Arhive categorie: Din viata

Ieri azi şi mâine

În jurul acestor momente, ni se desfăşoara viaţa.
Mereu trăim cu gândul la ceea ce a fost şi ne pregătim pentru mâine. De multe ori, din această cauză, uităm să trăim azi, regretând mâine.
Să lăsăm acel ieri în trecut, să trăim azi pentru a putea fi un mâine fără regrete.
De multe ori ne gândim sau regretăm ceva dar uităm să vedem şi partea pozitivă.
Dacă regretăm acel ieri, suferim azi şi mâine vom fi pierduţi în hăţişurile deznădejdiei.
Pesimistul vede partea goală a zilei, în timp ce optimistul vede doar partea plină ….
Dacă ai ajutat pe cineva, ai făcut un lucru bun, ai acordat un zâmbet, poţi spune că nu ai ce regreta…Azi a fost o zi bună…
Să nu trăim în trecut, pentru că ne ratăm viitorul.
Să ne amintim de ieri, doar dacă merită, pentru a ne bucura sufletul şi a ne încărca bateriile pentru azi.
Acum este momentul pentru azi…
Să ne trăim prezentul!

Răul din interior

Unii oameni, nu pot trăi fără a face rău. Aşa cum mănâncă, dorm…aşa le este necesar, acea satisfacţie a răului….
Ei trăiesc prin acel rău, bucuroşi de reuşitele lor.
Ei nu-şi dau seama, că făcând rău la alţii, de fapt îşi fac lor rău, lucru ce-l vor observa poate prea târziu pentru ei.
Ei merg clar la orice „negociere” pe varianta pierdere, pentru celălalt.
Ei nu acceptă nici o explicaţie, nici măcar nu ascultă având mereu acel impuls de a spune „nu”, chiar dacă este pentru a face un lucru banal, în favoarea altora.
Răutatea este în interior, se acumulează în timp. Această răutate nu apare din senin, doar din dorinţă, aşa cum nici nu se nasc oamenii cu ea.
Azi faci rău, mâine la fel şi te trezeşti că şi alţii îţi răspund cu aceeaşi monedă. Şi te miri de răutatea oamenilo.

Răul din noi, este mult mai periculos ca răul care ni-l face cineva.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Persoane dragi

Fiecare dintre noi avem măcar o persoană dragă şi suntem dragi la rândul nostru altora.
Fie omul cât de urât sau de „rău” tot este îndrăgit de cineva, măcar de părinţii care i-au dat naştere.
Pentru o persoană dragă suntem gata în orice moment, fie zi , fie noapte, să facem tot posibilul pentru a ajuta la rezolvarea problemelor acestora.
Uneori nu ne dăm seama de „puterile noastre” decât cînd ajungem să le folosim la limita maximă.
Pentru o persoană dragă, nu regreţi niciodată ceea ce faci şi mai ales nu o abandonezi în momentele dificile din viaţă, încercările dure ale vieţii.
Cu o persoană dragă, mereu esti fericit că te afli alături de aceasta, discuţi mereu cu aceasta şi nu va spune niciodată că nu are timp pentru tine.
Mereu o persoană este mai importantă ca orice alt lucru material.
Deci să nu uităm că trăim printre oameni,nu printre bucurii materiale.
Dacă ai un prieten drag cu care nu ai mai vorbit de mult, sună-l. Dacă sentimentul este reciproc,va răspunde imediat, cu bucurie în inimă şi suflet.

Să nu uităm.toţi avem persoane dragi şi suntem la rândul nostru dragi altora!

Adevaruri….

       Gândirea este întotdeauna creatoare,. De ce? Deoarece , a pricepe înseamnă a descoperi că ceva este  … altceva decât credeai că este!

        Partea cea mai lungă a unei conversaţii telefonice începe de la cuvintele : „La revedere, pa şi pusi”.

           Totul nu este să vezi  tu, bine, ci ….. să fii , tu, bine văzut!

       Poetul este inginerul sufletului, aşa cum inginerul este poetul materiei.

           Feriţi-vă de mediocritate. Puterea ei de egalizare este genială!

            Eu am minte multă; poate nu e de cea mai bună calitate dar…

        Cine se scoală devreme, departe ajunge. Eu aş vrea să mă scol departe.

Ultimul om….

De multe ori auzim expresia: “ce sunt ultimul om de pe lume?” ….
La ce ne referim sau la ce se referă, cei ce spun aceste cuvinte!?
Din tonul vocii, ne putem da seama, că persoana respectivă s-a simţit jignită, umilită…
Dar de ce trebuie să se simtă ca ultimul om…? Din contră, ar trebui să se bucure. De ce? Se spune mereu că cei din urma, vor fi cei dintâi. Deci…
Noi nu trebuie să considerăm jignirile ca ceva care să ne strice ziua…să ne întristeze…
Acest lucru trebuie să ne mobilizeze să luptăm, pentru mai bine, pentru a demonstra că suntem oameni…şi chiar ne pasă!
Dacă ne consolăm cu viaţa tristă, cu sufletul încărcat, cu tonalităţile jignitoare ale vocilor anumitor persoane…suntem dejnădăjduiţi într-o lume pierduta pentru noi.
Suntem singurii care luptăm, pentru a demonstra celor din jur, ceva legat de noi. Dacă noi suntem buni, înseamna că niciodată, nu putem fi printre cei din urmă…
Cei care ne desconsideră, se cred mari personalităţi, dar de fapt sunt nişte fiinţe cuvântătoare, şi doar atât.
Fiecare dintre noi, am suportat jigniri sau umilinţe, pe nedrept, pentru că aşa este viaţa şi societatea. În noi constă puterea de a schimba aceste lucruri…

DinamicA VIEŢII

Câţi dintre noi putem spune că avem o viaţă liniştită, relaxantă ?
Puţini… de ce oare?

Viaţa noastră a devenit complicată, agitată , tumultoasă din momentul în care ne-am născut.
Omul, provoacă agitaţie în jurul său, prin simplul fapt că există.
Când suntem copii, cei mari au grijă de noi să ne educe, să ne înveţe…. Apoi creştem şi începem să fim agitaţi din cauza viitorului pe care-l pregătim, indiferent care ar fi, însă, având repercursiuni asupra viitorului.
Cu cât înaintăm în vârstă, suntem agitaţi datorită familiei, a mediului în care trăim şi muncim, uitând să facem ceva şi pentru noi….

Munca şi problemele cotidiene ne atrag într-un vârtej din care cu greu putem ieşi…
Timpul zboară, zilele trec, vremurile se schimbă şi descoperim că am trecut de multe ori pe lângă o sanşă, pe lângă persoane pe care le-am ignorat, dând vina, pe dinamica vieţii…

Trebuie să privim în profunzime, să uităm de probleme pentru un timp oricât de scurt, să fim „noi cu noi” …
Să ne dedicăm o perioadă din timp, din viaţă, nouă şi celor dragi nouă… să nu-i uităm şi mai ales să nu ratăm momentele importante de pe aripile vieţii în vârtejul timpului!

Normalitatea

Ce este normalul?
Uneori ceea ce noi credem că este normal, altuia i se pare anormal.
De acest lucru ne lovim mereu,în viaţa de zi cu zi, acasă, la locul de muncă sau oriunde ne-am afla.
De exemplu, acasă este normal să ai grijă de propria casă, dar unora li se pare ceva ciudat să faci mereu curăţenie, mâncare gătită proaspăta….
În piaţa , de sărbători, normal ar fi ca produsele să se ieftinească, dar ele, însă se scumpesc! Cum este oare normal? Nu este mai bine să vinzi mai ieftin şi mai mult, ca în alte zone ale globului pământesc, decât să vinzi puţin dar scump?!
Normal este să-ţi câştigi existenţa prin muncă….într-un timp se plătea ne-munca.
Nu este normal să fii cinstit cu ceilalţi, cum esti cu tine însuţi?
Nu este normal să fii bun cu cei din jur şi să nu fii luat drept fraier?!
Unde este graniţa dintre normal şi anormal? Fiecare îşi are propria graniţă!
Nu contează ce crezi, contează ceea ce faci….
Deci trebuie să ne asumăm riscurile, fie ele normale sau anormale!
Fiecare să facă ceea ce vrea.
Să fie bine pentru el dar…normal, să nu fie rău pentru alţii!

Putem învinge răutatea?

Zilele trecute eram trist. Supărat. Cineva mă întrebase cauza iar eu am spus că sunt trist, pentru că mă înconjoară, nişte oameni răi…Negativişti…
Persoana care mă întrebase, mi-a confirmat că oamenii în general sunt răi. Mereu au fost! Persoana era mirată ca eu nu ştiam acest lucru…Era ceva normal!
Acest lucru m-a pus pe ganduri. Am inceput sa studiez, atent persoanele din jur.
La servici, din trei discuţii, două sunt certuri între persoane. Replicile necunoscuţilor, din magazine, alte locuri publice sunt pline de ură. Respectul pentru cei in vârstă, femei…nu mai există. Se vede egoismul….eu-l propriu ….
Pe străzi se aud mereu claxoane şi înjurături, replici acide….Discuţiile politicoase între necunoscuţi devin dispute verbale în timp scurt….
Oare ce ne face să fim duşmănoşi? Anturajul…stresul….viaţa grea…
Îmi amintesc că şi eu mă bucurasem că cineva care tot timpul ocărea colegii, a fost muştruluit pentru anumite fapte şi atitudini….oare este semn că ajung să mă bucur de necazul altora, sau de faptul ca îşi primeşte răsplata şi poate va fi o persoana reconciliantă?!
Omul nu se poate schimba…ca fire….important este ca ceea ce este negativ, să fie lăsat la o parte, măcar o perioadă….
Răul trebuie tăiat de la rădăcină, din copilărie…nu trebuie lăsat să ne conducă.
Dacă am face un bine cuiva în loc să punem temelia unei răutăţi, am face o lume mai bună. Dacă mai mulţi ar face lucruri bune, poate cei răi, vor deveni mai buni, poate de ruşine…de complezenţă….
Acest poate…..
Trebuie să facem o faptă bună pe zi, să zâmbim celor din jur, ăa facem chiar complimente , pentru a ne încărca noi şi cei din jur de pozitivism. Nu trebuie să gândim că dacă suntem buni, vom fi luaţi de fraieri….
Puterea nu stă în răutate şi prostie, stă in ceea ce ai, în inimă şi suflet.
Să începem , cu fiecare zi, să fim mai buni şi mai ales să nu-i uităm pe cei dragi, oricât de departe sunt ca distanţă dar aproape în suflet!
Putem învinge răutatea? Doar de noi depinde. Trebuie să începem cu noi inşine!

Viaţa ca o luptă

Viaţa este o veşnică luptă. Ne luptăm cu noi inşine, cu cei din jur, cu natura, cu situaţiile…
După naştere, ne luptăm să supravieţuim, apoi în timp, ne zbatem pentru o viaţă bună, în detrimentul anumitor lucruri.
Ne luptăm de asemenea cu timpul, care se scurge nemilos de repede. Indiferent cât de mult timp avem, la un moment dat constatăm că acesta dispare…
Omul în general este un luptător. O viaţa trăită fără luptă, este ca trecerea gâştelor prin apa.
Problema esenţială a omului, nu este lupta în sine, provocarea ci motivul pentru care face acest lucru.
O luptă pentru binele cuiva este o luptă dreaptă, nu ca o lupta pentru a distruge sau a face rău cuiva .
Lupta cu noi inşine este cea mai cruntă, deoarece indiferent de rezultat, bătălia este acerbă şi oricum pierdem….
Fiecare dintre noi, avem idealuri, provocări cărora le putem face faţă, fără lupte inutile.
Cine nu luptă, nu câştigă, dar cine luptă fără rost, se iroseşte… se pierde în nimicuri fără a vedea lucrurile importante…

Viaţa fara luptă, este ca ziua fără soare, noaptea fără lună….
Să luptam dar, pentru bine, nu pentru a face rău….

Duşmanul de lângă noi

Duşmanul este un cuvânt de care vrem să ne ne ferim dar nu reuşim. Nu cuvântul în sine este ceea ce ne înspăimântă, ci doar ceea ce se află în spatele acestuia.
Ce este un duşman ? – persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva.

De ce suntem mereu înconjuraţi de duşmani, declaraţi sau nedeclaraţi?
Omul în firea lui, ar trebui să fie bine-voitor cu cei din jur, să trăiască în armonie, pace, înţelegere….dar se pare că acest lucru plictiseşte pe unii dintre oameni. Dacă nu ar jigni prin vorbe sau fapte, prin însăşi atitudine….ar fi trişti….
Niciodată n-am putut înţelege omul care cu satisfacţie , pune cărămida distrugerii unui seamăn de-al său. Un om poate ucide , fizic sau sufletesc un seamăn de-al său, cu zâmbetul pe buze.

Omul trebuie uneori să fie dur, dar dincolo de autoritate nu trebuie să existe duşmănia…
Mai rău, omul fiind bolnav, suferind, unii chiar în acele momente se bucură intens şi doresc să participe activ la înrăutăţirea situaţiei acestuia.

De unde apare sămânţa duşmăniei…parcă înainte nu era atâta răutate în oameni ca acum şi mai ales ura, care parcă creşte zi cu zi !
Ajungem să avem momente când ne este silă să facem anumite lucruri , să participăm la anumite evenimente, sătui de prezenţa duşmanilor.

Oare nu s-a întâmplat ca cineva să-şi ajute duşmanul în vreo problemă iar apoi acesta să-şi “continue” activitatea ca şi cum nu s-a întâmplat nimic?

Mereu evit să-mi fac duşmani dar ei răsar de peste tot, ca ciupercile după ploaie. Ei apar din ambiţie, din dorinţa de a fi mai presus ca alţii, din invidie şi din cauza caracterului pe care-l au.

Când nu ne vom mai duşmăni între noi, vom avea o viaţă fericită, liniştită şi putem realiza multe împreună. Unii nu înţeleg că se poate prospera datorită coeziuni grupului mai mult decât prin distrugere. Este adevărată vorba “unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte….” dar spre bine!

Dumnezeu să ne alunge duşmanii şi să-i aducă pe drumul cel bun. Măcar să-i facă să gândească încă o dată, înainte de a face rău….Măcar să se gândească serios, la ceea ce ar câştiga de pe urma demersului lor.