Gogonel sare din pat. A simțit o zvâcnitură în maxilarul drept. Își duce repede mâna la locul durerii și oftează.

Se ridică din pat și începe să se îmbrace.

După zece minute este pe stradă. Începe să se deplaseze, fără o țintă anume. La un moment dat, vede un anunț cu un cabinet stomatologic.

Intră temător. Se așează pe un scaun, iar o asistentă se apropie de el:

• Spuneți domnule, ce aveți?
• Măseaua – răspunde Gogonel arătând spre falca umflată.
• Doriți o programare?
• Da…Să scap de durere.
• O să vă vadă domnul doctor. Asteptați să termine cu pacientul și apoi se uită la dvs.
• Bine…Mulțumesc.
• Dacă este o urgență vă rezolvăm.
• Hm…Mulțumesc.

Asistenta ia loc la biroul ei, în timp ce un sunet strident se aude din cabinet. Gogonel tresare. Apare un bărbat gras, în halat, cu picături de sânge care strigă spre asistentă:

• Prepară-mi o injecție… Ajută-mă un pic…
• Da, domnul doctor.

Asistenta dispare în cabinet, urmată de doctorul care aruncă o privire spre Gogonel:

• Mai am un pic și vă iau pe dvs.!

Sângele de pe halat pare proaspăt. Gogonel tremură.

Doctorul intră în cabinet. Se aude iar un țipăt. Gogonel sare în picioare. Apare asistenta ce-și bandajează degetul de unde îi picura sânge. Gogonel o pornește spre ușă, zicând:

• Mă duc să iau puțin aer.
• Să nu stați mult. Acum termină doctorul, apoi are alt pacient.
• Bine…

Gogonel aleargă pe ușă, afară respirând adânc:

• Acum îl termină pe pacient! Nu…nu…

Durerea își face iar simțită prezența, dar parcă era mai mică, comparativ cu urletul care se aude din nou, din cabinet.

Gogonel se apropie de fereastră, se urcă pe o cărămidă și aruncă o privire înăuntru. O vede pe asistentă, care-și taie unghiile, apoi se uită prin telefon. Gogonel își temperează agitația… Apoi o vede pe asistentă cum aleargă spre cabinet.

Gogonel își ia câteva cărămizi din jur, le pune una peste alta și se suie pe ele, uitându-se în cabinet.

Asistenta ținea capul unui pacient care avea ochii mari, se smucea, iar doctorul cel gras îi umbla prin gură.

Pacientul privea uimit spre geam, la Gogonel, care începe să se strâmbe la el, pînă simte din nou o durere la falcă. Se mișcă, căzând pe iarbă.

Gogonel se ridică repede și fuge, fără să  arunce  vreo privire în urmă.

Ajuns în fața blocului, respiră adânc și simte iar durerea ascuțită.

Se uită cu ochii bulbucați la cei de pe stradă și merge în direcția opusă locului unde fusese până atunci.

Merge agale…cu speranța că durerea, sau dintele vor dispărea…citeste mai departe