să ne relaxăm. Câteva minute de relaxare, de detașare fac totul mai productiv decât o continuă muncă.

   Dacă vrem, putem. Dacă reușim să trecem peste negarea capacităților și a abilităților noastre, vom descoperi adevăratele noastre limite!

Răceala

     Răceala apare atunci când nu ne așteptăm și ne afectează viața. Pentru răceala corpului, a trupului, există medicamente care ne pot pune în picioare.

       Dar pentru răceala emoțiilor și a sentimentelor, avem leac?

    Lumea începe să devină una rigidă iar omul se comportă cu răceală, față de cei din jurul lor. Această boală a sentimentelor devine molipsitoare și duce la îmbolnăvirea societății.

    De ce ne concentrăm strict pe ceea ce ne trebuie nouă, ca persoane și nu acordăm atenție vieții și a relațiilor, a persoanelor cu care intereacționăm?

    O răceală față de cei de lângă noi, produce o stare similară celorlalți și în curând vom ajunge să avem o comunitate înghețată!

      Este corect că toți avem probleme, suntem stressați sau obosiți dar nu ne costă nimic să acordăm un zâmbet celui de lângă noi, să oferim un salut de recunoaștere și să schimbăm câteva vorbe …

    Dacă toți devenim ursuzi și comunicăm doar la anumite nevoi  personale, să nu riscăm o reîntoarcere la epoca de piatră… și încet dar sigur, să ne înțelegem doar prin semne și mesaje telefonice ori pe internet și să uităm cum se articulează unele silabe, cuvinte… ce tramsnit emoțiile reale.

O zi cât o viață …

       Mereu ne lamentăm și spunem: Ce zi am avut!

    Atât de des folosim expresii confuze și definitorii ale unei zile că ajungem să uităm, rolul acelei perioade care a trecut și ceea ce ne-a învățat!

   Fiecare zi ce trece reprezintă o etape de noi cunostințe, de recunoaștere a propriilor valori și de interacțiuni cu cei din jur.

      Viața are ca unități de măsută anii, lunile… orele….adică zilele. 

   O zi bună ne încântă dar o zi rea sau grea, trebuie să ne ambiționeze. Niciodată nu vom avea aceste zile identice, ca o copie la indigo (sau xerox) pentru că totul ar fi mult prea monoton.

     O zi… două zile….fac parte din restul zilelor pe care le traversăm confom stării noastre. Mereu, următoarea zi este prima zi din restul vieții noastre.

     Fericirea ține de noi, de modul cum înțelegem mesajele verbale și non-verbale din jurul nostru. Totul depinde de noi!

     Hai să ne gândim că avem doar zile bune, iar greutățile vin pentru a ne demonstra tăria propriului nostru caracter!

Problemele

     Mereu îi auzim pe cei din jurul nostru că se plâng de problemele care-i coplesesc.

     Nu există multe persoane care să nu aibă, cel puțin o problemă. Aici ne referim la încercările la care suntem supuși de viață, nu de problemele ale căror soluții matematice rezolvă ecuații sau alte dileme matematice sau fizice.

    Problemele sunt peste tot și noi trebuie să știm cum să le gestionăm.

    Omul și problema, implicit ne induce o stare confuză și o constatare, Terra este plină de probleme!

     Așa cum poluarea, indiferența sau alte inexactități ale vieții ne înconjoară și cuceresc Planeta, la fel și problemele sunt elemente nocive care influențează destine.

      Omul cu caracter și personalitate, iese ușor din problemele lui și se poate implica și în rezolvarea unor situații confuze pentru cei din jurul său.

    Problema mea, poate fi și problema ta, dacă tolerăm anumite lucruri și situații!

    Orice problemă are cel puțin o soluție, dar contează modul de rezolvare simplu și eficient, sau aleatoriu și confuz!