Soarele își trimite razele călduroase prin perdeluţa de la geamul camerei întunecate. Deodată se aude un zgomot surd și de lângă un fotoliu apare un păr zburlit. Posesorul capului se uită în jur. Privește pe jos, spre pat și spre sine.
- Uf ! Am căzut din pat….N-am mai pățit așa ceva din facultate, după chefuri….Cât o fi ceasul?
Bărbatul se uită pe telefonul mobil care se afla pe măsuța de deasupra lui și constată că este descărcat, motiv pentru care-l conectează la priză. Își îndreaptă privirea spre radioul cu ceas, unde ledurile clipea indicând eronat ora. Era un semn vizibil că pe timpul nopții se oprise curentul, anulând instantaneu funcţia de trezire.
Bărbatul se ridică cu grijă de pe podea, ca și cum se afla pe bara de la sala de sport și se îndreaptă spre televizor, pornindu-l pentru a căuta canalul care să-i indice ora exactă. Constată că se află în grafic și merge grăbit spre baie unde face un duș rapid și-și pregătește ustensilele pentru bărbierit.
Între timp se aude sunetul telefonului care prinsese energie. Se îndreaptă spre accesoriul său de care nu se despărțea prea des și constată că este alarma. Se uită mirat la dată și constată că tot ceea ce făcuse până atunci a fost în zadar. Era zi liberă și nu trebuia să meargă la servici. Oftează și privește la fotografia de pe masă, de lângă telefon. Simte o lacrimă în coțul ochiului stâng și se decide să facă un apel telefonic.
La celălalt capăt al firului se aude o voce somnoroasă:
- Alo!
- Bună mamă!
- Andrei! Ce faci? S-a întâmplat ceva?
- Nu. De ce?
- Păi suni așa de dimineață!
- A… nu… vroiam să văd ce faceți.
- Uite o să ne pregătim că vine Anda cu familia ei. O să serbăm ziua de naștere a nepoatei tale.
- Da… Face nouă ani….
- Este fată mare! Intrăm pe laptop diseară ca să ne vedem.
- Da. Așa ca în fiecare week-end. O să trimit cadourile….
- Bine. Să știi că cel mai frumos cadou ar fi ca să vii tu, acasă!
- Da… mamă. O să vin.
- Te așteptăm mereu cu drag, să fim și noi ca oamenii, nu doar niște imagini pe calculator.
- Bine… Acum mă grăbesc… Vorbim. Salută-i pe toți din familie.
- Bine, Andrei. Ai grijă de tine. Întreabă vecinii de tine!
- Spune-le că totul este bine. La revedere…..
- La revedere, fiule!
Andrei privește în zare în timp ce apelul se întrerupe. Constată că nu-și văzuse nepoțica niciodată, pentru că sora lui, Anda rămăsese gravidă după plecarea lui din țară. Pe ecranul televizorului se derula un film de familie în care actorii se simțeau în largul lor. Deodată îi trece o idee prin minte și apelează un nou număr de telefon. La celălalt capăt, răspunde o voce plictisită:
- Alo!
- Bună ziua. Aș dori să plec urgent în România! Aveți cumva o cursă astăzi?
- Avem în fiecare zi.
- Aveți bilet pentru astăzi?
- ….
- Aveți?
- Mă uit acum. Avem un loc… dar la microbuz.
- Este în regulă. Plătesc la urcare? La ce oră este?
- Mai încet cu întrebările că este dimineață! Și zi liberă… Plătiți când veniți dar trebuie să ajungeți cu 30 de minute înainte de ora….
- Este în regulă! – strigă fericit Andrei care-și notează informațiile și continuă cu pregătirile.
După zece minute, Andrei renunță la bărbierit, că doar barba este la modă, și-și adună toate lucrurile în troller-ul și rucsacul pe care-l avea. Au încăput toate obiectele, chiar și laptopul, puțin îndesate dar bine asigurate pentru drum.
Oprește curentul electric deconectând siguranțele din cameră, oprește centrale de la buton și verifică gazul și apa. Îşi ia rucsacul și troller-ul, se întoarce după celular și-l pune alături de încărcător în buzunarul de la rucsac, ieşind grăbit din încăpere. Trage uşa şi caută cheia ca să încuie.
Se enervează. Cheile nu sunt în buzunar. Caută în rucsac. Scoate lucrurile din el şi verifică fiecare compartiment. Cheile se încăpăţânează să nu apară. Intră în casă.
Se uită prin sertare și sub pat.