Arhive etichetă: viata

Lupta pentru putere

       În orice, peste tot unde sunt oameni diferiţi în acelaşi mediu, există automat o luptă pentru putere.

     Fiecare companie dorește să atragă clienți, să aibă profituri mari. Între mai multe firme cu același domeniu de activitate, există o luptă pentru putere, supremație. Dacă ar fi doar o concurență reală, loială, ar fi pentru beneficiul clienților, ducând şi la dezvoltarea companiei, dar din păcate, au loc lupte, care produc în timp, doar neplăceri celor implicați. Aceste repercursiuni nu se pot rezolva, ducând la falimentul și discreditarea unor corporații. Marile bătălii sunt inegale și pline de pierderi colaterale de… război.

        Această bătălie pentru putere, s-a extins și în rândul celor mici.

    La orice loc de muncă, apare lupta pentru putere, pentru a conduce. Nu este rău, dacă totul se face prin îmbunătățiri, progrese și nu prin sabotarea muncii celorlalți. Unii asemenea luptători, chiar distrug destinele celor din jur, dorind ca apoi, acestia să fie subordonați impecabili…

     Trebuie să fim constienți, că în lume, fiecare are un loc anume. Uneori lupta se poate încheia înainte de a începe. Totul ține de caracterul persoanelor implicate și de felul în care managerul gestionează situațiile apărute.

        Nu trebuie să existe favoritisme,  doar dreptate!

        Orice luptă pierdută, poate fi un câștig…

    Să ținem cont de viață, să evităm răutatea, ura, discriminarea, minciuna, bârfă…

     Oare nu este mai frumoasă viața dacă toți a-mi fi buni și ne-am sprijini între noi?

Vorbe de duh

Numai când dai de mai rău, descoperi ce bine era acolo unde ziceai că îţi este rău!

Când munceşti prea mult, nu ai timp să-ți foloseştei beneficiile obținute, care ajung la alte persoane care trăiesc bine fără a munci!

De multe ori îți faci griji pentru altul, că o duce… mai bine ca tine!

Când cauți ceva, sigur nu-l vei găsi acolo unde crezi cu certitudine că se află. Pentru cei interesați, obiectul căutat mereu va fi în ultimul loc unde te gândești că ar fi.

Nicăieri nu este mai bine ca acasă, cu condiția să te simți, acasă!

Un zâmbet pentru fiecare, reprezintă o sanșă nouă pentru o zi bună!

Fețele omului

     „Aşa m-am săturat de România” auzim deseori în jurul nostru. Dar nu este adevărat, ne-am săturat doar de cei care au făcut România să fie aşa….

   Ne dorim mult scăpăm de unele persoane care nu au o logică în ceea ce fac și ne influențează în mod negativ, atât gândirea cât și modul nostru de acțiune în viață.. Inevitabil, parcă aceştia tot insistă, prin anumită conjunctură sau diferite situaţii să revină în peisajul nostru. Sunt acei oameni care nu pot trăi, nu pot exista doar dacă se folosesc de alte persoane.

     Atunci când vedem o persoană care „biciuieşte” pe cei din jur, este nesimţit şi fără caracter, suntem conştienţi că nu se mai poate face nimic. Dar aceeaşi persoană, merge la biserică şi culmea se crede om bun… Care-i faţa lui adevărată? Cred că nici acesta nu știe….

    Caracterul omului ține mult de educație și de constiință. Sufletul nu poate fi diferit, în funcție de anumite ocazii sau persoane. Un om bun nu poate fi rău și nici invers.

    Noi nu trebuie să-i judecăm pe cei din jurul nostru, să nu-i bârfim și să-i luăm așa cum sunt și să încercăm să trăim alături de ei, precum ființele care gândesc.

   În acest caz adaptabilitatea este o caracteristică care trebuie exploatată la maxim.

    Dacă totul ar fi frumos în viața noastră atunci nu am simți că trăim, am considera că suntem deja în Rai, unde totul este așa cum ne dorim!

Cum a fost…

     Cum a fost la școală?

     Bine. M–a ascultat profesorul dar nu a făcut nimic din ce i-am zis și mi-a spus că nu am învățat!

     Cum a fost ziua de azi?

      Ca la servici.

     Adică m-a luat șeful la întrebări și deși am avut toate răspunsurile la mine, nu au fost pe placul lui.

     Aceeași întrebare, două răspunsuri diferite, conform etapelor de evoluție din viață. Indiferent de vârstă pe care o avem, mereu suntem luați la întrebări. La școală reușim să evităm unele momente neplăcute, dând vina pe un câine care ne-a mâncat caietul, pe un șoricel care ne-a ronțăit filele din carte…. dar când creștem, trebuie să acceptăm provocările. Fiecare persoană are câte un șef iar ziua sa, depinde de toanele, rațiunea și/sau logica acestuia. Chiar și patronii au un șef, în fața căruia acceptă tacid, provocările. Șeful lor este banul.

      Deci, putem spune că omul este mereu subordonat cuiva, pentru că existența lui depinde de cei din jurul său. Dar ceea ce nu conștientizăm în totalitate, o reprezintă ideea că nimeni nu este mai presus decât altul, ci chiar dacă tema a fost una grea și ne-am chinuit să o realizăm dar nu am avut finalitatea dorită, trebuie să trăim fiecare zi, cu un zâmbet și clipe de satisfacție, pentru că fără să ne dăm seama, în fiecare clipă evoluăm, învățând câte ceva nou și util!

O … viaţă….

    Putem spune cu certitudine că nu există persoană a cărei viaţă să fie numai plină de reuşite, fericire şi sănătate deplină.

   Viaţa este o continuă luptă pentru supravieţuire, din ale cărei hăţişuri încercăm fiecare să găsim calea mai bună, mai uşoară. Dar nu toţi avem noroc de aceasta.

    Fie că suntem copii, adulţi, părinţi, mereu vom întâmpina greutăţi, probleme ce trebuie rezolvate, fie ele oricât de mici. Nimeni nu are o viaţă boemă!

   Unii fac cură de slăbire, alții participă la terapii legate de anumite boli sau dorințe dar toți fcem tot posibilul pentru a ne îmbunătăți viața.

     Înainte de a lua o decizie majoră, poate nu e considertă de noi ca fiind importantă la acel moment, este important să ne informăm în detaliu la ceea vrem să facem. Întîi să facem o analiză pe baza mai multor date din diferite surse de informare. Același mesaj, poate fi transmis puțin distorsionat, fie din cauza „zgomotelor”, fie din rea voință.

    Orice decidem legat de noi, răspunderea ne revine nouă, în totalitate, pentru că noi punem ideea în aplicare. Și ceea ce facem, gândim, ne caracterizează șo ne influențează, că doar o viață avem!

Personaj sau persoană?

     În cursul vieții întâlnim mai mulți oameni în timpul propriei călătorii prin viață. Oamenii pot fi ca niște actori ai unei piese de teatru în care noi avem rolul principal. Totul se învârte în jurul nostru și avem contact cu multe personaje.

    Personajele sunt acei oameni care trec pe lângă noi fără a-i observa și nu intervin asupra vieții noastre. Sunt și acei prieteni, care la greu, dispar ca și cum nu ar fi existat. Sunt și acei oameni pe care-i ajutăm, iar când își ating scopul scapă de noi de parcă s-ar lepăda de coșmarurile vieții.

     Persoanele… sunt acei oameni dragi care sunt alături de noi, care ne ajutăși cu care luăm contact în viața de zi cu zi, de cei în care putem avea încredere.

     O persoană dragă este cea care face totul pentru tine, gândindu-se doar după aceea la el! Aveți multe asemenea persoane? Dacă da, fericire…. dacă nu, să încercăm noi să-i schimbăm pe cei pe care putem.

     Personaje sunt multe dar persoane… depinde doar de noi, pentru că fiecare influențăm, în mică parte, pe cei de lângă noi!

Viața o veșnică așteptare!

     Viața este o veșnică așteptare. Din momentul veștii că o să apărem pe lume, noi și cei din jurul nostru avem diverse așteptări.

       La început se așteaptă de la noi să facem primii pași, să emitem primele sunete, să mergem la grădiniță, la școală, să ne pregătim de viața noastră.

      Din momentul începerii vieții de copil, începem și noi să așteptăm. Pe perioada școlii, vrem să vină vacanța, să mergem în concediu cu cei dragi.

      Apoi așteptăm să fim adolescenți, să terminăm școala, să facem o facultate și să ajungem să trăim pe propriile picioare: să avem un servici și o familie.

    Urmează așteptarea omului adult: să-și mărească familia, să-i crească copilul, să evolueze profesional și personal.

     Urmează așteptarea vârstei de pensionare, să ajungă pensia, să ne păstrăm sănătatea șubrezită și apoi să evoluăm fizic și spiritual pentru Lumea de dincolo.

    Indiferent de vârstă, noi așteptăm necontenit cocediul, Sărbătorile de Paște și Crăciun, apoi Revelionul și speranța pentru un an mai bun.

     Toți așteptăm dar, fiecare cu gândurile și ideile lui, care trebuie să fie pozitive. Nimic nu poate fi rău, doar greu și posibil de realizat!

Scopul

      Toate întâmplările și activitățile noastre au un scop anume, care pornește din momentul stabilirii unui anumit țel.

    Scopul ne însoțește în viașă precum două persoane care se deplasează într-o direcți comună.

      Ceea ce urmărim să realizăm ne provoacă stările sufletești care indică percepția noastră asupra vieții.

     Când vedem două sau mai multe persoane care se deplasează împreună, înseamnă că au un scop, o direcție comună măcar pentru bucată de drum.

      Scopul oamenilor trebuie să fie acela de a fi fericiți, iar prin aceasta să inducă o stare de bună dispoziție celor din jur. Zâmbetul, bucuria și chipul vesel sunt caracteristici ce  indică un mod ideal de viață, dar din păcate nu este și unul real.

       Important este să avem un scop real pentru a cunoaște cu aevărat de ce trăim și cum ne dorim să evoluăm.

Fiecare este un lider…

… al propriei vieți. Omul nu poate fi singur pentru că lipsa de socializare ăl va amplasa într-un mediu întunecat și necunoscut. Pentru a reuși în ceea ce întreprinde, trebuie să fie propriul său lider.

      Indiferent de sfaturile celor din jur, fiecare își ia singur decizile, alegând conform propriilor principii, concepții și/sau idei.

      Conform specialiștilor în psihologie, un om care vrea să fie un lider desăvârșit trebuie să aibă mai multe calități care să-i aducă aprecierea celor din jur și propria reușită în ceea ce întreprinde: caracterul, carisma, angajamentul, comunicarea, competența, curajul discernământul, concentrarea, generozitatea, inițiativa, ascultarea, pasiunea, atitudinea pozitivă, rezolvarea problemelor, relația, responsabilitatea, siguranța, auto-disciplina, servitudinea, învățarea și viziunea.

         Toate aceste caracteristici se referă la sine, la stima de sine.

       Riscul și informarea implică caracterul care garantează succesul durabil în fața problemelor. Oamenii se nasc cu un anumit talent dar, caracterul și personalitatea, și le formează singuri, reușind doar prin învățare și reflecție.

      Fiecare persoană își caută modele de urmat, descoperă propriile deficiențe și dă piept cu realitatea și reconstruiește atât după victorii cât și după eșecuri.

Nu pot, nu vreau….

      … nu este același lucru. Fiecare persoană a avut un moment în viață când a fost nevoită să ia o anumită decizie. Câteodată avem tendința de a spune că nu putem face ceva anume, dar de fapt poate nu vrem.

      Oamenii ezită uneori din frica de a asuferi un eșec sau de teama de anu dezamăgi. De ce spunem că nu putem fără a încercă măcar să facem ceva legat de problema apărută?

    Poate ceea ce a apărut și ne este teamă, poate fi o oportunitate pentru noi. Trebuie să analizăm problema și să luăm decizia pe care să o punem în aplicare.

     Timpul de multe ori este împotriva noastră și ne provoacă griji uitând să ne relaxăm. Câteva minute de relaxare, de detașare fac totul mai productiv decât o continuă muncă.

   Dacă vrem, putem. Dacă reușim să trecem peste negarea capacităților și a abilităților noastre, vom descoperi adevăratele noastre limite!