Omul nu este perfect, din acest motiv el nu este intangibil. Fiecare gresește dar contează reacție imediat următoare. Deziluzia și decepția nu trebuie să devină paranoia și să influențeze comportamentul uman.

    Din greșeli se învață și fiecare lecție este un pas înainte spre perfecționare dar nu și spre perfecționism. Deziluzia nu trebuie să trăiască alături de alte sentimente omenești pentru că poate duce spre îmbolnăvirea sufletului.

    Ideal ar fi să învățăm și din greșelile altora dar din păcate, aceasta ține doar de școala vieții și de modul în care reușim să interpretăm ceea ce soarta ne aduce în prim planul existenței noastre.

   Este normal ca deziluzia să apară din când în când pentru că suntem oameni și avem posibilitatea de a discerne și de a remedia ceea ce am greșit sau cineva ne-a dezamăgit.

    Dacă toate în viață ar fi perfecte, atunci am crede că suntem în RAI și totul ar fi banal….