Arhive etichetă: zile

PRINcipii de VIAŢĂ

Mă trezesc cu greu, aproape ca în fiecare dimineaţă. Seara trecută am adormit greu, ca de obicei. Aşa aş mai dormi acum…..

Dar mă gândesc că am o zi infernală. Trebuie să demonstrez şefului că prietena acestuia, adică “pila” lui mă acuzase pe nedrept de nişte omisiuni. Trebuie neapărat să ajung mai repede la servici!

Seara trecută renunţasem la bărbierit pentru ca să fiu mai fresh azi, făcând această “operaţie”.

Pun repede de cafea şi o zbughesc la baie. Apa caldă vine cu întârziere, ca trenul în gară!

Cu greu, reusesc sa mă bărbieresc, chiar și cu o mică tăietură, moment în care aud un zgomot suspect. Mă gândesc la cauza acestui zgomot, al cărui efect îl descopăr când ajung în bucătărie: toată cafeaua se scursese pe aragaz. Rămas fără cafea, mă enervez şi vreau să plec.

Mă întorc în cameră să-mi iau cheile de la birou şi telefonul. Ies repede, trag uşa şi cobor scările.

La parter, am remuşcări… oare am încuiat uşa?

Hotărât, mă întorc, verific şi totul este în regulă. Cobor trei trepte apoi mă întreb dacă am oprit apa la baie, după ce m-am bărbierit….

Revin la uşă, descuind-o acum şi verificând robinetul. Totul era OK, doar mintea mă punea pe “drumuri”. Verific iar totul, încui uşa, o verifica de trei ori şi cobor.

Pe scări, dau de vecina de sub mine, care nu prea aude. Mă vede şi ţipă la mine, întrebând, ce mai fac. Ţip la rândul meu, că sunt bine şi-i doresc şi ei la fel, după care cobor scările. Mă simt mai bine, pentru că au răbufnit nervii din mine, fără a ştii cineva… oricum ţipând la vecina surdă, m-am răcorit….

Constat cu stupoare că am pierdut autobuzul. Simt o stare de… relaxare….. culmea.

Lângă mine, apare vecinul cel nou şi mă întreabă încotro merg. Îi spun destinaţia şi el remarcă că locaţia e în drumul său, şi mă va duce cu maşina. Urc fericit lângă el, şi-mi oferă o cafea spunându-mi că are mult prea multă licoare, făcută de soţia lui. Sorb fericit cafeaua şi ajung la servici, înaintea tuturor.

Mă asez la birou şi apare o colegă, în faţa căreia răbufnisem ieri, nervos că cealaltă colega a ei mă acuzase de anumite lucruri pe nedrept. Aceasta vine la mine şi-mi întinde o hârtie. Mă uit peste document şi descopăr că sunt dovezi care mă absolv, complet de acuzaţiile colegei acesteia. Brusc îmi dau seama, că cele două colege, erau în… duşmănie.

Am cinci minute libere şi încep să gândesc, ca o fiinţă cugetătoare. Ajung la concluzii şi principii importante de viaţă:

Mereu găseşti ajutor la duşmanii adversarului tău, chiar dacă nu sunteţi prieteni

O zi ce începe prost, nu trebuie neapărat să se termine şi mai prost… O zi imperfectă la început, poate fi la final o zi perfectă!

O mică întârziere poate duce la o mare realizare!

Trebuie doar să gândim şi să ne bazăm pe intuiţie, să profităm de situaţii şi nu numai!

Copilul…de ieri…de azi…de mâine….

Fiecare copil este rezultatul unei iubiri .

De 1 iunie serbăm ziua copilului, deci, cum fiecare din nou am fost copilul cuiva, este clar că este şi ziua noastră…mereu!

Acest copil,  în timp, trebuie modelat pentru viaţă de cei din jur şi mai ales, de cei care i-au oferit darul cel mai de preţ, viaţa..

Din păcate, tot mai mulţi părinţi, îşi lasă de izbelişte odraslele. Nu pot fi numiţi părinţi denaturaţi, ci doar alergători împotriva timpului pentru câştiguri bănoase, o viaţă mai bogată şi un viitor mai fericit . Această luptă o duc în special pentru tot pentru copii şi în general pentru familie.

Copiii lăsaţi în voie de părinţi, care au încredere în ei ( doar sunt copiii lor, nu ? ) , îşi dedică timpul internetului, îşi fac prieteni pe messenger, îşi caută rezolvările diverselor probleme, pe diferite sit-uri şi-şi fac modele de viaţă, de la televizor sau prin intermediul internetului. Vor continua pe calea vieţii cu un handicap psihic. Ei caută răspunsurile la întrebările ce le macină copilăria, pe internet.

Internetul ajunge să înlocuiască părinţii.

Părinţii trebuie să acorde câte puţin, timp mai mult copiilor, aceştia sunt viitorul lor, sunt cărţile lor de vizită.

Părinţii ar trebui să-şi  ia copiii şi să-i ducă în călătorii, să facă excursii…. Să vadă împreună frumuseţile locale, să respire aerul curat al pădurilor. Astfel îşi bucură sufletul şi-şi refac sănătatea, atât de afectată în oraşele poluate.

Trebuie acordat timp mai mult copilului, chiar dacă acum acestuia nu-i place, însă acesta , în viitor, va mulţumi.

Chiar dacă esti departe de copii, doar gândul la ei, scurtele discuţii, pot fi adevărate cărămizi în construcţi unei vieţi fericite, în viitorul apropiat.

Să nu regretăm despărţirile de cei dragi, acest lucru trebuie să întărească omul, personalitatea şi mai ales să anime dorinţa tot mai mare de reuşită, PESTE TOT!

Priveste-ţi atent trecutul, analizează prezentul pentru a pregăti viitorul!

O zi cât o viață …

       Mereu ne lamentăm și spunem: Ce zi am avut!

    Atât de des folosim expresii confuze și definitorii ale unei zile că ajungem să uităm, rolul acelei perioade care a trecut și ceea ce ne-a învățat!

   Fiecare zi ce trece reprezintă o etape de noi cunostințe, de recunoaștere a propriilor valori și de interacțiuni cu cei din jur.

      Viața are ca unități de măsută anii, lunile… orele….adică zilele. 

   O zi bună ne încântă dar o zi rea sau grea, trebuie să ne ambiționeze. Niciodată nu vom avea aceste zile identice, ca o copie la indigo (sau xerox) pentru că totul ar fi mult prea monoton.

     O zi… două zile….fac parte din restul zilelor pe care le traversăm confom stării noastre. Mereu, următoarea zi este prima zi din restul vieții noastre.

     Fericirea ține de noi, de modul cum înțelegem mesajele verbale și non-verbale din jurul nostru. Totul depinde de noi!

     Hai să ne gândim că avem doar zile bune, iar greutățile vin pentru a ne demonstra tăria propriului nostru caracter!