Vitrina farmaciei este agresată de nasul lui Pătrățel, care se lipește de spațiul lăsat liber între două stickere cu reclame. Pătrățel se uită atent la domnișoara din interior, al cărui halat de un alb impecabil îi scotea în evidență corpul perfect.

Pătrățel tresare când simte o mână pe spatele său. Se întoarce fulgerător și-l vede pe Castravete, care-i zâmbește ca după o ghidușie copilărească:

– Te-am speriat!

– Nu – ripostează Pătrățel. Chiar aveam nevoie de tine!

– Da? Și eu. Hai să mergem să bem o bere.

– Bine, dar întâi ajută-mă cu ceva.

– Cum să nu – se oferă Castravete. Ce anume dorești?

– Să intri în farmacie și să-mi spui ce produs farmaceutic este pe raftul de sus.

– Poftim? Cauți ceva anume?

– Nu știu, dar ar putea fi ceva… de moment.

– Nu înțeleg! – spune Castravete.

– Doar intră, notează ce produs este pe ultimul raft și apoi îți explic! – spune misterios Pătrățel.

– Bine – aprobă mirat Castravete care se deplasează spre intrare.

– Să notezi denumirea – îi strigă Pătrățel lui Castravete, înainte ca acela să deschidă ușa ca să intre.

În timp ce Castravete se deplasează în interiorul farmaciei, vânzătoarea se ridică de lângă dulăpiorul de sub tejghea, pentru a-și primi clientul. Ea zâmbește, iar Castravete își pregătește vocea după o tuse scurtă:

– Vreau și eu ce este acolo sus pe raft?

– Bună ziua. La ce vă referiți?

– La pastilele alea de sus?

– A, la tetr….

– Da, probabil. Cum se numesc?

Vânzătoarea repetă denumirea produsului iar Castravete o ascultă cu ochii măriți, neînțelegând nimic. Se freacă pe obraz, apoi i se adresează domnișoarei, cu privirea pierdută în decolteul ei:

– Îmi puteți nota… pe ceva… undeva….

– Da, sigur – răspunde farmacista care ia un bilețel și notează denumirea produsului.

– Pentru ce se folosește? – întreabă Castravete care este pierdut în imaginea frumoasă care i se prezintă în fața ochiilor.

– Este pentru diaree – spune vânzătoarea iar Castravete tresare.

– Da…

– Aveți nevoie?

– Nu, întreb pentru un prieten – spune Castravete care preia bilețelul de pe birou și merge spre ieșire.

Vânzătoarea zâmbește și revine la treaba din care fusese întreruptă de apariția clientului ciudat.

Ieșind pe ușa farmaciei, Pătrățel aproape că-l ia în brațe pe Castravete, smulgându-i bilețelul. Aruncă o privire asupra notițelor și o pornește spre intrare făcându-i semn lui Castravete să-l aștepte.

Auzind din nou ușa de la intrare, vânzătoarea se ridică și revine lângă zona de primire clienți. Pătrățel se apropie de aceasta și rămâne cu privirea ațintită deasupra ecusonului farmacistei.

– Bună ziua! Cu ce vă ajut?

– Bună… ziua… Vreau… asta…. – zice Pătrățel care-i întinde bilețelul primit.

Vânzătoarea se uită pe bilețel și zâmbește. Se întoarce spre scărița din fața raftului și urcă două trepte pentru a putea lua o cutie cu pastile, în timp ce Pătrățel îi studiază fustița roșie, extrem de scurtă care-i scotea în evidență o altă parte mai mult decât perfectă a unui corp sănătos.

Farmacista coboară și … citeste mai departe.