Arhive etichetă: viata

Monotomia vieţii

Ce monotonă ar fi viaţă dacă toţi oamenii ar fi la fel! Dacă toţi ar gândi şi ar face totul identic…
Poate de aceea în viaţă trebuie să fim mereu atenţi la vorbe şi la gesturi. De ce ? Simplu, ele pot fi interpretate în mai diferite moduri.

Uneori, noi gândim şi acţionăm într-un anumit fel, dar cei de lângă noi, interpretează poate exact contrariul la ceea ce ne gândeam / acţionam noi…
Interpretarea depinde de persoană.

Fiecare persoană are ideile şi concepțiile lui, care însă uneori se pot schimba în timp.

Contează mult, felul în care privim şi gândim.
« Doi afacerişti fiecare dintre ei deţinând o firmă importantă al căror domeniu de activitate erau produsele de încălţăminte, îşi trimit colaboratorii la papuaşi. După o zi, ei primesc câte un mesaj. Primul: “fără sanse de afaceri, ei nu poartă aşa ceva”. Al doilea primeşte următorul mesaj: “mare oportunitate de afaceri, încă nu a intrat nimeni la ei pe piaţă, cu încălţăminte!”

De multe ori, ne putem pune în situaţia celui de lângă noi, gândind ca el, dar poate gândirea lui, diferă de a noastră…
Contează cum codificăm noi mesajul transmis, şi mai ales cum îl decodifică cel care-l primeşte….

Barbatul: – In sfarsit! Am asteptat asta atata timp!
Femeia: – Vrei sa plec?
Barbatul: – Ai innebunit? Nici sa nu te gandesti la asta.
Femeia: – Ma iubesti?
Barbatul: – Bineinteles! Tot timpul!
Femeia: – M-ai inselat vreodata?
Barbatul: – Doamne fereste! Bineinteles ca nu.
Femeia: – O sa faci sex numai cu mine?
Barbatul: – Sigur ca da. Cu orice ocazie.
Femeia: – O sa ma lovesti vreodata?
Barbatul: – Ai innebunit?
Femeia: – Pot sa am incredere in tine?
Barbatul: – Da!
Femeia: – Iubitule!

Acum, citind de jos in sus –totul este altfel… Ce relativ este totul !

De multe ori unele persoane se supără pe altele, pentru că mesajele transmise şi recepţionată nu sunt în concordanţă, sunt înţelese diferit…

Trebuie să gândim uneori, că poate ceea ce am intuit este poate chiar pe dos… şi de multe ori, acest fapt duce la neplăceri, discuţii ….

Trebuie să privim lucrurile cu mintea, gândul şi inima…. Oamenii nu se pot schimba aşa uşor, poate doar, devin uneori de neînţeles, din cauza problemelor, necazurilor şi cine ştie ce factori mai apar….

Să privim lumina din spatele copacilor, a căror crengi coboară pentru a ne zgâria, şi să fim ca o trestie, care se îndoaie în bătaia vântului, dar nu se rupe….

PRINcipii de VIAŢĂ

Mă trezesc cu greu, aproape ca în fiecare dimineaţă. Seara trecută am adormit greu, ca de obicei. Aşa aş mai dormi acum…..

Dar mă gândesc că am o zi infernală. Trebuie să demonstrez şefului că prietena acestuia, adică “pila” lui mă acuzase pe nedrept de nişte omisiuni. Trebuie neapărat să ajung mai repede la servici!

Seara trecută renunţasem la bărbierit pentru ca să fiu mai fresh azi, făcând această “operaţie”.

Pun repede de cafea şi o zbughesc la baie. Apa caldă vine cu întârziere, ca trenul în gară!

Cu greu, reusesc sa mă bărbieresc, chiar și cu o mică tăietură, moment în care aud un zgomot suspect. Mă gândesc la cauza acestui zgomot, al cărui efect îl descopăr când ajung în bucătărie: toată cafeaua se scursese pe aragaz. Rămas fără cafea, mă enervez şi vreau să plec.

Mă întorc în cameră să-mi iau cheile de la birou şi telefonul. Ies repede, trag uşa şi cobor scările.

La parter, am remuşcări… oare am încuiat uşa?

Hotărât, mă întorc, verific şi totul este în regulă. Cobor trei trepte apoi mă întreb dacă am oprit apa la baie, după ce m-am bărbierit….

Revin la uşă, descuind-o acum şi verificând robinetul. Totul era OK, doar mintea mă punea pe “drumuri”. Verific iar totul, încui uşa, o verifica de trei ori şi cobor.

Pe scări, dau de vecina de sub mine, care nu prea aude. Mă vede şi ţipă la mine, întrebând, ce mai fac. Ţip la rândul meu, că sunt bine şi-i doresc şi ei la fel, după care cobor scările. Mă simt mai bine, pentru că au răbufnit nervii din mine, fără a ştii cineva… oricum ţipând la vecina surdă, m-am răcorit….

Constat cu stupoare că am pierdut autobuzul. Simt o stare de… relaxare….. culmea.

Lângă mine, apare vecinul cel nou şi mă întreabă încotro merg. Îi spun destinaţia şi el remarcă că locaţia e în drumul său, şi mă va duce cu maşina. Urc fericit lângă el, şi-mi oferă o cafea spunându-mi că are mult prea multă licoare, făcută de soţia lui. Sorb fericit cafeaua şi ajung la servici, înaintea tuturor.

Mă asez la birou şi apare o colegă, în faţa căreia răbufnisem ieri, nervos că cealaltă colega a ei mă acuzase de anumite lucruri pe nedrept. Aceasta vine la mine şi-mi întinde o hârtie. Mă uit peste document şi descopăr că sunt dovezi care mă absolv, complet de acuzaţiile colegei acesteia. Brusc îmi dau seama, că cele două colege, erau în… duşmănie.

Am cinci minute libere şi încep să gândesc, ca o fiinţă cugetătoare. Ajung la concluzii şi principii importante de viaţă:

Mereu găseşti ajutor la duşmanii adversarului tău, chiar dacă nu sunteţi prieteni

O zi ce începe prost, nu trebuie neapărat să se termine şi mai prost… O zi imperfectă la început, poate fi la final o zi perfectă!

O mică întârziere poate duce la o mare realizare!

Trebuie doar să gândim şi să ne bazăm pe intuiţie, să profităm de situaţii şi nu numai!

DISconect

Toţi oamenii îşi programează viaţa într-un fel sau altul.

Poate acest motiv, a dus în trecut la invenţia calculatorului, a programării pe calculator.

Viaţa este ca o schemă logică. Întâlnim diferite căi, unde avem de ales între DA şi NU. În funcţie de opţiunea aleasă, avem în continuare puterea de a decide noile drumuri de parcurs.

Calculatorul faţă de om, are un avantaj. Există opţiunea de disconect şi se poate reveni cu bine, înapoi la fazele iniţiale şi a se reface programarea. În viaţă, nu ai decât opţiunea “SIGN UP”, dar este valabil doar pentru viaţă….

Nu putem reveni la etapele anterioare ale vieţii, deci trebuie să ne asumăm răspunderea pentru greşeli.

Greşeala face parte din viaţă. Nu poţi avea mereu, numai decizii bune.

Indiferent cum ne programăm viaţă, dorim, măcar câteodată, acel DISCONECT, al etapei parcurse… dar nu se poate…

Viaţa trebuie să o trăim aşa cum este şi să ne asumăm răspunderea ei, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru, implicaţi în ea.

Dacă nu ne programăm anumite etape de viaţă, din teama de a greşi, ne trezim luaţi de valul zilnic care ne poartă haotic în diferite direcţii… dar omul este ca o trestie în calea vântului, care se îndoaie dar nu se rupe!

Noi suntem liberii noştri arbitri, ne decidem viaţă, noi dăm DISCONECT din anumite direcţii bune sau greşite alese pe calea vieţii, încercând apoi un REFRESH pentru a remedia problemele ivite.

Între trecut şi prezent

Trecut … prezent …. sunt două perioade existenţiale ale omului….

Nu vreau să fac o comparaţie între aceste timpuri, trecute sau prezente în contextul existenţei politice, mă refer doar pe planul evolutiv, sau nu, al omului.

În trecut, omul de „alături” venea imediat să te ajute când aveai nevoie, în prezent, se bucură că ai probleme şi chiar te „ajută” să le ai în continuare.

Deunăzi, fiind în autobuz, am asistat la o discuţie între patru băieţi, de clasa a VI-a. M-am chinuit mult, să înţeleg ce vorbesc, mai ales că tonul era unul ridicat. Cu greu mi-am dat seama că vorbesc în dulcea limbă românească, dar cu multe greşeli de exprimare, dezacorduri…

Înainte, oamenii „mari” îi corectau, acum nu au curajul pentru că nu se ştie niciodată ce repercursiuni sunt. Acum este la modă limba românească, care să aibă un dicţionar de traducere, în aceeaşi limbă românească….

Acum jumătate din viaţă muncim să strângem averi, apoi restul vieţii ne chinuim să învestim averile, în sănătatea pe care am neglijat-o….

În trecut ne bucuram de ceea ce aveam, ce obţineam, acum suntem prea obosiţi pentru a ne relaxa, bucura şi uneori, chiar să şi gândim….

Bucuria devine un „cadou”, căci apare rar, iar melancolia, tristeţea şi rutina sunt la locul lor…

Noi trebuie să ne şlefuim prezentul pentru a ne putea bucura de viitor.

Fiecare dintre noi, ne naştem cu un har, pe care-l cultivăm sau îl ignorăm în viaţă, fapt care ne afectează viitorul.

Trebuie să ştim ce vrem şi să obţinem acele lucruri în cursul vieţii, dar nu călcând peste „cadavre”, ci prin propriile noastre valori.

Fiecare om are o valoare, dar trebuie să ştie cum să o folosească şi să nu se piardă în neantul dejnădejdiei.

Trebuie să credem în noi, să luptăm pentru a reuşi!

O poveste de….. viata

A fost odată ca niciodată… cineva care a pus suflet şi a făcut lucruri măreţe.

Încet și-a descoperit numele şi propria valoare, devenind MÂNDRIA. Încet încet,  umblând prin lume, a găsit prietenii cu chipul şi asemănarea sa…. S-a căsătorit şi a devenit …. NUL.
Considera că toate celelalte persoane, sunt mult sub nivelul lor. Încet s-a retras singură şi s-a contemplat în viaţă, dând naştere, pe rând copiilor,  din NEPĂSARE, s-a iscat UITAREA care a dus apoi la LENE.
Cei trei copii, au pornit prin lume şi au adunat adepţi, fiecare pentru el  şi chiar câte unul pentru fiecare laolaltă.

Azi ei umblă împreună sau separat încercând să-i adune pe cei asemeni lor, pentru a veni la putere.
NEPASAREA , a trecut pe la omul : care nu se sinchiseşte să ridice un obiect scăpat de un  semăn de-al său ( “dacă l-a scăpat, să-l ridice…”), dacă vede că un om greseşte nu-i trece prin cap să-i dea sfaturi utile, trece cu privirea spre cer când vede o veche cunostinţă, nu respectă regulile de circulaţie ( viteză excesivă cu maşina, şi nu numai )…..

UITAREA îl fericeşte pe omul care-şi uită cunostinţele prietenii, ignoră ajutorul primit, crezând că totul i se cuvine de drept…. Doar aparţine MÂNDRIEI!

LENEA… cucoană mare, de ce să ajute pe cineva să transporte un produs imens cu care se chinuie, sau să cedeze locul, în mijloacele de transport în comun celor care au nevoie? Dacă nu are profit, de ce să se implice în ceva? Iar gunoiul nu trebuie dus până la coş când pământul de sub picioare este mult mai aproape?

Prea multă lene, pentru a face ordine şi curăţenie, până murdăria devine rege, şi nu numai….

Uite aşa cei trei copii încet-încet cuceresc omul, lumea şi viaţa pământească.

Cel mai rău este când toţi trei se adună într-un singur om, unde este şi părintele lor, care apoi se va multiplica ca o clonare….

Să încercăm să nu devenim, NULi….

T(eama de t)RECUT

De multe ori în viaţă ezităm să facem anumite lucruri, sau diferiţi “paşi” din cauză că un anume „X”, care a trecut prin ceva asemănător, nu i-a mers prea bine….

De fapt noi ne temem de viitor! Privim cu scuze în trecut, pentru a amâna deciziile din prezent.

Noi amânăm , în general deciziile majore, pentru a ne mai gândi! Dar uneori atât de mult stâm să ne gândim că pierdem ocazii, sau uitâm să ne continuăm gândurile!

Este adevărat că deciziile pripite, luate de oamenii repeziţi, în mare parte sunt inoportune, dar nici prea multă „gândire” nu ajută!

Oare cum este mai bine, decizie spontană sau una cumpătată?

Normal că orice decizie este influenţată de mai mulţi factori.

Concluzia este că uneori regreţi, indiferent de ceea ce ai decis. Contează momentul când regreţi căci, poate regreţi, doar că nu regreţi…

Noi nu suntem vinovaţi pentru modul, locul și viața avută la naștere, ci doar pentru felul în care trăim!

De multe ori, un pas mic, poate însemna o mare realizare!