Cuvântul „conflict” a apărut din latinescul „conflictus” care defineşte lupta, ciocnirea, confruntare deschisă. În perioada contemporană, prin noţiunea de conflict se înţelegea  întâlnirea unor valori, idealuri, sentimente, interese care se opun.

Fiecare persoană are propriile informaţii, care uneori diferă de ale celorlalte persoane, sau doar sunt procesate diferit. Dacă aceste  diferenţe de idei, concepţii nu sunt acceptate, apare dezacordul între oameni, care de fapt este primul pas spre conflict. Acest conflict, dacă nu este controlat, poate conduce uneori la violente, soldate uneori cu  daune şi reparaţii costisitoare.

Conflictul este descris de trei elemente principale: entităţi antagoniste (persoane, grupuri de persoane), obiectul conflictului (diferendul de sine) şi o proximitate funcţională într-un sistem (organizaţie, grup).

Literatura de specialitate prezintă mai multe  criterii după care se clasifică aceste  conflicte. Numărul acestor criterii după care se clasifică conflictele, precum şi gradul de diversificare a acestor tipuri sunt importante în recunoaşterea formelor de manifestare a conflictelor. Astfel, managerul poate să identifice cauzele apariţiei conflictului, ajutând la aprecierea evoluţiei şi la modalitatea de gestionare a acesteia, pentru buna funcționare a organizației.

După sfera de cuprindere a conflictului, acestea se împart astfel:

Conflictul intrapersonal – conflictul individului cu el însuşi, care este generat  de  motivaţii,  idei, concepţii, dorinţe,  sentimente  sau  exigențe contradictorii.

Conflictul interpersonal – conflictul care apare între persoane, grupuri, ale căror interese, obiective, ţeluri, sisteme de valori, atitudini, idealuri, comportamente, sunt divergente. În cadrul organizaţiilor, conflictele interpersonale sunt: conflicte ierarhice (între şef şi subordonaţi ) sau conflicte orizontale ( între persoane ce au acelaşi statut sau statuturi organizaţionale asemănătoare).

Depistarea și gestionarea conflictului de muncă interpersonal este importantă, având efect asupra climatului de la muncă. Starea de tensiune dintre colegi se reflectă în performanţele activităţii acestora, dar şi în modificări comportamentale care îi afectează pe cei din jur. Conflictul dintre şef şi unul dintre subordonaţi influenţează atât comportamentul celor doi la locul de munca, cât şi activitatea şi performanţele întregului grup pe care îl coordonează managerul implicat în dispută.

Conflict de muncă intragrup – este un conflict interpersonal între membrii aceluiași grup, apare în general datorită:  modului de rezolvare a unor probleme, a modului de alocare a unor resurse în cadrul grupului.

Conflictul de muncă intergrupuri – are loc între grupurile unde apar anumite divergenţe. Aceste conflicte apar în general între compartimente: producţie şi comercial, tehnic și aprovizionare, contabilitate şi resurse umane, logistică și proiectare.

O formă particulară a conflictului intergrupuri este aşa-numitul conflict de muncă colectiv, care apare între două entităţi distincte: patronatul sau conducerea organizaţiei şi salariaţi, care sunt organizaţi în sindicate sau nu. Conflictul colectiv apare numai în momentul în care una din parţi, de regulă salariaţii, recurg la mijloace de presiune, anunţă cealaltă parte de existenţa unor nemulţumiri. Acest conflict este unul colectiv pentru că priveşte pe lângă cele două subiecte distincte, și doua colectivităţi distincte: patronatul şi salariaţii.

De remarcat că nu orice neînţelegere, disensiune sau opoziţie între părti constituie un conflict colectiv de muncă, doar cele care implică tot grupul de salariați, nu doar o anumită parte a ei. Acest conflict se împarte în tipuri distincte:

–  Conflicte de interese – al căror obiectiv este  stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierilor contractelor individuale şi/sau colective de muncă şi se referă la interesele cu caracter:  profesional, social sau economic ale salariaţilor.

–  Conflicte de drepturi  – ce au ca obiect, exercitarea unor drepturi , îndeplinirea unor obligaţii ce decurg din legi sau din acte normative, din contractele colective sau individuale de muncă.

Noţiunea de conflict colectiv de muncă se refera la conflictele de interese şi acea parte din conflictele de drepturi atât cu privire la executarea cât şi la încetarea aplicării contractelor colective de drepturi.