Omul este o fiinţă gânditoare. Omul cugetă. Unii mai puţin, alţii mai mult, depinzând de mai mulţi factori.

    Fiecare dintre noi, avem idei preconcepute dar şi multe păreri proprii. Constatările de zi cu zi, ne impun anumite păreri şi duc la unele discuţii….

    Omul este liber să-şi exprime propria lui părere, însă aceasta nu-i garantează pacea şi liniştea sufletească.

     De ce?

     Pentru că părerile, de multe supără. Unii se simt „atacaţi” dacă avem o părere despre ceva, diferită de a lor. Nici faptul că noi constatăm ceva, spunând apoi cu voce tare , nu ne garANTează linIştea, totul fiind uneori o deziluzie. Noi ajungem să fim în antiteză cu cei din jur, sau cu ideile şi părerile noastre.

     Acum avem libertate de exprimare dar din păcate, prin această libertate, deranjăm pe cei din jur, poate prea supăraţi că uneori ( niciodată însă nu mereu!), poate avem dreptate!

      Trebuie să privim în jur, nu să purtăm ochelari de cal….

  Trebuie să ştim, că şi părerea mea contează, într-o oarecare măsură… Eu pot decide, bine sau rău, despre ceva anume!

  Nu trebuie să ne blocăm mintea, să ne resetăm gândurile, cuvintele, doar pentru a păstra intactă personalitatea celui din jur!

       Nu toţi suntem boxeri, să ne trezim cu pumnul „în gură”.

      Fiecare este unic în felul său, poate nu în gândire dar….