Viața este trepidantă iar oamenii simt aceste încercări și provocări pe propria lor piele. De multe ori, indivizii își doresc să se retragă undeva, departe, în liniște, fără a fi contact cu alte ființe. O asemenea evadare este ideală dar pentru o scurtă perioadă, pentru că dacă durata acestei despărțiri de valorile vieții este prea mare, poate duce la o boală numită de psihologi ca fiind însingurarea.
Însingurarea are întotdeauna de a face cu ideea de înstrăinarea omului în lume şi în întreaga societate în general. În acest context, înstrăinarea de sine a omului în cadrul societății moderne în care trăin este absout generală şi întotdeauna cuplată cu întreaga conştiinţă a dependenței absolut impenetrabile, precum şi a incomprehensibilităţii, încât munca nu doar că pare să nu mai aibă niciun rost, ci serveşte practic unui anumit sens complet străin și incomprehensibil. Această lipsă totală de libertate repreintă de fapt ceea ce resimt toți oamenii ca fiind drept înstrăinare de sine în cadrul societății actuale.. Această idee ne îndeamnă însă la retragere în interiorul unei vieți particulare și retrase. Cu toate acestea însă, cel care alege un astfel de drum, poate observa foarte rapid imposibilitatea ideii de retragere, susține psihologul Gadamer.
Singurătatea socială cronică este atunci când majoritatea relaţiilor sociale sunt din ce în ce mai deficitare timp de câțiva ani. Această singurătate socială situaţională este determinată de încheierea unei anumite relaţii, iar singurătatea socială tranzitorie, este cea caracteristică perioadelor scurte de criză ale unor relaţii sociale.
Persoanele singure care totuși se cãsãtoresc la un moment dat, conform obișnuinței vieții de până atunci, aleg parteneri care la rândul lor prezintã anumite simptome de însingurare sau de singurătate socialã.
Această însingurare este influențată de nivelul de educație, de statatul social si/sau economic, de experiențele psihice trăite și de sentimentele pe care le manifestă pentru ceea ce-i înconjoară.
Tehnologia dezvoltată, rețelel sociale, comunicarea prin mediul virtual induc doar niște idei false că omul însingurat are de fapt o mulțime de prieteni, este o persoană activă social, însă de fapt el este doar o imagine nevăzută pe un ecran.
Însingurarea nu este în folosul individului, pentru că omul s-a născut pentru a lupta, pentru a conviețui într-o societate și o comunitate. Dacă toți oamenii s-ar retrage, viața ar reveni la perioada când omul supraviețuia în grote. Starea de eliberare, de libertate nu trebuie asemuită cu singurătatea, pentru omul și specia sa, trebuie să fie un supraviețuitor.
Putem rămâne câteva clipe singuri, pentru a ne gândi și a soluționa probleme, dar nu să devenim noi înșine o problemă! Că poate nimeni altcineva nu se va gândi la noi, iar dispariția noastră nici nu va fi observată!
Omul este o ființă trecătoare, iar cea mai mare bogăție a lui nu o reprezintă obiectele și valorile materiale, ci partea spirituală, prietenii săi, chiar dacă în viața are parte și de mai multe dezamăgiri din partea unora. Viața este frumoasă deși pare grea, însă trebuie să o trăim la adevărata ei valoare, beneficiind de tot ceea ce ni se oferă!
Ce vremuri erau în urmă cu mai mulți ani, când ne plictiseam!
Acum, în prezent nu avem timp nici să ne dăm seama că trăim. Existăm în mod special prin agitaţia continuă din jurul nostru. Nu avem timp nici măcar să ne gândim că am putea să ne plictisim.
Mai sunt totuși şi unii oameni care se plictisesc. Unii dintre ei se plictisesc de anumite obiecte, alţii de rutină, alţii din cauza… plictiselii. Fiecare persoană, însă se manifestă prin diverse și diferite moduri. Bine ar fi ca toate acestea să fie folosite pentru a se manifesta printr-o creştere a eficienţei şi a dezvoltării personale și/sau profesionale.
Adolescenţii, o parte suficientă dintre ei, renunţă să mai studieze pentru a avea timp să se plictisească. Din această cauză devin persoane care nu discern uneori şi par veşnic neajutoraţi, dar nu este aşa, pentru că ajung să testeze în timp diverse stări complementare acesteia.
Obrăznicia apare şi ea în acest joc al plictisitului şi-i acaparează încet pe cei din jur. Într-un fel, lipsa timpului ne face să fim conştienţi că trăim, deci ca o concluzie certă: existăm. Uneori nimic nu pare să fie aşa cum este în realitate.
Oboseala este tot mai pregnantă la persoanele din jurul nostru, copleşindu-ne şi pe noi. Dar să nu ne plictisem gândindu-ne prea des la ea….
Omul evoluează în viață, indiferent de modul în care trăiește, pentru că acumulează experiență. Fiecare persoană care se naşte începe să urce pe scara vieţii.
Precum ne folosim de o scară pentru a ajunge acolo unde avem treabă, ca să facem ceea ce avem ca obiectiv, aşa urcăm zilnic câte o treaptă spre Cer, acolo unde vom ajunge cu toţii, mai devreme sau mai târziu. Când urcăm treptele vieţii, trebuie să fim atenţi să nu călcăm pe cineva, atât fizic, cât și pe partea psihică, sentimentală a aceluia.
Această scară nu o putem abandona decât atunci când ajungem la capătul ei. După fiecare treaptă, putem avea regrete sau nu, dar nu mai putem reveni pe treapta precedentă. Indiferent de problemele noastre fizice și psihice, noi ne continuam ascensiunea. Ne putem opri doar pentru a medita asupra existenței noastre.
Dacă suferim psihic, înseamnă că suntem vinovați pentru ceva anume, avem remușcări, constiința lucrând împotriva noastră. Dacă avem boli fizice, trebuie să ne gândim din ce motive, suferim aceste repercursiuni.
Dacă ne doare piciorul, poate am fugit de probleme, abandonând pe unii și pe alții, fără regrete. Dacă ne dor mâinile, poate am aruncat prea des vina anumitor greșeli asupra unor nevinovați. O durere de măsea poate fi provocată din cauză că am gustat anumite ″fructe interzise″. Suferind de spate, poate fi o urmă a multiplelor lingușeli și plecăciuni la cei importanți… Stomacul ne doare din cauza nepăsării, iar durerea de cap le duce pe toate, căci mintea ne conduce.
Important este cum ne simțim când ajungem la capătul scării, al propriului nostru drum, contează mai ales ce vedem privind în urma noastră! Totul depinde de noi, dacă ne plictisim și urcăm pe scară agale, viața ne poate bate, iar ceea ce va rămâne în urma noastră reprezintă de fapt cartea noastră de vizită.
Mă deplasez încet în sensul rotației Pământului, prin orașul în care locuiesc. Abia ies din bloc că o femeie își ceartă partenerul:
Niciodată n-ai timp pentru nimic!
Ba am dragă, dar atâtea sunt de făcut, că obosesc și uit!
Vezi, nici azi nu ai luat gunoiul!
Mă întorc să-l iau!
Da, ca să spui că întârzii la serviciu din cauza mea!
Nu, dragă…
Lasă că știu eu. Toate le fac eu: spălat, călcat, gătit, curățenie, lecții cu copilul. Tu faci parte din familie? Sunt atât de stresată!
Bărbatul tace, iar eu trec grăbit pe lângă ei.
Mă apropii de stația de autobuz unde lumea așteaptă înfrigurată mijlocul de transport în comun, conform destinațiilor pe care le au. O femeie privește spre cei din jur și comentează intens:
– Așa, fetele astea nu știu nimic decât să se îmbrace dezbrăcându-se! Las că vă prinde o răceală. Așa și bărbații se uită doar după fetișcane. Când urcăm în tramvai toți vă împingeți ca niște demenți.
Ajung la mașina parcată în zona blocului alăturat, unde o femeie și un bărbat au o dispută:
Femeie, nu vezi că ai parcat pe locul meu?
Este parcarea mea, dvs. ați parcat greșit, ocupând și spațiul alocat mie.
Așa e, stiți doar să dați vina pe alții.
Dvs. mi-ați lovit oglinda? – își frânge femeia degetele
Ce treabă am eu cu oglinda matale? Învață să parchezi – gesticulează bărbatul
Între timp pornesc mașina și mă deplasez încet prin trafic. Sunt claxonat intens, în momentul în care schimb banda, cu greu pentru că nimeni n-a vrut să mă lase. O femeie îmi face semne cu mâinile iar un alt șofer strigă la mine că merg ca un melc.
Parchez mașina în fața companiei după care mă deplasez spre biroul meu. Pe drum, mă opresc în fața unui grup unde are loc o mică discuție divergentă:
Mie sa-mi pornească instalația de climatizare că-mi este cald – spune răspicat o femeie care gesticulează cu mâinile.
Da, vrei să răcim, să ne luăm medical iar tu să lucrezi suplimentar să căștigi bani mulți – îi dă replica o altă femeie, gesticulând la rândul ei.
Nu avem condiții de muncă!
Nu vrem să muncim – dă replica cealaltă parteneră de discuție.
Mai fac câțiva pași și încerc să trec neobservat pe lângă patronii companiei care purtau o discuție în contradictoriu legat de planificarea producției. Deși, teoretic sunt în aceeași barcă, fiecare dintre ei trage pentru sine, dorind să-și etaleze propria valoare, neobservând că compania iese în pierdere.
…
Mă deplasez încet în sensul rotației Pământului, prin orașul în care locuiesc. Ieșind din bloc, mă întâlnesc cu femeia și soțul ei, care locuiau la un etaj deasupra mea:
Ai uitat să iei gunoiul. – constată femeia
Mă întorc să-l iau!
Lasă, îl pregătesc diseară că să nu uităm pentru mâine – spune drăgăstoasă femeia în timp ce-și încheie paltonul, acoperind frumusețea de colier confecționat cu pietre semipretioase naturale din Tanzanit
Mulțumesc , dragă…
Lasă că te ajut eu, așa cum mă sprijini și tu la spălat, curățenie și faci o parte din lecții cu copilul nostru.
Doar suntem o familie – răspunde bărbatul care-și sărută soția.
Eu încerc să trec grăbit pe lângă ei, pentru a nu le întrerupă momentul de tandrețe.
Sursa foto: StoneMania
Mă apropii de stația de autobuz unde lumea așteaptă înfrigurată mijlocul de transport în comun, conform destinațiilor pe care le au. O femeie privește spre cei din jur și suspină, lovindu-și ușor brățara din opal:
Tinerele din ziua de azi nu-și dau seama că frumusețea vine din interior, nu doar din înfățișarea exterioară. Se îmbracă sexy uitând că frigul le pătrunde în oase și pot avea probleme de sănătate.
În timp ce avea aceste gânduri, se apropie de ea un bărbat care-i oferă un trandafir.
Sursa foto: StoneMania
Ajung la mașina parcată în zona blocului alăturat, unde o femeie și un bărbat își privesc mașinile și discută:
Aveți loc să parcați, domnișoară?
Mă descurc. Mulțumeșs – zâmbește femeia.
Din păcate am parcat și v-am ocupat și din spațiul alocat dvs.. – spune bărbatul. O să parchez lipit de bordură ca să fie mai bine. Sper că nu v-am lovit oglinda!
A fost ușor zgâriată dar nu este o problemă.
Vreau să mă revanșez și vă invit la cină! Sper să nu mă refuzați!
Cu drag – își frânge femeia degetele dezgolind mâneca bluzei, observându-se o brățară de opal de culoare albă.
Abia aștept – spune bărbatul și-și admiră și el, brățara din opal albastru.
Între timp pornesc mașina și mă deplasez încet prin trafic. În momentul în care schimb banda, șoferii din trafic opresc prudenți. Le mulțumesc prin semnale luminoase iar o femeie îmi răspunde amical cu palma ridicată, observând că poartă un inel din pietre semiprețioase.
Parchez mașina în fața companiei după care mă deplasez spre biroul meu. Pe drum, mă opresc în fața unui grup, unde are loc o mică discuție:
Ar trebui pornită instalația de climatizare că este cald – spune o femeie care gesticulează cu mâinile.pe care se putea observa cu ușurință un inel din pietre de topaz.
Da, dar apoi se răcește prea mult și pornim căldura – spune o altă femeie, gesticulând la rândul ei.
Să se stabilească o programare orară astfel încât să menținem o temperatură cât de cât constantă!
Da, așa evităm fluctuațiile de temperatură – zice cealaltă parteneră de discuție.
Sursa foto: StoneMania
Mai fac câțiva pași și încerc să trec neobservat pentru a nu deranja, pe lângă patronatul companiei, de cele două femei puternice din organizație, care stabileau strategia de planificare a producției. Ambele aveau câte un inel din ametist, care le scotea în evidență pe lângă inteligență și frumusețea. Ele erau adevărate specialiste, dar în domenii diverse însă mereu ajungeau la o înțelegere ideală, astfel că compania era în continuă dezvoltare și creștere economică..
Sursa foto: StoneMania
Care este diferența dintre evenimentele care se repetă? Energiile pozitive care determină modul de interacțiune al oamenilor.
Pietrele preţioase pot fi folosite ca tratament pentru alungarea stresului şi a afecţiunilor sistemului circulator sau digestiv.
O piatră semiprețioasă din tanzanitul este una rară iar în funcție de unghiul din care este observat tanzanitul își modifică nuanța. Această piatră oferă o stare de calm și stabilitate, fiind de asemenea un remediu pentru stres.
Opalul este o piatră semiprețioasă care vindecă sufletul și este asociată iubirii, dorinței și pasiunii. Opalul ca și tanzanitul sunt pietre ale seducției, care păstreaza fidelitatea și loialitatea în cuplu. iar opalul mai are ca rol eliminarea inhibițiilor.
Topazul este o piatră cu rol de remediu la tensiune, stres și agitație.
Ametistul simbolizează claritatea spirituală și înțelepciunea, vindecă inimile și atrage în viața celui care o poartă, iubirea pură și adevărată.
Conform specialiștilor în medicină alternativă pietrele preţioase au efect terapeutic important, având puteri magice care se concretizează prin strălucirea și culoarea acestora. Pietrele preţioase galbene tratează afecţiunile rinichilor, iar cele portocalii și roșii sunt recomandate în tratarea virozelor sau a artritelor, pentru că îndepărtează durerile şi induc o stare de calm.
Sursa foto: StoneMania
Conform sitului de specialitate StoneMania: „Bijuteriile cu cristale confecționate pot fi purtate în funcție de zodie, pentru chakre, pentru proprietățile lor terapeutice și nu în ultimul rând pentru frumusețea lor naturală. Fiecare cristal natural are niște proprietăți și transmite anumite energii.”
Oamenii sunt precum diamantele care-și schimbă culoarea și starea în funcție de proprii abilitățile de a-și doza și controla energiile.
Starea de nervi începe să ne caracterizeze tot mai mult. Aceasta duce la o agitaţie neliniştitoare.
Starea de nervi apare de multe ori din lipsa timpului necesar pentru a face lucruri plăcute , care liniştesc.
Ce bine ar fi să facem doar ceea ce ne place, să avem un servici plăcut pentru noi şi util societăţii, în acelaşi timp.
Din păcate puţini reusesc să facă ceea ce-și doresc, pentru care sunt cu adevărat talentaţi.
Talentul vine din harul cu care ne naştem şi pe care-l cultivăm în timp, sau nu….
Dacă facem numai lucruri din obligaţie, fără a simţi o anumită plăcere, bucurie ori satisfacţie, atunci în timp, acesta e sortit eşecului.
Ce minunată ar fi viaţa dacă am reuşi să realizăm ceea ce ne place, care să fie şi în folosul altora!
Este greu precum este orice luptă cu destinul. Viaţa însă trebuie trăită astfel încât, să nu avem regrete mari….
Trebuie să trăim activ prezentul, amintindu-ne de trecut, pregătind un viitor liniştit!
O expresie des folosită este cea conform căreia „ochii sunt oglinda sufletului”, pentru că dacă privitorul interpretează corect semnalul ochiilor celui cu care comunică, își poate da seama de starea sufletească a persoanei cu care interacționeză.
Un mod de comunicare nonverbală este privirea, prin intermediul căruia se transmit emoțiile, stările sufletești și sentimentele. Ochii nu pot minți, pentru că dacă expresiile faciale, gesturile se pot coordona conform dorințelor, ochiul răspunte instinctului. Ochiul este cel care face legătura dintre sine și lumea din jur.
Omul care nu-și privește partenerii de discuții în ochi, este o persoană care are ceva de ascuns sau oferă informații false.
Neveanu susține că Conform: „văzul este o modalitate senzorială de însemnătate centrală, care recepționează cele mai multe informații despre distribuția energiei luminoase și proprietățile spațiale și cromatice ale obiectelor iluminate”, conform definiției Dicționarului de Psihologie.
Ochiul este unul dintre cele mai complexe și importante organe ale corpului uman. Importanța acestui simț vizual se datorează puterii de procesare a creierului, întrucât o mare parte îi este destinată acestuia. Unul dintre rolurile pe care îl are ochiul uman este acela că furnizează informații într-un mod multicolor și generează diverse senzații. Cu ajutorul luminii, ochiul discerne atât culorile, cât și formele de aproape până la distanță.
Prin privire putem obține de asemenea satisfacția, plăcerea unor sentimente, obiecte, situații.
Când privim o pictură sau fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii apare de obicei mai puţin, deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şi configuraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi aprecierea estetică a acestuia.
Albastrul închis este culoarea liniştii şi pasivităţii, galbenul strălucitor este culoarea speranţei şi a activităţii. Aceste culori reprezintă noaptea şi ziua, deci aceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt descrise ca şi culori „heteronome” – deci, culori care reglează din exterior.
Noaptea (albastrul închis) forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul strălucitor) permite activităţii să producă, dar nu o forţează.
Combinațiile de culori pe care le remarcă ochiul pot determina anumite stări psihice ale privitorului. De asemenea, modul de organizare al locuinței, culorile predominante și nuanțele folosite pot oferi informații psihologice importante despre proprietar. Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiunile asociate unei stări de disconfort, chiar şi la cei mai nepăsători indivizi, impun mai puţin stres și nerv, ei ajungând într-o stare relaxantă.
Fiecare individ, fără a-și da seama uneori, prin intermediul modului de a privi viața și pe cei din jurul său, pas cu pas, oferă informații celor din jur. Este adevărat că nu fiecare receptor al mesajului poate descifra aceste informații codate, dar un psiholog poate determina problemele și poate ajuta emițătorul să-și păstreze energia, puterea și să-și îmbunătățească starea sufletească, înainte de a porni pe un drum greșit.
Uneori oamenii constată că se înțeleg din priviri cu alte persoane. În acest mod, ei sunt compatibili și chiar percep imaginile similar și au aceeași logică a gândirii, a rațiunii.
Viața este o veșnică așteptare. Din momentul veștii că o să apărem pe lume, noi și cei din jurul nostru avem diverse așteptări.
La început se așteaptă de la noi să facem primii pași, să emitem primele sunete, să mergem la grădiniță, la școală, să ne pregătim de viața noastră.
Din momentul începerii vieții de copil, începem și noi să așteptăm. Pe perioada școlii, vrem să vină vacanța, să mergem în concediu cu cei dragi.
Apoi așteptăm să fim adolescenți, să terminăm școala, să facem o facultate și să ajungem să trăim pe propriile picioare: să avem un servici și o familie.
Urmează așteptarea omului adult: să-și mărească familia, să-i crească copilul, să evolueze profesional și personal.
Urmează așteptarea vârstei de pensionare, să ajungă pensia, să ne păstrăm sănătatea șubrezită și apoi să evoluăm fizic și spiritual pentru Lumea de dincolo.
Indiferent de vârstă, noi așteptăm necontenit cocediul, Sărbătorile de Paște și Crăciun, apoi Revelionul și speranța pentru un an mai bun.
Toți așteptăm dar, fiecare cu gândurile și ideile lui, care trebuie să fie pozitive. Nimic nu poate fi rău, doar greu și posibil de realizat!
