A fost odată ca niciodată… cineva care a pus suflet şi a făcut lucruri măreţe.

Încet și-a descoperit numele şi propria valoare, devenind MÂNDRIA. Încet încet,  umblând prin lume, a găsit prietenii cu chipul şi asemănarea sa…. S-a căsătorit şi a devenit …. NUL.
Considera că toate celelalte persoane, sunt mult sub nivelul lor. Încet s-a retras singură şi s-a contemplat în viaţă, dând naştere, pe rând copiilor,  din NEPĂSARE, s-a iscat UITAREA care a dus apoi la LENE.
Cei trei copii, au pornit prin lume şi au adunat adepţi, fiecare pentru el  şi chiar câte unul pentru fiecare laolaltă.

Azi ei umblă împreună sau separat încercând să-i adune pe cei asemeni lor, pentru a veni la putere.
NEPASAREA , a trecut pe la omul : care nu se sinchiseşte să ridice un obiect scăpat de un  semăn de-al său ( “dacă l-a scăpat, să-l ridice…”), dacă vede că un om greseşte nu-i trece prin cap să-i dea sfaturi utile, trece cu privirea spre cer când vede o veche cunostinţă, nu respectă regulile de circulaţie ( viteză excesivă cu maşina, şi nu numai )…..

UITAREA îl fericeşte pe omul care-şi uită cunostinţele prietenii, ignoră ajutorul primit, crezând că totul i se cuvine de drept…. Doar aparţine MÂNDRIEI!

LENEA… cucoană mare, de ce să ajute pe cineva să transporte un produs imens cu care se chinuie, sau să cedeze locul, în mijloacele de transport în comun celor care au nevoie? Dacă nu are profit, de ce să se implice în ceva? Iar gunoiul nu trebuie dus până la coş când pământul de sub picioare este mult mai aproape?

Prea multă lene, pentru a face ordine şi curăţenie, până murdăria devine rege, şi nu numai….

Uite aşa cei trei copii încet-încet cuceresc omul, lumea şi viaţa pământească.

Cel mai rău este când toţi trei se adună într-un singur om, unde este şi părintele lor, care apoi se va multiplica ca o clonare….

Să încercăm să nu devenim, NULi….