Se aude un zgomot. Nu este nimeni, doar mi se lovesc dinții. Buzele îmi sunt uscate. Trebuie să beau apă. Îmi țin ochii închiși și-mi caut papucii de casă prin mișcarea piciorului. Le găsesc și mă încalț, dar cred că am greșit, piciorul stâng avea papucul drept… Renunț la papuci și mă ridic din pat, concentrându-mă spre zona în care să mă îndrept? Spre bucătărie, spre baie…

În cazul în care mă deplasez spre bucătărie, drumul este mai lung și trebuie să aprind lumina pe hol, care probabil mă va trezi. Aleg calea spre baie. Trec prin holul care are un bec cu senzor ce se aprinde suficient cât să nimeresc ușa de la baie și mașina de spălat, pe care se află o sticlă de apă minerală, pregătite pentru a-mi potoli somnul.

Întind mână și iau sticla, dar mă împiedic în covorașul din baie și mă dezechilibrez. Nu vreau să-mi deschid ochii deși o voce interioară mă avertiza de pericole. Nu apuc să mă gândesc că simt cum cad peste chiuvetă și mă lovesc la spate. Îmi întind mâna să mă prind de grătarul de lângă cadă uitând că pusesem o găleată cu apă pe acesta, deoarece se oprise furnizarea de apă curentă din cauza unor reparații la conducta generală.

În timp ce apa îmi curge pe cap, iar sticla de apă minerală se scaldă în chiuvetă, stau și mă gândesc: “vroiam doar să beau apă, nu să fac baie”.

Deschid ochii și constat că este beznă în jur, senzorul nu ajungea până în dreptul meu iar o voce îmi spunea: “du-te, du-te”.

Încerc să mă ridic în timp ce simt o durere iar picioarele nu mă ascultă. Cineva m-a legat… Întind mâna și simt un material pufos. Mă sperii și mă retrag în spate ajutându-mă de mâini. Ating cada rece cu cotul și din gâtlejul meu încearcă să răzbată niște sunete care se încăpățânează să nu iasă.

Tresar și simt transpirația pe spate. După câteva secunde de gândire logică, îmi dau seama că nu este transpirație, ci doar apa din găleată care se scurge și-mi udă toată pijamaua.

O voce îmi răzbate prin minte: “hai repede, că timpul trece”. Încerc să mă dezleg folosind mâna stângă. Reuseșc. O voce interioară îmi răsună în gândurile mele amestecate care-mi spune: “dezleagă-te”. Trag de sfoară, care de fapt este halatul meu de baie care căzuse din cuiul în care fusese agățat. Cred că eu m-am prins de acest obiect vestimentar în timp ce mă rotisem în pași de dans, după contactul dur cu mașina de spălat versus chiuvetă.

Deodată se aude ceva…. Nu este vocea interioară, nici gândurile…. Mă simțeam ca într-un film care se derula cu o acțiune la care participam în mod inconștient. Se aude soneria. Cred că a venit vecinul din apartamentul de mai jos, speriat de zgomote și panicat de picăturile de apă care se prelingeau din tavanul locuinței sale. Probabil își imagina că iar am adormit în cada de baie…

Așa mi se întâmplă mereu, când mă pregătesc să urmăresc un film la cinema,. Înainte de toate, eu îmi imaginez scenariul și pe mine ca făcând parte din acțiunea peliculei cinematografice. Uneori, dar totuși destul de des, imaginația mea îmi joacă feste iar realitatea obișnuită devine una palpitantă, presărată cu evenimente de acțiune chiar și cu efecte speciale create de mediul înconjurător. Sunt un mare iubitor de filme, iar derularea unui film nu se termină concomitent cu afișarea genericului de final, ci continuă mult timp după aceasta. Eu mereu încerc să fiu personajul pozitiv, care încearcă să rezolve optim și în mod diferit probele și necazurile prin care trece eroul.

Aceste aventuri de noapte mi-au fost influențate în mod cert de bucuria de a participa la un mare eveniment cinematografic : lansarea în România, la cinema a filmului de acțiune-comedie-thriler: “Ghostbusters Afterlife”, în data de 3 decenbrie 2021. Sunt extrem de curios de efectele speciale de care vom avea parte. O să merg în mod cert, alături de soția și de prieteni, fiind la fel de tăcut, pentru că mă voi transforma în eroul principal al filmului și nu vreau să fiu deranjat de nimeni, de nimic, poate doar puțin de popcorn.

Filmul este distribuit de către InterComFilm, compania care ne-a încântat cu producții de inestimabilă valoare de-a lungul timpului. În această perioadă când peste tot, vedem câte o fantomă care ne dirijează viața din umbră, arta este singura cale prin care ne putem regăsi pe noi înșine.

Gândindu-mă la ce am pățit doar gândindu-mă la film și urmărind trailerul de la Vânătorii de fantome: Moștenirea, încep să-mi las imaginația să zburde iar destinul să-mi destăinuie o cale, cu ceea ce va fi… după vizionarea completă a acestei producții realizată de Columbia Pictures! Oare acțiunea se va desfășura tot în Manhattan și acum după trei decenii de la evenimentele anterioare?

De multe ori viața bate filmul, iar realitatea și imaginația ne modelează gândirea și percepția asupr evenimentelor aflate în desfășurare.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.