În contextul actual, volumul de informații transmis prin intermediul discursului politic este considerabil, acesta manifestându-se prin dezbateri televizate, postări pe rețelele de socializare, mesaje electorale și declarații publice. Toate aceste forme de comunicare contribuie la formarea și influențarea opiniilor alegătorilor în raport cu partidele și candidații politici, ceea ce face necesară o analiză atentă a acestui fenomen.
Deși scopul principal al discursului electoral este acela de a convinge electoratul, se impune o evaluare a modului în care aceste practici comunicative respectă principiile eticii și ale responsabilității publice.
În mod particular, discursul politic românesc necesită o examinare detaliată a felului în care sunt folosite strategiile de persuasiune bazate pe argumente și fapte, comparativ cu tehnicile de manipulare și dezinformare.
Rezultatele cercetării arată că în cadrul unei comunicări politice, pot fi identificate abateri de la normele etice. Analiza acestor aspecte este relevantă deoarece contribuie la dezvoltarea spiritului critic al cetățenilor, care devin mai capabili să recunoască și să contracareze mesajele manipulative.
Prin intermediul analizei politice, se oferă oamenilor politici și formatorilor de opinie oportunitatea de a reflecta asupra propriei conduite etice și asupra rolului pe care îl au într-o societate democratică.
În cadrul societăților democratice, comunicarea dintre cetățeni și reprezentanții politici se desfășoară în mod permanent, iar discursul politic ocupă un loc important și este esențial în acest proces. Datorită unui context marcat de viteza tot mai mare de livrare, circulație a informațiilor și de diversitatea canalelor de comunicare, se impune necesitatea unei analize atente a dimensiunii etice a discursului politic.
Dacă se propune ca să se investigheze aspectele esențiale ale comunicării politice, concentrându-se asupra dimensiunii etice a discursului electoral, se vor constata surprize. În acest sens, dacă vor fi analizate conceptele de moralitate și adevăr în comunicarea politică, precum și modul în care lipsa onestității, a transparenței și a respectului față de adevăr influențează nivelul de încredere al electoratului, se va constata că dezinformarea este pregnantă în discursurile politice.
Principalele principii etice care ar trebui să guverneze comunicarea politică: onestitatea, transparența și respectul pentru adevăr direcționat către rolul discursului electoral în consolidarea procesului democratic sunt abandonate.
Fenomenul dezinformării și al știrilor false, analizând mecanismele prin care acestea sunt propagate și impactul lor asupra publicului, devin puncte cheie ale comunicării politice. Diferențele dintre strategiile de comunicare bazate pe argumente raționale și cele care apelează în mod intens la emoții sunt mari.
Moralitatea reprezintă ansamblul normelor care reglementează conduita oamenilor în relațiile interpersonale și sociale, fiind rezultatul unui sistem de valori interiorizate și nu impuse din exterior . Aceste norme morale sunt caracterizate prin universalitate, generalitate și imparțialitate, aplicându-se tuturor indivizilor în circumstanțe similare .
Etica, provine din termenul grecesc ethos, care a evoluat de la sensul de „obicei” sau „caracter” către înțelesul de știință ce studiază principiile și valorile morale. Comparativ cu moralitatea, etica are o dimensiune mai amplă, ce include și reflecția teoretică asupra normelor și orientează acțiunea umană către bine și responsabilitate. Moralitatea se raportează la sfera privată a comportamentului individual, iar etica se referă la dimensiunea publică și socială a conduitei umane. În sfera serviciului public, etica presupune supunerea intereselor personale în fața binelui comun și cultivarea unor virtuți precum corectitudinea, curajul și integritatea.
