Arhive etichetă: stare

Psihologia privirii

O expresie des folosită este cea conform căreia „ochii sunt oglinda sufletului”, pentru că dacă privitorul interpretează corect semnalul ochiilor celui cu care comunică, își poate da seama de starea sufletească a persoanei cu care interacționeză.

Un mod de comunicare nonverbală este privirea, prin intermediul căruia se transmit emoțiile, stările sufletești și sentimentele. Ochii nu pot minți, pentru că dacă expresiile faciale, gesturile se pot coordona conform dorințelor, ochiul răspunte instinctului. Ochiul este cel care face legătura dintre sine și lumea din jur.

Omul care nu-și privește partenerii de discuții în ochi, este o persoană care are ceva de ascuns sau oferă informații false.

Neveanu susține că Conform: „văzul este o modalitate senzorială de însemnătate centrală, care recepționează cele mai multe informații despre distribuția energiei luminoase și proprietățile spațiale și cromatice ale obiectelor iluminate”, conform definiției Dicționarului de Psihologie.

Ochiul este unul dintre cele mai complexe și importante organe ale corpului uman. Importanța acestui simț vizual se datorează puterii de procesare a creierului, întrucât o mare parte îi este destinată acestuia. Unul dintre rolurile pe care îl are ochiul uman este acela că furnizează informații într-un mod multicolor și generează diverse senzații. Cu ajutorul luminii, ochiul discerne atât culorile, cât și formele de aproape până la distanță.

Prin privire putem obține de asemenea satisfacția, plăcerea unor sentimente, obiecte, situații.

Când privim o pictură sau fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii apare de obicei mai puţin, deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şi configuraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi aprecierea estetică a acestuia.

Albastrul închis este culoarea liniştii şi pasivităţii,­ galbenul  strălucitor este culoarea speranţei şi a activităţii. Aceste culori reprezintă noaptea şi ziua, deci aceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt descrise ca şi culori „heteronome” – deci, culori care reglează din exterior.

Noaptea (albastrul închis) forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul strălucitor) permite activităţii să producă, dar nu o forţează.

Combinațiile de culori pe care le remarcă ochiul pot determina anumite stări psihice ale privitorului. De asemenea, modul de organizare al locuinței, culorile predominante și nuanțele folosite pot oferi informații psihologice importante despre proprietar. Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiunile asociate unei stări de disconfort, chiar şi la cei mai nepăsători indivizi, impun mai puţin stres și nerv, ei ajungând într-o stare relaxantă.

Fiecare individ, fără a-și da seama uneori, prin intermediul modului de a privi viața și pe cei din jurul său, pas cu pas, oferă informații celor din jur. Este adevărat că nu fiecare receptor al mesajului poate descifra aceste informații codate, dar un psiholog poate determina problemele și poate ajuta emițătorul să-și păstreze energia, puterea și să-și îmbunătățească starea sufletească, înainte de a porni pe un drum greșit.

Uneori oamenii constată că se înțeleg din priviri cu alte persoane. În acest mod, ei sunt compatibili și chiar percep imaginile similar și au aceeași logică a gândirii, a rațiunii.

Ochii văd, privirea concepe iar sinele decide!

Viața o veșnică așteptare!

     Viața este o veșnică așteptare. Din momentul veștii că o să apărem pe lume, noi și cei din jurul nostru avem diverse așteptări.

       La început se așteaptă de la noi să facem primii pași, să emitem primele sunete, să mergem la grădiniță, la școală, să ne pregătim de viața noastră.

      Din momentul începerii vieții de copil, începem și noi să așteptăm. Pe perioada școlii, vrem să vină vacanța, să mergem în concediu cu cei dragi.

      Apoi așteptăm să fim adolescenți, să terminăm școala, să facem o facultate și să ajungem să trăim pe propriile picioare: să avem un servici și o familie.

    Urmează așteptarea omului adult: să-și mărească familia, să-i crească copilul, să evolueze profesional și personal.

     Urmează așteptarea vârstei de pensionare, să ajungă pensia, să ne păstrăm sănătatea șubrezită și apoi să evoluăm fizic și spiritual pentru Lumea de dincolo.

    Indiferent de vârstă, noi așteptăm necontenit cocediul, Sărbătorile de Paște și Crăciun, apoi Revelionul și speranța pentru un an mai bun.

     Toți așteptăm dar, fiecare cu gândurile și ideile lui, care trebuie să fie pozitive. Nimic nu poate fi rău, doar greu și posibil de realizat!