Arhive categorie: Din viata

Reflecții…

Micuţul Andrei şi-a găsit un bun prieten,care este o companie plăcută pentru joacă, în persoana lui Alex

Cei doi sunt fericiţi şi petrec mult timp împreună. Părinţii lui Andrei sunt muncitori la o fabrică în timp ce părinţii lui Alex sunt doctori.

Anii trec. Cei doi cresc şi spre bucuria lor, sunt colegi de şcoală.Andrei învaţă pentru a cunoaşte tot mai mult despre viaţă, iar Alex îşi trăieşte viaţă.  Alex deşi posedă cunoştinţe mai puţine, uneori, reuşeste să aibă note mai mari decât prietenul său.

Andrei rămâne acasă în vacanţe, mergând în sejururi scurte pe la malul mării împreună cu părinţii. Alex petrece săptămâni întregi, prin ţări exotice şi nu numai…

Andrei se decide să studieze ingineria. Alex nu se lasă mai prejos şi vrea să-l urmeze. La examenul de bacalaureat, Andrei ratează o probă, pierzând examenul final, în timp ce Alex, neştiutor, reuseşte să avanseze cu brio.

Alex intră la Facultate, urmat peste un an de către Andrei.

Acest an, îi îndepărtează. Alex are un anturaj de prieteni, iar Andrei se acomodează greu cu cei din jur.

Alex petrece în discoteci, Andrei stă şi are grijă de părinţi.

Anii trec, din nou. Andrei îşi caută un servici pe măsura pregătirii sale, în timp ce Alex îşi deschide o firmă. Amanta lui, devine manager asistent.

Andrei simte povara vieţii.

Alex se dezvoltă tot mai mult, deşi oamenii care lucrau pentru el erau nemulţumiţi.

Peste câţiva ani, Alex, coboară dintr-o maşină luxoasă, privind în staţia de autobuz, unde se afla Andrei. Deşi îl recunoaşte, trece privind spre cer, prin faţa lui. Ajungând la capătul drumului, se trezeşte cu un „noroc”, lansat de un porumbel ce trecea prin zonă.

Anii trec.

Andrei este căsătorit, petrecând momente minunate alături de soţie. Aceste clipe sunt scurte, din cauza serviciului care nu-i lasă timp, pentru anumite plăceri ale vieții.

Alex adună tot mai multe bunuri. Se ocupă de diferite afaceri dubioase dar profitabile.

Anii zboară…

Andrei este fericit alături de soţie şi de alți doi prieteni care i-au rămas fideli.

Alex devine ţinta posturilor TV. Este arestat pentru afaceri dubioase, îşi pierde averea, precum şi doi ani din viaţă pe care-i petrece la ănchisoare. Eliberat, descoperă că prietena lui, plecase cu alt bărbat, care-i promisese raiul de pe pământ. Din acel moment, cade terminat, la pat.

Andrei reuseşte să promoveze la servici.

Alex ajunge la spital. Toţi colegii de salon sunt vizitaţi de prieteni, rude…doar el nu are pe nimeni. Din momentul când a pierdut bogăţia, a pierdut şi prietenii. A aflat că este grav bolnav, fără şansă de vindecare….

Andrei vede un chip cunoscut la spital, în timp ce pleca după ce-şi făcuse analizele anuale. Recunoscuse acel chip. Merge până în magazinul de lângă spital şi face cumpărături. Revine la spital.

Alex se trezeşte din somn, la fel de singur și trist. Brusc în faţa lui, apare Andrei care-i întinde o pungă… Alex nu are ochi decât pentru fostul său prieten…care i-a rămas fidel.

  • Nimic nu este mai important ca un prieten …. spune Alex, îmbrăţisându-l cu ochii în lacrimi pe Andrei.

Prietenii sunt adevăratele bogăţii! Păcat că aceasta o descoperim doar în momente de tristeţe….

Reflecţiile vieţii….

Omul între gânduri și fapte

Oamenii în general, compară mai tot timpul câte ceva, pe câte cineva… de parcă ar fi un sport internaţional! Important este ca această comparaţie să fie una reală, nu doar de dragul artei! Nu poţi compara mere cu pere, femei cu bărbaţi, obiecte cu oameni.

Am auzit pe o doamnă, comparând un bărbat cu altul: X este mai bun că are salariu mai mare, mai prinde câte un ciubuc, are maşină, iar Y abia are cele necesare: o rablă de maşină…. Doamna îşi căuta viitorul soţ, iar felul în care făcea analiza, era ca la târgurile de vite…. Alegi obiectele cu care să trăieşti, sau vrei o persoană care să se adapteze nevoilor tale, să te accepte aşa cum eşti, cu calităţi, defecte….?

Bogăția nu este un atuu, cel puțin bogăția pe care unii o văd. O maşină oricând poate fi distrusă într-un accident, iar ciubucul te poate duce la …arest! Omul şi propria sa personalitate contează mai mult decât orice obiect, care este doar un element de decor! Dacă vrei să demonstrezi că ai mereu dreptate, poţi compare şi dinozaurii cu oamenii!

Înainte de a compara diferite persoane, să ne privim pe noi înşine în oglindă, să ne analizăm, apoi să continuăm, ceea ce este și dacă este de continuat. Oamenii în general obsearvă la semenii lor defectele, nu calitățile. Omul prin calitățile sale a adus plus valoare vieții, planetei și tehnologiei.

Omul din fire este un luptător. Fiecare își evaluează potențialul și atacă problemele. Omul a fost întotdeauna preocupat de uşurarea muncii. Uneori, ideile năştruşnice au dus la mari descoperiri. Pentru a-și ușura munca, omul a inventat câte ceva, care în timp a ajuns o tehnologie performantă înlocuind omul în multe activități. Din păcate, uneori omul nu este apreciat la adevărata lui valoare.

De multe ori, companiile internaţionale, renunţa la diverse investiţii, în detrimentul oamenilor. Pur şi simplu, omul nu este un mijloc sigur pentru obţinerea unui profit. Compania preferă să-şi extindă afacerile în cele mai îndepărtate zone geografice, unde mâna de lucru este ieftină iar automatizarea face un tot unitar cu … omul ieftin.

Trebuie ținut cont de faptul relevant, că dacă oamenii nu mai reusesc să producă pentru ei înşişi, vor fi în incapacitate de a achiziţiona diverse bunuri, iar consumul va scădea. Dacă omul rămâne fără servici, degeaba compania are producţie uriaşă, dar nu va avea o piaţă de desfacere.

În concluzie, omul este prioritar, acesta contează, mai puţin restul lucrurilor, a evenimentelor. Totul se face pentru om, pentru existenţa acestuia, pentru un trai mai bun!

Avem de multe ori, prostul obicei de a cataloga pe cineva după prima impresie, așa cum facem uneori, anumite lucruri după primul impuls. De multe ori se întâmplă ca cele stabilite inițial să se dovedească înșelătoare.

Uneori nu suntem capabili să ne recunoaștem greșeala, insistând să demonstrăm, că ceea ce am gândit sau făcut este conform cu realitatea. De câte ori am gândit despre cineva că este …. dar apoi am descoperit că este altfel?

Suntem obișnuiți să vedem partea negativă din toate, trecând peste lucrurile pozitive, precum gâsca prin apă. Nu înseamnă că cineva dacă este tăcut, este prost sau nu știe să vorbească. Dacă o fată stă lângă un parc unde scrie că e loc de joacă, nu înseamnă că vrea să se joace. De asemenea, nu toți cei care se laudă singuri, chiar sunt chiar așa cum se cred ei.

Dacă nu-ți place de cineva, evită-l dar nu-l jigni. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Să lăsăm aparențele și primele impresii doar la rangul de începuturi. Totul depinde de noi. Să vedem alitățile omului, nu doar defectele acestuia.

Prin noi, îi putem modela pe cei din jur, iar împreună putem face o lume mai bună! Măcar să încercăm, să gândim în sensul bun. Chiar dacă avem vise, să ne lăsăm visurile călăuză spre o viață mai bună.

Prin minte, ne trec multe gânduri. Unele răzleţe, altele rod al cugetării, alte ale imaginaţiei. Fiecare gând, oricât de mic și nesemnificativ este, poate duce la mari idei. Nu trebuie să neglijîm gândurile, că nu se ştie de unde sare iepurele. Fiecare gând merită analizat, dezbătut şi întors pe toate feţele înainte de a abandona ideea. Gândurile sunt rezultatele problemelor, situaţiilor prin care trecem şi uneori, intuiţia şi premoniţia ne ajutî, uneori, chiar fără să ne dăm seama.

Album foto propriu

Călătorind pe o scară a vieții

Ce vremuri erau în urmă cu mai mulți ani, când ne plictiseam!

Acum, în prezent nu avem timp nici să ne dăm seama că trăim. Existăm în mod special prin agitaţia continuă din jurul nostru. Nu avem timp nici măcar să ne gândim că am putea să ne plictisim.

Mai sunt totuși şi unii oameni care se plictisesc. Unii dintre ei se plictisesc de anumite obiecte, alţii de rutină, alţii din cauza… plictiselii. Fiecare persoană, însă se manifestă prin diverse și diferite moduri. Bine ar fi ca toate acestea să fie folosite pentru a se manifesta printr-o creştere a eficienţei şi a dezvoltării personale și/sau profesionale.

Adolescenţii, o parte suficientă dintre ei, renunţă să mai studieze pentru a avea timp să se plictisească. Din această cauză devin persoane care nu discern uneori şi par veşnic neajutoraţi, dar nu este aşa, pentru că ajung să testeze în timp diverse stări complementare acesteia.

Obrăznicia apare şi ea în acest joc al plictisitului şi-i acaparează încet pe cei din jur. Într-un fel, lipsa timpului ne face să fim conştienţi că trăim, deci ca o concluzie certă: existăm. Uneori nimic nu pare să fie aşa cum este în realitate.

Oboseala este tot mai pregnantă la persoanele din jurul nostru, copleşindu-ne şi pe noi. Dar să nu ne plictisem gândindu-ne prea des la ea….

Omul evoluează în viață, indiferent de modul în care trăiește, pentru că acumulează experiență. Fiecare persoană care se naşte începe să urce pe scara vieţii.

Precum ne folosim de o scară pentru a ajunge acolo unde avem treabă, ca să facem ceea ce avem ca obiectiv, aşa urcăm zilnic câte o treaptă spre Cer, acolo unde vom ajunge cu toţii, mai devreme sau mai târziu. Când urcăm treptele vieţii, trebuie să fim atenţi să nu călcăm pe cineva, atât fizic, cât și pe partea psihică, sentimentală a aceluia.

Această scară nu o putem abandona decât atunci când ajungem la capătul ei. După fiecare treaptă, putem avea regrete sau nu, dar nu mai putem reveni pe treapta precedentă. Indiferent de problemele noastre fizice și psihice, noi ne continuam ascensiunea. Ne putem opri doar pentru a medita asupra existenței noastre.

Dacă suferim psihic, înseamnă că suntem vinovați pentru ceva anume, avem remușcări, constiința lucrând împotriva noastră. Dacă avem boli fizice, trebuie să ne gândim din ce motive, suferim aceste repercursiuni.

Dacă ne doare piciorul, poate am fugit de probleme, abandonând pe unii și pe alții, fără regrete. Dacă ne dor mâinile, poate am aruncat prea des vina anumitor greșeli asupra unor nevinovați. O durere de măsea poate fi provocată din cauză că am gustat anumite ″fructe interzise″. Suferind de spate, poate fi o urmă a multiplelor lingușeli și plecăciuni la cei importanți… Stomacul ne  doare din cauza nepăsării, iar durerea de cap le duce pe toate, căci mintea ne conduce.

Important este cum ne simțim când ajungem la capătul scării, al propriului nostru drum, contează mai ales ce vedem privind  în urma noastră! Totul depinde de noi, dacă ne plictisim și urcăm pe scară agale, viața ne poate bate, iar ceea ce va rămâne în urma noastră reprezintă de fapt cartea noastră de vizită.

Gânduri și ambiții

Viața pe care o trăim este în general, așa cum ne-o facem noi, dar intervin și factori externi de care depindem în mod inevitabil. Deseori în viață suntem puși în situația de a fi într-o tabără sau alta. În multe ocazii nu avem ce face și trebuie să luăm o decizie, pentru că neutralitatea nu există.

Sursa: Album foto personal

În perioada copilăriei, în unele vacanțe mergeam în tabără și era frumos, astfel că ni se imprima o noțiune bazată pe sentimente pozitive, legată de acest cuvânt. dar odată cu evoluția noastră în viață, descoperim că unele asocieri ale copilăriei au cu totul alte conotații.

Omul este o ființă care cugetă, mai mult sau mai puțin în sens pozitiv, dar prin deciziile pe care le ia, în mod inevitabil îi sunt influențate următoarele activități și nu numai.

Pe plan profesional, fiecare încearcă să-și ușureze munca, iar uneori anumite principii ale unor persoane pot duce la distrugerea unor lucruri care au funcționat și care au fost făcute bine, dar alții le contestă că vor să-și demonstreze valoarea pe care însă nu o au.

Din motive personale și din dorința de a fi mai presus, pentru că valoarea reală este undeva mult mai jos, prin aroganță și răutate, aceste personaje conduc spre multiple probleme care împart oamenii, conform propriilor opinii. Dacă o părere nu este susținută, cei care au emis-o te consideră că nu faci parte din grupul lor, ci te afli într-o altă tabără fără a-și asculta argumentele.

Persoanele care sunt verticale și-și asumă greșelile și ideile sunt cele care aduc plus valoare companiei și propriei lor imagini publice. Acele personaje care nu pot oferi argumente în afara celor specifice folosirii unei tonalități ridicate, în mod cert sunt oameni care vor doar să profite și să se impună, folosind metoda provocării conflictelor.

Nu există companii perfecte sau ideale, pentru că acestea se construiesc având la baza lor oamenii. Niciodată nu va părăsi vreun angajat o companie, ci doar pe cei care fac parte din ea, pe cei care iau decizii și aplică anumite tratamente acestora. O companie trebuie să existe pentru oameni, cu oameni.

Omul este ca o trestie care se îndoie sub acțiunea furtunii, a vântului, dar nu se rupe. Caracterul și integritatea unui om nu trebuie să fie elemente de negociere a nimănui cu propria-i viață.

Revenind la acel conflict de grup, adică acele tabere care se confruntă, ele niciodată nu vor ajunge la un consens, nu pentru că nu se poate, ci pur și simplu pentru că nu se dorește, din cauza unor ambiții personale și a dorinței unora de a demonstra că sunt peste valoarea celor din tabăra adversă.

Oare de ce nu am putea să avem o viață frunoasă, în care să ne asumăm eșecurile, reușitele și să căutăm soluții doar la acele probleme care sunt nerezolvate, fără a căuta nod în papură altor persoane? Ideal ar fi să nu se arunce vina eșecurilor și a nereușitelor asupra unor nevinovați, doar pentru ca așa se poartă și este mult mai ușor!

Totul ține de om, hai să fim toți buni, să redevenim acei copii inocenți și curioși care se dezvoltă armonios pentru a trăi frumos, nu să devenim din buni, răi.Uneori este greu să ne schimbăm, dar să încercăm să ne îndreptăm spre bine, cu pași mici, ca să fie o lume mult mai bună, fără tabere adverse, ci doar cu tabere de vacanță!

Lauda de sine

Tot mai des observăm în viaţa de zi cu zi, atât la cei din jurul nostru, cât şi la emisiunile de televiziune, că lumea începe să se laude. Acestă laudă de sine, este tot mai pregnantă, peste tot. Începe să facă parte din rutina zilelor noastre….

Se spunea odată  că “ţi-au murit lăudătorii” de te „lauzi singur”. În mod cert nimeni  nu are vreun motiv să te laude!

Normal fiecare om face ceva demn de apreciat, dar nu toţi asteaptă recompense, fie ele materiale sau laudative. Unii o fac doar pentru că aşa este normal.

Nu trebuie să mergi la biserică pentru a te vedea votanţii credincioşi, nu trebuie să apari în “scandaluri televizate” pentru a se auzi de tine. La fel nu trebuie să ajuţi interesat, doar unele persoane, sau doar în anumite momente pe cei din jur.

Viaţa te laudă singură. În urma omului rămâne doar ceea ce a făcut, din dorinţa inimii nu din cauza vreunei … anumite impuneri sau beneficii viitoare!

Valoarea omului se defineşte prin ceea ce a făcut pozitiv, în sensul adevărat al acestui “cuvânt”!

Omul va fi apreciat, mai devreme sau mai târziu, datorită calităţilor şi a propriei valori. Este adevărat că de multe ori, această apreciere este mult prea târzie, dar…

Uneori omul este apreciat doar atunci când nu mai este acolo, unde şi-a pus în valoare calităţile …

Omul modest şi valoros, nu se laudă singur. Uneori chiar nu-i place să fie ridicat în slăvi…

Viața – Între creație și consecvență

Un pictor îşi prezintă operele la o expoziţie proprie. 

Succesul este şi el invitat, reuşind să-i satisfacă pe cei prezenţi la expoziţie. În scurt timp, pictorul îşi vinde toate creaţiile.

O femeie se apropie de acesta spunându-i:

– Domnule pictor, trebuie să treceţi la treabă, că nu mai aveţi nici măcar o creaţie de vânzare!

– Adevărat! Nu mai am de vânzare. Am în schimb, pentru mine,  marea mea creaţie! Cea mai importantă!

– Da? Nu o vindeţi? Care este?

– Nu se poate vinde.

– Chiar nu?

– Nu.

– Care este? Cum se numeşte?

 – VIAŢA.

Cât adevăr este în aceste cuvinte.

 Viaţa este cea mai importantă creaţie a omului. Chiar dacă o parte din ea o „vindem” pentru anumite beneficii, noi ne construim şi ne creionăm destinul.

O creaţie duce la naşterea altei creaţii.

Omul este el însuşi o creaţie.

Din primii paşi ai existenţei, omul îşi începe propria creaţie, de fapt îşi construieşte viaţa.

Creaţia omului conduce la altă creaţie, care duce mai departe la o anumită evoluţie a vieţii, nu numai a personajului principal, cât pentru cei din jurul său, precum şi a celor implicaţi într-un fel sau altul în acest proiect.

De multe ori trebuie să ne limităm la anumite facilităţi ale creaţiei noastre, pentru a nu ajunge în extrema opusă, ca creaţia noastră să fie distructivă, fie pentru noi, fie pentru alţii, acum sau în viitor!

Trebuie să ştim să citim printre rânduri…

Am scris „creaţie” sau derivat al cuvântului de douăsprezece ori, exact numărul lunilor anului…

Mereu avem impresia că retrăim unele secvenţe de viaţă.

Alteori remarcăm că aceeaşi secvenţă se derulează iar şi iar…

Când avem acelaşi traseu zilnic, vedem aceleaşi feţe, zâmbitoare sau nu, care într-un fel ne anunţă că ne încadrăm în programul obişnuit.

Dacă întâlnim o persoană în alt loc, în aceeaşi perioadă a timpului, intrăm în panică, privind ceasul….ori el, ori noi nu suntem în concordanţa zilnică….

Când vedem un om care sapa o groapă pentru utilităţi, mai multe zile la rând, descoperim rutina…. Nu este o consecvenţă este doar o simplă rutină…

Viaţa este făcută din secvenţe successive, uneori aleatorii.

Dacă ne schimbăm traseul zilnic, în sens pozitiv propriei persoane, înseamnă că vrem ceva nou, nicidecum nu putem fi caracterizaţi ca persoane  care nu suntem consecvente. Principiile noastre de viaţă, rămân aceleaşi indiferent cum acţionăm în timp.

Omul este schimbător dar nu în general, doar în anumite momente sau situaţii, uneori doar ca cele caracterizate “de criză”.

Viața fie ea cât de grea, ne mai oferă câte un dar! Totul este să apreciem ceea ce primim, indiferent de cât de mult ne-am dorit și am luptat pentru aceasta.

De multe ori vedem doar partea negativă a lucrurilor, fiind obsedaţi de acele nereuşite, încât nu observăm micile realizări. Prea intrăm adânc în propriile suferinţe, fără a observa uneori adevărata realitate.

Azi poate privim un fapt, o întâmplare ca fiind ceva negativ, rău, dar poate în timp, ceea ce ni s-a întâmplat, a fost o premoniţie, sau un început pentru ceea ce vom obţine în timp.

Important este să fim mereu vigilenţi şi să nu ne lăsăm copleşiţi de probleme şi necazuri.

Fiecare dintre noi, avem ceva pus de-O-parte pentru noi, pentru liniştea noastră sufletească.

Uneori ce Visăm nI se întâmplă dAr nu conştientizăm.

Prin înŢelepciune, descoperim sensuri….

Dar observĂm în timp…

O VIAŢĂ!