Arhive etichetă: viata

Gânduri și ambiții

Viața pe care o trăim este în general, așa cum ne-o facem noi, dar intervin și factori externi de care depindem în mod inevitabil. Deseori în viață suntem puși în situația de a fi într-o tabără sau alta. În multe ocazii nu avem ce face și trebuie să luăm o decizie, pentru că neutralitatea nu există.

Sursa: Album foto personal

În perioada copilăriei, în unele vacanțe mergeam în tabără și era frumos, astfel că ni se imprima o noțiune bazată pe sentimente pozitive, legată de acest cuvânt. dar odată cu evoluția noastră în viață, descoperim că unele asocieri ale copilăriei au cu totul alte conotații.

Omul este o ființă care cugetă, mai mult sau mai puțin în sens pozitiv, dar prin deciziile pe care le ia, în mod inevitabil îi sunt influențate următoarele activități și nu numai.

Pe plan profesional, fiecare încearcă să-și ușureze munca, iar uneori anumite principii ale unor persoane pot duce la distrugerea unor lucruri care au funcționat și care au fost făcute bine, dar alții le contestă că vor să-și demonstreze valoarea pe care însă nu o au.

Din motive personale și din dorința de a fi mai presus, pentru că valoarea reală este undeva mult mai jos, prin aroganță și răutate, aceste personaje conduc spre multiple probleme care împart oamenii, conform propriilor opinii. Dacă o părere nu este susținută, cei care au emis-o te consideră că nu faci parte din grupul lor, ci te afli într-o altă tabără fără a-și asculta argumentele.

Persoanele care sunt verticale și-și asumă greșelile și ideile sunt cele care aduc plus valoare companiei și propriei lor imagini publice. Acele personaje care nu pot oferi argumente în afara celor specifice folosirii unei tonalități ridicate, în mod cert sunt oameni care vor doar să profite și să se impună, folosind metoda provocării conflictelor.

Nu există companii perfecte sau ideale, pentru că acestea se construiesc având la baza lor oamenii. Niciodată nu va părăsi vreun angajat o companie, ci doar pe cei care fac parte din ea, pe cei care iau decizii și aplică anumite tratamente acestora. O companie trebuie să existe pentru oameni, cu oameni.

Omul este ca o trestie care se îndoie sub acțiunea furtunii, a vântului, dar nu se rupe. Caracterul și integritatea unui om nu trebuie să fie elemente de negociere a nimănui cu propria-i viață.

Revenind la acel conflict de grup, adică acele tabere care se confruntă, ele niciodată nu vor ajunge la un consens, nu pentru că nu se poate, ci pur și simplu pentru că nu se dorește, din cauza unor ambiții personale și a dorinței unora de a demonstra că sunt peste valoarea celor din tabăra adversă.

Oare de ce nu am putea să avem o viață frunoasă, în care să ne asumăm eșecurile, reușitele și să căutăm soluții doar la acele probleme care sunt nerezolvate, fără a căuta nod în papură altor persoane? Ideal ar fi să nu se arunce vina eșecurilor și a nereușitelor asupra unor nevinovați, doar pentru ca așa se poartă și este mult mai ușor!

Totul ține de om, hai să fim toți buni, să redevenim acei copii inocenți și curioși care se dezvoltă armonios pentru a trăi frumos, nu să devenim din buni, răi.Uneori este greu să ne schimbăm, dar să încercăm să ne îndreptăm spre bine, cu pași mici, ca să fie o lume mult mai bună, fără tabere adverse, ci doar cu tabere de vacanță!

Cartea cea de toate zilele

De-a lungul vieții, ne dăm seama că elementul cel mai important pentru noi îl reprezintă timpul.  Banii ne ajută să avem în mare parte ceea ce ne dorim, însă timpul trece uneori nemilos și constatăm că nu reușim să ne atingem țelurile propuse. Luptăm cu timpul și uităm deseori să trăim cu adevărat, astfel încât să ne oferim și nouă, pentru suflețelul nostru momente de relaxare, să ne dedicăm pasiunilor pe care le avem.

În copilărie și în adolescență aveam timp iar presiunea școlii ca să citim, să ne dezvoltăm cultura pentru a progresa de-a lungul vieții ne-au prins bine Acum câți dintre noi avem timp, să citim măcar câte 5-6 pagini pe zi?

Ne trezim dimineața, ne grăbim să ne pregătim pentru a pleca la servici, să nu întârziem în trafic sau să pierdem autobuzul, lucrăm uneori până la ore târzii, revenim acasă obosiți, mâncăm preparate reci sau comandate cu livrare acasă (rareori găsim timp pentru a ne prepara singuri plăcerile papilelor gustative) și ne pregătim să ne odihnim, pentru o nouă zi provocatoare. Uneori facem câte dou-trei lucruri deodată, astfel încât să ne căștigăm timp și pentru liniștea noastră și să ne încadrăm în termenele stabilite de noi, conform împrejurărilor și a activităților din jurul nostru.

Când vine sfârșitul de săptămână, ne propunem mari realizări, dar duminica seară, constatăm că am făcut pași mult prea mici, asemeni unui copilaș ce învață să meargă. Abia am reușit să ne ocupăm de locuință, să facem curațenie, să ieșim la o scurtă plimbare, să ne informăm despre viața de zi cu zi din lumea largă și deja începe o nouă săptămână nebună. Avem puțin timp pentru noi, pe care-l dedicăm familie și suntem fericiți.

Mie ca și multor alte persoane le este greu să citească o carte, dar nu pentru că nu ne regăsim în literatură, ci pur și simplu timpul este limitat.

Așa cum oportunitățile apar în viață, tehnologia ne-a adus o facilitate pe care în secolul trecut nici nu ni-l închipuiam. În prezent pe lângă e-book, au apărut și audiobook-urile. Astfel cineva ne citește o carte, precum părinții noștri care ne copleșeau cu poveștile de adormit, în serile noastre fericite, de copii răsfățați.

Descoperind aplicața Voxa, am reușit să-mi dedic timp cititului în general (ascultatului) și mai ales pentru extinderea cunostințelor ce țin de dezvoltarea personală. La un preț accesibil având 15 zile de testare gratuită, aplicația de pe mobil m-a cucerit și am reușit să-mi fac timp și pentru cultură. Astfel mi-am creat un cont, am descărcat aplicația pentru Android: Google Play și am accesat cartea dorită din multitudinea de oferte existente. I-am instalat și soției mele aplicație App Store pentru iPhone, astfel încât să beneficieze și ea de facilitățile oferite de Voxa.

Sursa foto: Voxa.ro

În fiecare dimineață, pe drum spre serviciu, în autobuzul companiei, unde-mi petrec câte 30-35 de minute, ascult la căști vocea naratoarei care-mi înseninează ziua. De asemenea, deoarece trebuie să mă și întorc de la job, mai beneficiez încă o dată de un mic răgaz, scufundându-mă în tainele literaturii. Ajuns acasă, după o zi obositoare, servesc masa, discut cu familia iar apoi mă relaxez cu o baie, însoțit de o voce plăcută, care-mi citește o carte, fără a o auzi cum întoarce pagină cu pagină. Dacă aș fi avut o carte în format fizic, aș fi evitat să o citesc, pentru că puteam să ud filele, n-aș fi avut o lumină optimă și poate nu aș fi putut sta atât de relaxat…. Uneori, adorm cu gândul la povestea eroului din carte, închipuindu-mi mai departe viitoarele sale acțiuni. Aplicația îmi permite să pun semnul de carte și să opresc audiția când consider că este momentul, reluând lectura, din punctul în care m-am oprit.

Prima carte pe care am ascultat-o a fost Arta de a relaționa scrisă de către Robert Bolton. Această carte a fost publicată la Editura Litera, pe care deși o am și în format fizic în propria-mi bibliotecă, dar încă nu am avut timp să citesc, să o studiez cu proprii mei ochi.

Vocea suavă a naratoarea Alina Anea, pe parcursul celor 15 ore și 13 minute îmi oferă informații utile pentru a mă putea descurca mai ușor în viața de zi cu zi, în relațiile cu oamenii, fie ei șefi, colegi, subordonați, rude sau chiar cu familia.

Sursa foto: Voxa.ro

Indiferent de cartea ale cărei pagini le parcurgem, rămânem cu anumite informații, deprinderi și devenim mai „învățați”. Schimbarea este inevitabilă. Lumea se transformă și ea, deci și noi, așa cum susține și autorul cărții, ceea ce constatăm și noi, pe propria noastră piele

Atât noi cât și mediul înconjurător ne-am schimbat, nimic nu se repetă în mod constant, deci putem spune că „azi facem altceva decât ieri”. Tot timpul, omul învață, pentru că este o ființă care gândește și are diverse opinii și păreri. Din acest motiv, chiar autorul cărții consideră unele persoane sunt reticiente la schimbare, de fapt la ieșirea din propria zonă de confort. Gestionarea rezistenței la învățare este un fenomen care apare tot mai des, datorită rigidității timpului care este o variabilă importantă din existența noastră. Autorul ne propune diferite modalități și deprinderi prin care să acumulă diferite abilități, dar mereu există… un dar!

Vor funcționa aceste abilități cu adevărat? Le putem deprinde? Abilitățile se acumulează, se învață dar există în fiecare persoană, câte o mică părticică din rezistența la învățare care se află în subconștient

Omul deține mai multe abilități speciale de care nu-și dă seama precum cele de: ascultare (de răspuns), autoafirmare (respectul față de de ceilalți), soluționare ale conflictelor și de rezolvare a problemelor. Oamenii învață când nu sunt presați. La baza relațiilor dintre oameni se află comunicarea.

Comunicare precară duce la ineficiență, neînțeleger, îndepărtare față de diferite persoane iar folosirea în cadrul conversațiilor a unor întrebări închise, acestea limitează relaționarea pentru că răspunsurile sunt induse.

În cadrul acestei cărți am regăsit puține lucruri necunoscute dar multe pe care deși le știm, nu le aplicăm. Astfel ne putem da seama că trecem prea ușor prin multe evenimente, întâmplări de-a lungul vieții și uneori uităm să învățăm din eșecuri și să ne bucurăm de reușite.

Urmărind cu atențiile mesajele din carte, este imposibil să nu ne dăm seama cît de multe cunostințe avem dar nu le înțelegeam sensul iar viața trepidante ne trimitea în derivă, ca un vas naufragiat.

Totul în destinul unui om depinde propriul său ego și de modul în care-și folosește informațiile și experiențele acumulate.

În același timp, soția mea ascultă cu interes cărțile care o pasionează, din domeniul Meditație fiind o fire mai gânditoare, probabil de aceea ne-am și căsătorit după câteva zile de gândire profundă!

Sursa foto: Voxa.ro

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.

Viața – Între creație și consecvență

Un pictor îşi prezintă operele la o expoziţie proprie. 

Succesul este şi el invitat, reuşind să-i satisfacă pe cei prezenţi la expoziţie. În scurt timp, pictorul îşi vinde toate creaţiile.

O femeie se apropie de acesta spunându-i:

– Domnule pictor, trebuie să treceţi la treabă, că nu mai aveţi nici măcar o creaţie de vânzare!

– Adevărat! Nu mai am de vânzare. Am în schimb, pentru mine,  marea mea creaţie! Cea mai importantă!

– Da? Nu o vindeţi? Care este?

– Nu se poate vinde.

– Chiar nu?

– Nu.

– Care este? Cum se numeşte?

 – VIAŢA.

Cât adevăr este în aceste cuvinte.

 Viaţa este cea mai importantă creaţie a omului. Chiar dacă o parte din ea o „vindem” pentru anumite beneficii, noi ne construim şi ne creionăm destinul.

O creaţie duce la naşterea altei creaţii.

Omul este el însuşi o creaţie.

Din primii paşi ai existenţei, omul îşi începe propria creaţie, de fapt îşi construieşte viaţa.

Creaţia omului conduce la altă creaţie, care duce mai departe la o anumită evoluţie a vieţii, nu numai a personajului principal, cât pentru cei din jurul său, precum şi a celor implicaţi într-un fel sau altul în acest proiect.

De multe ori trebuie să ne limităm la anumite facilităţi ale creaţiei noastre, pentru a nu ajunge în extrema opusă, ca creaţia noastră să fie distructivă, fie pentru noi, fie pentru alţii, acum sau în viitor!

Trebuie să ştim să citim printre rânduri…

Am scris „creaţie” sau derivat al cuvântului de douăsprezece ori, exact numărul lunilor anului…

Mereu avem impresia că retrăim unele secvenţe de viaţă.

Alteori remarcăm că aceeaşi secvenţă se derulează iar şi iar…

Când avem acelaşi traseu zilnic, vedem aceleaşi feţe, zâmbitoare sau nu, care într-un fel ne anunţă că ne încadrăm în programul obişnuit.

Dacă întâlnim o persoană în alt loc, în aceeaşi perioadă a timpului, intrăm în panică, privind ceasul….ori el, ori noi nu suntem în concordanţa zilnică….

Când vedem un om care sapa o groapă pentru utilităţi, mai multe zile la rând, descoperim rutina…. Nu este o consecvenţă este doar o simplă rutină…

Viaţa este făcută din secvenţe successive, uneori aleatorii.

Dacă ne schimbăm traseul zilnic, în sens pozitiv propriei persoane, înseamnă că vrem ceva nou, nicidecum nu putem fi caracterizaţi ca persoane  care nu suntem consecvente. Principiile noastre de viaţă, rămân aceleaşi indiferent cum acţionăm în timp.

Omul este schimbător dar nu în general, doar în anumite momente sau situaţii, uneori doar ca cele caracterizate “de criză”.

Viața fie ea cât de grea, ne mai oferă câte un dar! Totul este să apreciem ceea ce primim, indiferent de cât de mult ne-am dorit și am luptat pentru aceasta.

De multe ori vedem doar partea negativă a lucrurilor, fiind obsedaţi de acele nereuşite, încât nu observăm micile realizări. Prea intrăm adânc în propriile suferinţe, fără a observa uneori adevărata realitate.

Azi poate privim un fapt, o întâmplare ca fiind ceva negativ, rău, dar poate în timp, ceea ce ni s-a întâmplat, a fost o premoniţie, sau un început pentru ceea ce vom obţine în timp.

Important este să fim mereu vigilenţi şi să nu ne lăsăm copleşiţi de probleme şi necazuri.

Fiecare dintre noi, avem ceva pus de-O-parte pentru noi, pentru liniştea noastră sufletească.

Uneori ce Visăm nI se întâmplă dAr nu conştientizăm.

Prin înŢelepciune, descoperim sensuri….

Dar observĂm în timp…

O VIAŢĂ!

Omul – o ființă eternă

Un tată se plimbă cu fiul său pe bulevardul din zona de centru al orașului.

Copilul priveşte în jur stingher. După un timp, i se adresează părintelui său:

  • Tată tu ai fost ieri la o înmormântare….
  • Da, fiule!
  • De ce?
  • Pentru că a murit un prieten …. A trecut in nefiinţă, în eternitatate….
  • Cum aşa? Eterni…
  • Fiecare om,când moare, lasă ceva în urmă.
  • Oricine?
  • Oricine….mereu. Lasi amintiri, vise, năzuinţe….persoane, suflete şi mai ales fapte.
  • Cum aşa?
  • Uite…aşa cum noi mergem pe acest bulevard, iar în urma noastră rămân magazine, persoane….

Omul prin prisma nașterii sale, va trece intermediar prin viaţă pentru a ajunge în eternitate…Cum şi de ce?

Simplu…. Suntem muritori, iar scopul vieţii noastre, este acela de a lăsa ceva în urma noastră.

Ceea ce lăsăm în urmă, este de fapt, ceea ce ne reprezintă.

Ceea ce lăsăm, nu va fi pentru totdeauna, ci doar pentru o perioadă limitată şi uneori,  doar pentru anumite persoane.

Fiecare dintre noi, va fi în eternitate, în memoria anumitor persoane, care s-au intersectat pe aleile vieţii cu noi.

Drumul nostru, indiferent de lungimea şi direcţia urmată, este o cale lungă , care trebuie străbătută indiferent de obstacolele întâmpinate precum cât şi de oportunităţile ivite.

Ceea ce va fi în curând viitorul nostru, poate fi deja este trecutul cuiva….Trebuie să privim în urmă pentru a vedea prezentul şi a ne construi în mod benefic viitorul. Noi, din momentul naşterii noastre, suntem simpli călători în viaţă. Viaţa este ca un tren, care opreşte în gară, primind sau refuzând anumiţi călători să urce în trenul nostru.

Cu cât înaintăm în viaţă, acumulăm experienţă şi este foarte important, să ştim cum să negociem viaţa.

În viaţă mereu întâmpinăm probleme, care ne întăresc sau mai rău, ne intorc din drumul ales. Calea vieţii se poate schimba în orice moment.

Viaţa face parte dintr-un proces de marketing. Efectiv, noi ne vindem viaţa, clipele, pentru anumite etape pe care le străbatem prin viaţă.

Chiar timpul petrecut la servici, este o plata ….pentru bani. Acolo trebuie să ştim să ne negociem plata timpului, adică viaţa efectivă.

Nimic nu este gratis, totul se plăteşte în viaţă.

Se spune că fiecare trăieşte aşa cum îşi aşterne, dar mai degrabă se poate spune, fiecare trăieşte după cum plăteşte! Adică după cât de bun negociator al propriei vieţi este ele însuşi.

Cel mai rău este că uneori plătim pentru ceva, iar în timp descoperim că acel ceva nu este bun pentru noi, sau mai rău, ne produce un anumit disconfort.

Noi ne schimbăm în timp, devenim , în general, mai conştienţi, discernem şi chiar dacă păstrăm sau avem şi unele obiceiuri-vicii negative, căutăm să ne dezvoltăm mental şi nu numai…

Noi decidem ceea ce este bine, chiar dacă nu am conştientizat că acel bine era chiar un bine….în trecut. Fiecare creşte, se dezvoltă şi niciODATĂ nu se lasă învins de probleme şi greutăţ

Trebuie să negociem concret, pe fapte, sentimente, din suflet , inimă şi conştiinţă, propria viaţă. Aceasta va induce în mod automat repercursiuni şi în vieţile celor din jurul nostru, pentru cei cu care intrâm într-un anumit contact.

În timp vom descoperi arta de a trăi, arta vieţii!

Dezamăgirea – viața – monotonia

Ce monotonă ar fi viaţă dacă toţi oamenii ar fi la fel! Dacă toţi ar gândi şi ar face totul identic… Atunci comunicarea verbală nu și-ar avea rostul.
Poate de aceea în viaţă trebuie să fim mereu atenţi, la vorbe şi la gesturi. De ce ? Simplu, ele pot fi interpretate în mai multe moduri.

Uneori, noi gândim şi acţionăm într-un anumit fel, dar cei de lângă noi, interpretează, poate exact contrariul la ceea ce ne gândeam/acţionam noi… Interpretarea depinde de persoană.

Fiecare persoană are ideile şi propriile sale concepte, care însă uneori se pot schimba în timp. Viața este agitată și de multe ori produce dezamăgire.

Dezamăgirea este o stare pe care noi, oamenii o controlăm greu, pentru că nu depinde doar de noi. Fiecare clipă în care ne considerăm nedreptății, o vedem ca fiind o dezamăgire a vieții, pentru că de fapt noi nu suntem pregătiți să trecem peste elementele negative din viața noastră.

Viața fiecăruia dintre noi reprezintă un drum presărat cu bune, cu rele, cu ocolișuri, cu surprize și mai ales cu acel neprevăzut care ne face să simțim că trăim cu adevărat. O viață lină și o cale liniștită poate deveni monotonă și plictisitoare, deci…

Nu trebuie să fim supărați pe viață, pe noi ca persoane ci doar pe modul în care ne gestionăm propriile sentimente și situațiile prin care trecem, adică de stima noastră de sine în special.

Ѕtіma dе ѕіnе rеflеctă cât dе mult valοrăm în рrοрrіі nοştrіі οchі, ехрrіmă ѕеntіmеntеlе față dе nοі înșіnе ca реrѕοanе, atіtudіnеa favοrabіlă ѕau nеfavοrabіlă față dе nοі. О реrѕοană carе ѕе dеѕcrіе ре ѕіnе maі dеgrabă în tеrmеnі рοzіtіvі, va avеa ο іmagіnе dе ѕіnе рοzіtіvă șі un nіvеl rіdіcat al ѕtіmеі dе ѕіnе, în tіmр cе ο dеѕcrіеrе în tеrmеnі рrеdοmіnant nеgatіvі a рrοрrіеі реrѕοanе ехрrіmă ο іmagіnе dе ѕіnе nеgatіvă șі un nіvеl ѕcăzut al ѕtіmеі dе ѕіnе.

Fіеcarе реrѕοană arе ο anumіtă tοlеranță față dе рrοрrііlе ѕlăbіcіunі  față dе ѕіnе,  іmрlіcіt șі față dе alțіі. Ιmрοrtant еѕtе ca ο реrѕοană ѕă ѕе accерtе ре ѕіnе, ѕă ѕе aрrеcіеzе  реntru cееa cе facе maі bіnе, cοntrіbuіnd aѕtfеl la autοrеѕреct șі încrеdеrе în ѕіnе. Ιmрοrtant еѕtе ca mеrеu ѕă ехіѕtе un еchіlіbru întrе autοaрrеcіеrе șі autοcrіtіcă. Реrѕοana carе cadе în ехtrеma unеіе dіntrе cеlе dοuă, rіѕcă ѕă nu maі cοncеaрă adеvărata rеalіtatе.

Dacă ești dezamăgit de viaţă, te poţi implica mai mult în ea, să prinzi încredere în tine şi să poţi schimba această situaţie. Deci, putem spune că totul depinde de noi, pentru că omul este ființa care gândește, care știe ce și cum să facă dacă se implică total în relațiile și în viața sa.

Dezamăgirea provocată de situaţiile inedite, neaşteptate le poţi depăşi ştiind că viaţa are momente bune şi momente rele.

Dezamăgirea provocată de oameni este cea mai grea, mai ales dacă aceștia îţi sunt prieteni. Această dezamăgire este chiar dureroasă, dar gândeşte pozitiv, oricând poţi găşi şi persoane la care nu te gândeai, care să te ajute când te astepţi mai puţin.

Dacă esti dezamăgit de familie…. află motivele…familia nu te părăseşte la greu, ei sunt alături de tine necondiţionat.  Poate greşeala, că trebuie să fie o greşeală, este la tine….

Pentru o persoană, cel mai rău este ceea ce specialiștii o numesc ca fiind  dezamăgirea de sine.  Gândind pozitiv, reflectând la problemă, se poate redescoperi încrederea în sine.

Dezamăgirea îşi taie aripile și te scufundă în tristeţe. O persoană dezamăgită îşi pierde încrederea și deseori intră în panică. Deziluzia este prezentă, dar şi acest sentiment, această trăire sufletească, face parte din viaţă. Lăsând trecutul, se poate privi optimist în viitor!

Sursa foto album propriu

Viața: Mândria de sine și banii

Mândria de a fi român, adică mândria de ţară este un lucru normal. Să fii mândru de ceea ce ai făcut, ai ajutat pe alții să realizeze sunt de asemenea elemente de mândrie ale oricărei persoane. Dar mândria de sine….

Mândria de sine este unul dintre lucrurile cele mai dăunătoare. Un om mândru, se poate spune că este un om NUL. De ce ? Pentru că la acest om, copiii mândriei sunt la ei acasă şi culmea trăiesc foarte bine în armonie: nepăsarea, uitarea şi lenea.

N-epăsarea este la el acasă. Acestuia nu-i pasă de semeni, de nimic, decât de sine, să-şi atingă scopurile prin orice mijloace.
U-itarea pentru prieteni, oameni care i-ai cunoscut şi chiar faţă de evenimente trăite….
L-enea, lipsa arzătoare a unor dorinţe de realizari, muncă, spre binele unei comunităţi….

Omul mândru își dorește să fie mereu lăudat, se simte mândru indiferent de ceea ce face, pentru că se consideră șise crede buricul pământului…

Ei îşi poartă mândria cu mare fast, considerând că toată lumea trebuie să-l cunoască şi bineînţeles să-l invidieze…pentru ca mândria să fie şi mai mare!

Omul mândru nu va ajuta niciodată un nevoiaş, un om, o persoană, pentru că nu corespunde propriei sale demnități ca să fie cu aceste persoane. Pentru el, oamenii trebuie selectaţi…

Fiecare moment de mândrie , de această mândrie de sine, duce la îndepărtarea rolului esențial al vieţii acelei persoane…aceea de a fi om.

Omul mândru îşi uită colegii și este nepăsător cu prietenii , dar şi prea leneş să ajute oamenii…

Dacă părinţii au fost mândrii , copilul care îi urmează, va avea parte de aceeaşi mândrie. Este bună mândria în anumite cazuri, pentru anumite realizări, dar nu trebuie asociată cu cei trei copii ai săi, care fac omul să fie NUL!

Dar de ce este mândru omul în general? De unde pornește mândria de sine? De la aculularea de bogății, de la bani în general.

Banii au ajuns să ne conducă viaţa. Toată lumea aleargă să facă bani. Unii se ocupă de afaceri, petrec zile şi noţi în agonie şi extaz. Ajung să nu se mai bucure de bani, şi doar de modul de a-i face. O afacere de multe ori este o chestiune în care cineva pierde şi altul câştigă. Uneori se poate ajunge la o înţelegere profitabilă pentru parteneri.
 Omul de rând munceşte mult, pentru a aduna bani. La început pentru traiul obişnuit, apoi pentru plăceri, la urmă chiar pentru lux. La un moment dat munceşti prea mult, uneori câştigi puţin…
Cei care muncesc mult, câştigă destul dar vorba aceea : time is money! Timpul aduce bani, dar se reduce timpul…ai bani dar poate nu ai timp să-i cheltuieşti!


 Poţi face bani, dar timpul care-l petreci cu cei dragi, este tot mai mic…. Ajungi să-ţi vezi părinţii, familia, copiii tot mai rar. Până în ziua în care ei părăsesc lumea, sau poate chiar tu te îmbolnăveşti şi banii nu pot rezolva problema!


Banii nu aduc fericire, însă pot contribui într-o anumită măsură la realizarea unei vieţi mai bune, şi poate nişte fărâme de fericire….
 Cu cât ai bani mai mulţi, cu atât vrei mai mult…ajungi să iubeşti banii, să te dedici lor…să devină chiar un scop prea mare în viaţă… Să ai o mândrie de sine!
Viaţa trebuie trăită și dirijată prin sentimente, dorinţe şi cu …sufletul!
Nu trebuie lăsată viaţa să treacă, sau noi să trecem prin viaţă…ca raţa prin apă!