Toate articolele scrise de Mendre

Psihologia vieții – anxietatea

Tot mai des auzim că oamenii suferă de anxietate. Omul nu este bolnav fizic dar psihic, în general omul este inadaptabil.

Oamenii devin anxioşi în situaţii care pentru majoritatea oamenilor nu sunt anxiogene, prin intermediul procesului condiţionării. Pentru a modifica acest model de comportament eronat şi dezadaptativ, omul trebuie să înveţe să asocieze situaţia anxiogenă cu o stare psihică pozitivă. Conform specialiștilor din doemniu, a psihologilor, reacţia anxioasă este declanşată de anumiţi stimuli „cheie”.

Anxietatea nu este boală doar o stare care se poate vindecă, cu condiția identificării situației care a generat-o.

Ce poate fi la baza anxietății? Pot fi unel trăiri emoţionale de tip: panică, depresie sau furie care implicit înfluențează starea fizică a omului prin reacţii fiziologice prin: tahicardie, senzaţii de sufocare, dureri de stomac, ameţeli, paloare și chiar roşeaţă în obraji. Nu înseamnă că toate persoanele care sunt îmbujorate suferă de anxietate!

Majoritatea oamenilor sunt anxiosi și tensionați în fața amenințărilor stresante. Asemenea trăiri reprezintă niște reacții normale la stres. Anxietatea este considerată anormală atunci când apare în acele situații când majoritatea indivizilor le pot controla cu ușurință.

Tulburările anxioase includ un grup de tulburări în care ori anxietatea este sindromul principal ( anxietate generalizată și tulburări de panică) sau este trăită atunci când individul încearcă să-și controleze anumite comportamente inadaptate.

Frica este o reacţie emoţională cu caracter adaptativ pentru că în cazul unor ameniţări, aceasta mobilizează individul să ia anumite măsuri pentru a-și salva viaţa. Acest mecanism funcţionează şi în cazul fricilor psihologice, determinând subiectul să întreprindă acţiuni de autoprotecţie.

Teama moderată duce la creșterea stării de percepție și la capacitatea de concentrare a atenţiei, astfel încât gândirea să fie mult mai clară şi mai rapidă. Teama  mobilizează energiile și implicit activează reflexele astfel încât persoana respectivă să fie în stare să acţioneze mai repede şi mai bine.

De multe ori, frica sau temerile iraționale apar când individul se simte şi se comportă ca în cazul unui pericol major, dar pur și simplu în situaţia unui pericol minimal sau chiar inexistent, ori existent doar în mintea acestuia.

Anxietatea este definită de specialiştii în psihologie și terapie ca fiind o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Individul trăieşte o încordare continuă, simţindu-se permanent ameninţat. Acesta este extrem de nervos mai ales că nu înțelege ce anume îl sperie atât de tare.

Filosoful Bertrand Russell a remarcat rolul important al familiei în viața individului, susținând că omul care trăiește singur, îți uită sau își renegă sentimentele devenind deseori o persoană rea. Răutatea vine de la lipsa afecțiunii, a relațiilor și implicit induce necontenit, o stare de supărare, anxietate și de nefericire.

Psihologul Irvin Yalom a susținut în urma propriilor cercetări că „dragostea, anamneza, bolile, anxietatea lui sunt elemente fragile ce trebuie explorate astfel încât să ofere încredere unui individ”.

Psihologul Cosnier a constatat că relaţia stresului cu emoţiile negative este absolut evidentă. Când individul este stresat simte emoţii de frustrare, de anxietate, de agasare, de teamă sau chiar de depresie. Relaţia stresului cu anxietaea se bazează pe principiul interelaţiilor dintre somatic şi psihic.

Anxietatea apare în general provocată de individul în sine, de reacțiile și percepțiile acestuia. De multe ori totul ține doar de mental. Omul poate scăpa de anxietate. Cum?  Omul este liberul său arbitru.

Totul se plăteşte

De când ne naştem, începem să plătim pentru existenţa noastră.

La început se fac investiţiile în haine, mâncare, medicamente. Cu trecerea anilor, ne plătim studiile, apoi încercăm, fiecare dintre noi, să ne descurcăm pe toboganul vieţii.

La un moment dat, descoperim că suntem obosiţi, nervoşi, agitaţi, stresaţi…

Plătim ca să scăpăm de problemele cotidiene, unele supărătoare, altele necesare.

Oboseala apare tot mai des, deoarece stresul, la serviciul unde esti plătit mereu mai puţin decât alţii care poate nu merită, dar au acel ceva ce nu avem noi ( relaţia, sau „pila”), încet descoperim că ne pierdem în monotonia „agitată” a vieţii.

Fiecare dintre noi luptăm să rezistăm pentru că din păcate nimeni nu va avea grijă de noi, în afara familiei şi a prietenilor adevăraţi.

Nu există loc de muncă fără stres, aici nu încadrăm mediul de „stat” ( de unde excludem categoric învăţământul şi medicina ) unde încă este valabil : „timpul trece, leafa merge!”, deoarece totul este pe baza „relaţiei” şi nu a cunoştinţelor în domeniu. Relaţia este punctul forte în cariera celor care lucrează în domeniul energiei şi….., unde examenele pentru posturile vacante se ţin după ce aceste posturi au fost deja ocupate de cel căruia îi erau destinate….

Revenind la viaţa de zi cu zi, noi oamenii, suntem preocupaţi să facem multe, să luptăm pentru orice, devenind uneori de nerecunoscut, chiar de noi înşine….

Vrem să obţinem ceea ce ne dorim, chiar cu riscul de a pierde multe. Noi luptăm, noi pierdem în timp…

Trebuie să fim atenţi, căci sănătatea nu se mai întoarce dacă o neglijăm, când anumite semne ale ei, ne bat în „uşă”, iar viaţa se scurge şi descoperim că am fost doar nişte călători în viaţă, care am trecut ca „gâştele prin apă” fără a trăi cu adevărat.

Noi trebuie să ne dedicăm timp, pentru ceea ce ne place, pentru cei dragi şi pentru o viaţă sănătoasă!

Noi ne decidem viitorul, trăim prezentul şi învăţăm din trecut. Trebuie să fim conştienţi, că ne putem schimba, şi chiar putem schimba şi pe alţii…în bine.

Soția și făcălețul de la Kitchenshop

Părinții își pregătesc odraslele de mici pentru viață, pentru când vor fi mari. Mama și bunica mea m-au învățat diverse lucruri care între timp mi-au prins bine. Și tata mă învățase câte ceva, când avea timp! Dar indiferent de cât de mult suntem pregătiți, viața de familie oricum ne ia pe nepregătite!

Viața de familie prin ochii unui copil este total diferită de privirea unui adult. Când vedeam că se gătește prin bucătărie, mă ascundeam prin cameră, sub masă gândindu-mă la problemele copilăriei.

Când găseam o scamă pe jos, căutam și altele pentru a face o mulțime…vidă! Umpleam covorul cu scame și bucăți de hărtii, de la capsator. Asta era una din plăcerile mele, ca și închisul pe balcon a celor din casă sau scoaterea stecherului din priză, de la aspirator!

Crescând, trebuia să fac față vieții de adolescent, pornind la cumpărături împreună cu familia. Lume multă, înghesuială, alergătură… abia așteptam să mă însor ca să scap de chinul acesta! În scurt timp, a venit și momentul respectiv.

După nuntă, totul părea frumos, până într-o zi. Oboseala de la servici, drumul spre casă mă făceau să pic jos de somn. La început, soția mea m-a lăsat în pace, bombănind în surdină, apoi a început să facă multă gălăgie în timpul lucrului prin casă, transmițând nonverbal că trebuie să mă implic și eu.

La început o întrebam dacă pot să o ajut cu ceva și dispăream înainte să aud răspunsul, apoi m-am hotărât să rămân lângă ea și să o sprijin moral. Atât mi-a trebuit! De atunci auzeam și răspunsurile la întrebarea mea binevoitoare. Astfel m-am hotărât să o sprijin, mai ales că se apropiau sărbătorile și urmau să ne vină musafiri. Eu n-am chemat pe nimeni, dar ei veneau din obișnuință.. Când eram mic, sărbătoarea însemna mâncare din belșug, cadouri… acum înseamnă înainte de toate, muncă!

Am început să devin un stâlp al familiei! Am fost ajutat, dar nu de o persoană, ci de un obiect. Este vorba de un facalet pe care-l tot agită soția mea. Uneori îl folosește la preparat aluat de clătite, alteori ca să mă sperie. Făcălețul este marca Kesper, având o dimensiune  de 44 cm și este confecționat din lemn de fag. Nu sunt specialist, ci doar un cumpărător pus de soție să achiziționeze ustensile de  bucătărie.

 

Primul pas a fost pregătirea bunătăților pentru sărbători. Eu am fost detașat. să pregătesc ingredientele, în cazul în care le găseam… Atunci am descoperit câte asemenea ingrediente sunt necesare. Până la urmă am găsit aproape tot, dar mutasem jumătate din cămară. Atât de bine aranjasem totul în rafturi, că nu mai găsisem zahărul, deci trebuia să plec la cumpărături.

Soția mea a făcut o listă iar eu am început să călătoresc prin piață, făcând sport: ocolirea vorbăreților din mijlocul drumului, depășire prin stânga sau dreapta a celor care se aflau în plimbare, săritura peste un bărbat care se oprise brusc, căutând ceva pe jos…. În final, după patru ore și mai multe convorbiri telefonice cu soția mea, reusesc să ajung acasă după ce am cumpărat tot ceea ce trebuia, chiar şi în plus…poate chiar mult prea mult!

Până la urmă, am decis să mă ocup de curățenie. Mi-a fost milă să bat covoarele că ele nu au nici măcar o vină… că se apropie sărbătorile, astfel că mi-am luat din debara  arma mea fatală: aspiratorul  și m-am apucat de treabă.

Parcă în copilărie era mai ușor! Abia reușeam să avansez cu treaba, având impresia că  mă prindea următoarea sărbătoare fără să termin curățenia!

După ce am terminat treaba, fericit mă duc la soția mea care-mi arată făcălețul. Mirat privesc în direcția indicată și descopăr o pungă de făină căzută în cămară și spartă! Probabil când făcusem ordine, căutând ingredientele, nu l-am amplasat prea bine…mai mult ca sigur!

Mă apuc să fac curat, mă învârt prin locație și lovesc o oală. Mă reped să o prind, dar ating ceva… Salvez oala și simt niște picături pe cap. Mă sperii că mi-am spart capul, probabil de atâta treabă, că de lovit nu-mi amintesc…

Picăturile ajung în gură și simt gustul de ulei! Măcar sunt întreg la…cap! Oftez și privesc spre ușă, unde, cu mâinile în șold, soția mea privește uimită la mine! Pentru a-mi face în ciudă, aterizează și un borcan cu gem, în fața mea, făcându-se zob

Anii au trecut, viața își urmează cursul, iar curățenia a devenit sarcină în familie. Cu această ocazie trec prin toate colțurile locuinței, pe unde în mod obișnuit, nu trec! În prezent, când văd o scamă, o culeg… pentru a nu se aduna prea multe! Păstrez cu strictețe ordinea și curățenia! Toți mă consideră un soț model, un familist convins și hărnicuț! Am început să ofer indicații în domeniul curățeniei, fiind ascultat ca un adevărat guru! Singurul defect, devenit profesional, este că de câte ori merg în vizită, sunt atent la detaliile curățeniei din casele respective! Parcă aș merge în audit sau inspecție tehnică!

Am terminat repede articolul că soția mea mă strigă… probabil a descoperit că nu am făcut curat, încă, în debara! Se aude un vâjâit… deci are pliciul în mână… și încă nu au apărut muștele! Cred că trebuie să- i cumpăr și un plici nou…..

Dar parcă a avut făcălețul în mână, în urmă cu câteva minute și prepara ceva bun… Hm!

 

Copilul…de ieri…de azi…de mâine….

Fiecare copil este rezultatul unei iubiri .

De 1 iunie serbăm ziua copilului, deci, cum fiecare din nou am fost copilul cuiva, este clar că este şi ziua noastră…mereu!

Acest copil,  în timp, trebuie modelat pentru viaţă de cei din jur şi mai ales, de cei care i-au oferit darul cel mai de preţ, viaţa..

Din păcate, tot mai mulţi părinţi, îşi lasă de izbelişte odraslele. Nu pot fi numiţi părinţi denaturaţi, ci doar alergători împotriva timpului pentru câştiguri bănoase, o viaţă mai bogată şi un viitor mai fericit . Această luptă o duc în special pentru tot pentru copii şi în general pentru familie.

Copiii lăsaţi în voie de părinţi, care au încredere în ei ( doar sunt copiii lor, nu ? ) , îşi dedică timpul internetului, îşi fac prieteni pe messenger, îşi caută rezolvările diverselor probleme, pe diferite sit-uri şi-şi fac modele de viaţă, de la televizor sau prin intermediul internetului. Vor continua pe calea vieţii cu un handicap psihic. Ei caută răspunsurile la întrebările ce le macină copilăria, pe internet.

Internetul ajunge să înlocuiască părinţii.

Părinţii trebuie să acorde câte puţin, timp mai mult copiilor, aceştia sunt viitorul lor, sunt cărţile lor de vizită.

Părinţii ar trebui să-şi  ia copiii şi să-i ducă în călătorii, să facă excursii…. Să vadă împreună frumuseţile locale, să respire aerul curat al pădurilor. Astfel îşi bucură sufletul şi-şi refac sănătatea, atât de afectată în oraşele poluate.

Trebuie acordat timp mai mult copilului, chiar dacă acum acestuia nu-i place, însă acesta , în viitor, va mulţumi.

Chiar dacă esti departe de copii, doar gândul la ei, scurtele discuţii, pot fi adevărate cărămizi în construcţi unei vieţi fericite, în viitorul apropiat.

Să nu regretăm despărţirile de cei dragi, acest lucru trebuie să întărească omul, personalitatea şi mai ales să anime dorinţa tot mai mare de reuşită, PESTE TOT!

Priveste-ţi atent trecutul, analizează prezentul pentru a pregăti viitorul!

PRIMA impresie

Suntem obişnuiţi că prima impresie contează.

Este normal să conteze, dar nu este însă definitivă.

De multe ori, s-a întâmplat să gândim într-un anumit fel despre cineva / ceva şi apoi să constatăm că nu este totul chiar aşa.

Impresia pe care o avem despre o anumită peroană, ne determină să  interpretăm faptele şi vorbele acestuia.

Câteodată, unele vorbe spuse de o persoane, care coincid cu cele spuse de altă persoană, au însă altă rezonanţă pentru noi. De ce? Interpretăm omul, prin gesturi, fapte şi … impresii.

Haina schimbă pe om, ca imagine, dar nu şi ca atitudine.

Un om bun poate fi îmbrăcat atât în zdrenţe cât şi în haine nobile.

Haina ne oferă o imagine vizuală, care trebuie completată cu cele auditive şi mai ales cu cele legate de caracterul persoanelor.

Este o vorbă “spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine esti”, dar nu este mereu adevărat, 100%. Mereu întâlnim excepţii, care uneori, culmea, chiar nu întăresc regula!

Trebuie să gândim şi să analizăm obiectiv, nu să ne luăm după primul impuls, impresie şi să catalogăm oamenii. Nu noi trebuie să etichetăm pe cei din jurul nostru, acest lucru îl fac ei înşişi prin ceea ce fac, gândesc şi aşa mai departe….

Noi să ne privi, în oglinda vieţii, şi să încercăm să ne mulţumim pe noi înşine, precum şi pe cei din jur!

Imagini – Printre copaci