Arhive categorie: Din viata

Deformarea profesională

      Omul este atât de preocupat de propria profesie încât şi în timpul liber, întâi remarcă cele legate de meseria lui, apoi descoperă ceea ce este în jur.

     Un electrician, indiferent unde se află, vede calitatea iluminatului, prizele, întrerupătoarele…

    Un pompier, reprezentant PSI, caută mereu să vadă indicatoarele de evacuare în caz de urgență, existența stingătoarelor…

     Un tâmplar privește cu atenție ușile, mesele, chiar și când se află la un restaurant pentru a servi masa…

    Un agent de vânzări, evaluează prețurile la componentele din locația unde se află, iar un agent de asigurări își face calculele necesare, cu bonusurile aferente meseriei.

    Un profesor studiază comportamentul celor din jur, constatând numărul claselor de școală finalizate, ale celor de acolo….

      Un mecanic vede imediat lipsa unui șurub, piulită, de la orice… de la mesele din restaurant până la componentele din  interiorul autobuzelor.

    Un stomatolog, în timpul discuțiilor remarcă problemele dentare ale celui din față, fiind apoi atent la spusele acestuia…

     O croitoreasă, remarcă imediat neconcordanța îmbrăcăminții sau perfecțiunea îmbinărilor.

     Și lista poate continua…

   Important este ca să lăsăm cele legate de servici, undeva într-un sertăraș, al timpului și când suntem în afara serviciului, să ne relaxăm. Fiecare moment din viață, își are rostul său.

    Să ne folosim timpul așa cum se cuvine, pentru că este preţios şi avem nevoie de el. Trebuie să fie aliatul nostru.

CURAjul DE GRUP

      Aţi văzut vreodată puterea unui grup?

     Cu cât sunt mai mulţi, cu atât grupul se crede mai puternic. Uneori, doar ei cred acest lucru, alteori însă este chiar adevărat.

   Am văzut grupuri de hoţi, prin grădini, pieţe care comentau şi foloseau cuvinte obscene, chiar dacă fiecare dintre ei, avea o oarecare frică individuală.

    În momentul când grupul se destramă, definitiv sau provizoriu, persoanele devin vulnerabile. Frica îi transformă în adevăraţi atleţi, care fug de mănâncă pământul. Ei gândesc uniform sau deloc. Sunt luaţi de valul grupului iar dacă îi iei la bani mărunţi, nu sunt în stare să lege o idee.

    Când eşti departe de cei cu care ai dispute, sau eşti în cadrul unui grup, te simţi ca un adevărat Zeu. Eşti adus pe pământ doar în momentul când eşti lăsat de izbelişte de cei din jur.

     Oare când îşi dă seama omul că puterea înseamnă de fapt  dreptate, nu doar ideea de grup?

      Hoţii devin şi agresivi când sunt în grup şi ştiu că se pot baza pe cei de lângă ei. Dacă se întâlnesc două grupuri diferite, fie ies scântei, fie totul devine o cursă cu obstacole.

    Persoanele care au un grup compact de lingușitori se cred puternici pentru că au informații, dar uneori acele mesaje pot fi ireale, apărute doar pentru ca emițătorul să fie luat în seamă.

    A fi membru al unui grup nu înseamnă să fii puternic, a fi om cu suflet bun înseamnă o diferențiere față de alte ființe, deci….

Legături pierdute!

     Tot mai des aflăm din diferite surse despre persoane care nu se pot acomoda cu cei din jurul lor și decid să se despartă. În prezent, acest fenomen a luat amploare. Este adevărat că multe asemenea relații sunt amplificate atât de sursele mass-media cât și oamenii care le prind din zbor și le transmit mai departe dar toate au la bază un sâmbure de adevăr, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

     Fiecare despărțire fie că este pe plan familial sau profesional trebuie să aibă anumite cauze. Niciodată adevărul nu poate fi doar la o persoană, pentru că orice dispută sau conflict apare ca urmare a unor gândiri sau concepții, amplificate de anumite fenomene care pot apărea într-un moment nefavorabil sau doar prielnic interpretărilor.

    Totul ține de sentimente, care din păcate sunt uitate undeva înghesuite în sertarul sufletului. Iubirea, prietenia, recunostința și înțelegerea sunt plecate poate pentru prea mult timp spre o destinație nedefinită.

     Omul este preocupat de realizarea obiectivelor, atingerea țíntelor propuse, uneori uitând care este menirea sa pe lume.

    Noi trebuie să ne amintim de trecut dar să trăim prezentul fără a ne gândi la viitor, pentru că viitorul imediat devine prezent, apoi un simplu trecut…

Vise și visuri

    Toți visăm, dar diferența constă în faptul că unii își amintesc visele iar alții nu. Uneori visele sunt adevărate premoniții.

     Pe lângă obișnuitul vis cu ochii închiși din timpul somnului, mai avem acele visuri proprii, construite de noi, care în timp pot deveni deziluzii sau țeluri în viață. Ne stabilim propriile idealuri care în timp sunt mai mult sau mai puțin, modificate semnificativ.

    Când suntem mici, visăm să fim eroi, să salvăm lumea, iar când creștem neglijăm natura.

      Când suntem la școală, în timp ce profesorii ne predau lecțiile de curs, gândurile se îndreaptă în alte direcții dar cu premiză că de fapt suntem pregătiți să sorbim cuvintele îndrumătorilor, iar când creștem, regretăm lacunele stiinței.

      Când suntem la servici, visăm la liniște și relaxare, la week-end, iar apoi ne dăm seama că anii au trecut și am îmbătrînit mai repede decât ne așteptam.

      Fiecare vis are o diferență semnificativă în funcție de perioadă, vârstă și mentalitate.

      Important este să visăm frumos și să obținem ceea ce vrem, să ne atingem țelurile care să fi spre folosul nostru, spre dezvoltarea noastră mentală și profesională.

Omul de lângă tine

     Fiecare persoană are în anumite momente din viaţă, oameni alături, cu care ia contact.

    De la banalul coleg de banca de la şcoală, la vecinul de pe bancheta autobuzului, până la persoana cu care îţi petreci, teoretic, cea mai mare parte a vieţii sunt oameni care ne pot influenţa într-un fel sau altul viaţa.

    Este greu să apreciezi un număr exact, de persoane care au stat, fizic lângă tine. Nu acelaşi lucru însă, se poate spune despre oamenii care au stat lângă noi ca să ne sprijine în propria noastră viaţă.

   Fiecare persoană are un suflet şi implicit propriile probleme. Uneori nu este bine să te amesteci în treburile altora, dar uneori este inevitabil.

    Un sfat bun, la momentul oportun, poate decide un destin. Fiecare este stăpânul său drum prin viață, dar uneori trebuie să i se arate unde greseşte sau nu abordează corect problema care-i apare în cale.

    Nimeni nu este atotştiutor, toţi greşim, intenţionat sau nu, în viaţă. Trebuie să ne îndreptăm aceste greşeli şi mai ales să fim exemplu pentru alţii. Dacă lăsăm şi pe alţii să se lovească cu capul de pragul de sus, riscăm toţi, în timp să ne lovim şi de „pragul” de jos.

     Evoluţia se face după experienţa acumulată şi după îndrumări, cele care sunt într-adevăr necesare, prin cunoaştere.

Totul la persoana întâi

     Fiecare persoană se raportează la sine când dorește ceva anume, fără a se gândi și la cei din jur. Mereu auzim expresia eu vreau care de fapt este un mesaj ce poate fi considerat impunător. Dar nu este chiar așa, fiind doar expresia unei dorințe sau a unei iluzii.

    În unele companii, când se pregătește o lucrare, unii conducători spun că trebuie să facem dar nu se referă la o echipă compactă, ci doar la cel căruia i se adresează și trebuie să execute lucrarea.

     La școală când se conjugă verbul a vrea,  la persoana întâi are o altă intonație față de celelalte persoane. Copilul este pregătit pentru viață, precum a văzut că se întâmplă în jurul său.

    Acel EU ține de stima de sine a fiecărui individ. Cei cu o stimă de sine scăzută intră în depresie și vor fi mereu conștienți că nu sunt capabili să facă lucruri mărețe sau să treacă peste linia trasatî celor care nu se apreciază. Persoanele cu stima de sine mare sunt pregătiți pentru a rezista problemelor care le apar în cale și să treacă peste ele, demonstrând că omul își clădește viața, ci nu el se lasă condus la valurile vieții. Acesta este sensul real al percepției despre el, despre omul pa persoana întâi.

   Omul trebuie să gândească conform propriei concepții dar nu trebuie să privască viața prin ochelari de cal. El nu este singurul care deține adevărul suprem, realitatea ideală ci doar o ființă care gândește și prin logica deducției găsește soluții optime sau preia ideile mai bune ale celor din jur.

Cugetări

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și bunătatea, precum unii

copaci își pierd ramurile….

 

Nu trebuie să alergăm după timp, ci acesta trebuie doar să ne însoțească pe cărările vieții.

Fiecare mâine reprezintă nu doar o nouă zi, ci o nouă viață!

Dacă nu trăiești în prezent degeaba îți reamintești trecutul pentru că viitorul poate nu va mai fi….

Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, doar dacă nu ești sigur că acel lucru nu este necesar, sau util!

Nu uita să trăiești pentru că eternitatea înseamnă odihna unui suflet, care trece într-o altă lume, iar cei din urma ta, își vor aminti de faptele, gândurile și omenia ta! 

Deziluzii

     Omul nu este perfect, din acest motiv el nu este intangibil. Fiecare gresește dar contează reacție imediat următoare. Deziluzia și decepția nu trebuie să devină paranoia și să influențeze comportamentul uman.

    Din greșeli se învață și fiecare lecție este un pas înainte spre perfecționare dar nu și spre perfecționism. Deziluzia nu trebuie să trăiască alături de alte sentimente omenești pentru că poate duce spre îmbolnăvirea sufletului.

    Ideal ar fi să învățăm și din greșelile altora dar din păcate, aceasta ține doar de școala vieții și de modul în care reușim să interpretăm ceea ce soarta ne aduce în prim planul existenței noastre.

   Este normal ca deziluzia să apară din când în când pentru că suntem oameni și avem posibilitatea de a discerne și de a remedia ceea ce am greșit sau cineva ne-a dezamăgit.

    Dacă toate în viață ar fi perfecte, atunci am crede că suntem în RAI și totul ar fi banal….

PĂREREA OMULUI

      Omul este o fiinţă gânditoare. Omul cugetă. Unii mai puţin, alţii mai mult, depinzând de mai mulţi factori.

    Fiecare dintre noi, avem idei preconcepute dar şi multe păreri proprii. Constatările de zi cu zi, ne impun anumite păreri şi duc la unele discuţii….

    Omul este liber să-şi exprime propria lui părere, însă aceasta nu-i garantează pacea şi liniştea sufletească.

     De ce?

     Pentru că părerile, de multe supără. Unii se simt „atacaţi” dacă avem o părere despre ceva, diferită de a lor. Nici faptul că noi constatăm ceva, spunând apoi cu voce tare , nu ne garANTează linIştea, totul fiind uneori o deziluzie. Noi ajungem să fim în antiteză cu cei din jur, sau cu ideile şi părerile noastre.

     Acum avem libertate de exprimare dar din păcate, prin această libertate, deranjăm pe cei din jur, poate prea supăraţi că uneori ( niciodată însă nu mereu!), poate avem dreptate!

      Trebuie să privim în jur, nu să purtăm ochelari de cal….

  Trebuie să ştim, că şi părerea mea contează, într-o oarecare măsură… Eu pot decide, bine sau rău, despre ceva anume!

  Nu trebuie să ne blocăm mintea, să ne resetăm gândurile, cuvintele, doar pentru a păstra intactă personalitatea celui din jur!

       Nu toţi suntem boxeri, să ne trezim cu pumnul „în gură”.

      Fiecare este unic în felul său, poate nu în gândire dar….

SINGURătate

      De multe ori regretăm atunci când pierdem un suflet, o fiinţă care a făcut parte din viața noastră.

     Din păcate, noi simţim acest regret doar atunci când persoana, fizic nu mai este lângă noi. Uităm însă, că poate acest suflet, s-a pierdut de mult.

      De ce?

    Pur şi simplu, dacă l-am neglijat, l-am uitat, voit sau nu, din cauza greutăţilor, a luptelor de zi cu zi. Persoana rămânând singură, se pierde în neantul vieţii, devenind un suflet pustiu.

     Putem să trăim alături de alte persoane dar de fapt să fim singuri, datorită unei neglijențe față de semeni sau pur și simplu datorită lipsei de timp din cauza unor obiective propuse și țeluri după care alergăm să le îndeplinim.

     Uneori uităm să trăim sau să ne dăm seama de rostul vieții noastre. Prietenii reprezintă bogația sufletească a unui om în timp ce banii reprezintă doar o bogăție care poate fi fatală uneori.

     Să lăsăm deoparte grijile noastre și să începem să trăim! Primul pas este să zâmbim mai mult, să schimbăm câteva cuvinte cu cei din jurul nostru iar privirea să fie îndreptată spre om, nu spre un punct infinit, așa cum mulți își cred propria existență!