Arhive etichetă: spital

Advertoriale

Depresie? Psihoterapia te ajuta

6 comentarii

Stresul,  anxietatea și depresia

De-a lungul timpului, conceptul de stres a fost asimilat cu agresiunea, fiind considerată o acţiune violentă exercitată asupra organismului, având o intensitate mare și un caracter ameninţător al unei anumite situaţii ce constituie particularităţile condiţiei stresante. În prezent, stresul este văzut ca o formă de oboseală psihică pe care organismul o resimte în situaţii obositoare, aglomerate şi în medii dezorganizate.

   Stresul face referire la situaţiile care ameninţă pe cineva, adică se referă la starea fizică şi psihică rezultată. Emoţiile şi stresul sunt dependente de evaluarea cognitivă. Relaţia stresului cu emoţiile negative este unanim recunoscută de către specialiști.

Relaţia stresului cu anxietatea și chiar cu demența, se bazează pe principiul relațiilor dintre somatic şi psihic. Situaţiile de stres sunt însă foarte frecvente în viaţa omului zilelor noastre, şi de cele mai multe ori nu ştie să le facă faţă. Managerierea acestor situaţii este foarte importantă în bunăstarea individuală, însă realizarea sa corectă este mult mai dificilă în realitate. Un punct de pornire al demenței îl reprezintă o depresie netrată corespunzător și care se amplifică pe plan psihic în timp.

Depresia se manifestă ca o tulburare însă fără dureri. Persoanele depresive au alte afecțiuni, ce se resimt mult mai intens în cazul persoanelor care dispun de o labilitate psihică.

Frica de dureri şi depresia  reprezintă stări afective negative apărute la indivizii care consider existența unui pericol imminent în orice moment. Reacțiile psihice ce apar în momentul fricii induc organismului o reacție de fugã, ori de luptă.

Depresia – tulburarea stării afective

Depresia se denumește ca fiind o tulburare a întregii stări afective, ce aer ca rezultat apariţia unor anumite sentimente emoționale negative manifestată prin trăiri de tristeţe, de pierdere a speranţei pe o durată mai îndelungată de timp. Depresia apare atunci când sentimentul de tristeţe, de supărare nu este una temporară și se manifestă printr-o scădere a energiei.

Depresia este o tulburare tot mai des întâlnită la oameni, indiferent de sex sau de vârstă și se manifestă printr-o deprimare şi tristeţe exagerată și nejustificată, având ca urmare explozii necontrolate de plans și de cuvinte regretabile, o scăderea a  tonusului general și dezorientare complete pentru toate activităţile aflate în desfășurare și/sau programate.

Depresia reprezintă o stare de nelinişte aproape continuă, completată de frică, de  tensiune de tip psihic şi fizic cu intensitate redusă care însă persistă, iar persoana care suferă de acest sindrom tinde să devină evitantă, ocolind în mod sistematic situaţiile sociale iar rutina cotidiană este perturbată.

Simptomele specifice depresiei sunt: apariția unei tensiuni motorii (tensiune musculară, spasme, oboseală), tulburări neurovegetative (transpirații, palpitații), stare de anxietate (teamă, frică, îngrijorare) și vigilență crescută (irascibilitate, agitație, lipsă de concentrare). Dacă una dintre următoarele simptome sunt prezente în ativitatea/viața unei persoane, aceasta trebuie să apeleze la un psiholog pentru a-și regăsi normalitatea și să nu recurgă la elemente nocive din viață precum: alcool, droguri, tutun, medcamente sedative și antidepresive, devenind apoi dependentă de ele pentru o liniște sufletească temporară.

Depresia are mai multe forme iar cea mai frecventă este depresia reactivă care își are rădăcinile scăderea rezistenței la stress, când persoanele devin vulnerabile la factorii ce determina instalarea depresiei.

Depresia și psihoterapeutul

În România există mai multe platforme cu specialiști care oferă sprijin și informații pentru persoanele care sunt în pragul depresiei sau pot ajunge în acest stadiu, datorită stărilor și tulburărilor prin care trec, iar una dintre ele este Centrul Medical Laura Catana .

Evitarea situaţiilor care generează anxietate şi depresie se realizează prin psihoterapie, ramură a psihologiei ce se referă la stabilirea relațiilor de comunicare speciale pentru tratarea unor tulburări ce se pot rezolva.

Scopul unei psihoterapii ce se realizează pe parcursul mai multor sedințe îl reprezintă axarea pe insight-ul personal, pe (re)descoperirea personală de sine. Printr-o abordare specifică, cu emiterea unor întrebările potrivite, psihoterapeutul stimulează individul să găsească răspunsuri potrivite, pentru a se regăsi pe sine, folosindu-se de resursele interioare.

Sursa foto: Doctor PSI.ro

Datele de contact pentru a se contacta specialiștii de la spitalul privat Doctor PSI sunt:

Centrul Medical Laura Cătană

Telefon: 0746-287-101

Email: office@doctor-psi.ro și laura.catana@doctor-psi.ro

Adresa: Str. Horea, Nr. 148A, Pianu de Jos, jud. Alba

Centrul Medical se poate contacta pentru informații și pe site-rile de socializare specifice:

Facebook – https://www.facebook.com/CentrulMedicalLauraCatana/

Instagram – https://www.instagram.com/centrulmedicallauracatana/

precum și pe canalul video  YouTube și Google.

Fragmente

Fragmente – Azi poate fi ultima noastră zi

Lasă un comentariu

Ochii mi s-au deschis. Privesc în jur. Este o cameră mică în care se află doar un dulăpior mic și alb. Stau în pat. Vreau să-mi mişc mâna dar nu pot. Întorc capul şi văd că sunt legat la mâini. Mă uit la picioare. Şi ele sunt legate.  Stau şi mă gândesc ce caut acolo. Apoi mă întreb cine sunt. Nu-mi amintesc nimic… nici trecutul, nici prezentul. Mă bucur totuși că pot gândi.

 Se deschide uşa şi apare un bărbat în vârstă, într-un halat impecabil de curat. Se uită la mine şi-mi zice:

  • Te- ai trezit? Trebuie să dormi ca să-ţi revii – şi scoate o seringă din buzunar, al cărui conţinut mi-l injectează fără a mă putea opune în vreun fel anume.

Eu simt cum mă apucă o moleşeală şi o stare de amorţeală, adormind din nou.

Încerc din nou să mă ridic. Nu pot. Îmi amintesc brusc anumite frânturi din trecut, sau poate este doar un film? Sau un vis?

Eram la o masă cu un tânăr înalt şi slab. Mâncam… cred că spanac. Era după un concurs cu 10 probe în care  nimeni nu reuşea să treacă de ele. Prima probă era cu niște imagini, cu oameni pe un ecran şi trebuiau puși într-o ordine logică… Nu mai ţin minte ce ordine, ce logică…

Îmi aduc aminte de imaginile a două fete, iar una dintre ele arăta cu degetul numărul 1 iar cealaltă cifra zero. Ştiu că le-am pus într-o ordine şi i-am dat biletul colegului din stânga mea. Apoi venise un bărbat care-l lăudase pe acesta şi el fericit înfuleca efectiv spanacul. Apoi o voce şoptea, în spatele colegului, din stânga lui :

  • Nu este bine să minţi şi să furi ideile altuia…

Atât îmi aduc aminte. Ceva… departe de mine mă îndemna să persist în încercările de a-mi aminti de mine. Dacă doctorul mă întreba cine sunt şi nu puteam să-i spun, rămâneam pe veci aici… unde sunt. Dacă fac pe mutul sau pe paralizatul, am aceleași sanse.

      Brusc mi-am adus aminte că alergam cu o fată ca să dăm un telefon. Am văzut un magazin cu bancomat. Ne-am oprit și ea a scos o surubelniţă și încerca să deschidă ușa de la intrarea în magazin, din zona bancomatului, ca să intrăm înăuntru.

Între timp apăruseră două femei în vârstă, îmbrăcate în hainele de plecare spre casă, la geamul magazinului.

Acolo era şi o tânără slăbuţă cu o bluză albă şi fustă scurta roşie. Mă duc eu la uşă, îi rog să ne lase să dăm telefon. Spun că avem o probemă, fata a fost răpită … sau ceva de genul.., le explic,. Femeile îmi fac semn și mă trimit să vorbesc la microfonul de la uşă…

Tânăra slăbuță sună pe cineva, pe telefonul fix, ne lasă să intrăm şi fata care mă însoțea oferă explicaţii, la același telefon. Mulţumesc femeilor şi plecăm.

Pe drum îi spun fetei să se ascunde şi eu merg mai departe.. Caut ceva.

Apoi mă opresc și stau pe o stradă laterală, mai întunecată, iar din spatele unei porţi mă privesc nişte femei.

Aştept un autobuz… Văd printre case acel autobuz… cred că este 09 după cum vine, spre stație. Alerg după autobuz, dar nu-mi amintesc dacă l-am prins.

Apare din nou bărbatul cu halatul alb, impecabil de curat. Închid ochii şi nu-i deschid simţind cum îmi dă injecţia, după care adorm din nou.

Deschid ochii din nou. Oare a câta oară?

Încerc să descopăr noi amintiri. Parcă îl văd pe colegul ce câştigase ceva, la o masă cu un bărbat elegant, în costum, alături de o domnişoară cu o rochie roz. Bărbatul în costum îi spusese:

  • Trebuie să ai grijă să nu ajungem la spital. Nici eu nici tu. Oricine din familie ajunge acolo, va pieri.

După ce spune aceste lucruri începe să vorbească la telefonul mobil. Tânărul şi fata se ridică şi pleacă pe ascuns. Când să comande mâncarea, omul în costum descoperă că este singur. Eu parcă merg după ei… sau nu…

Parcă sunt la un spital. Încerc şi eu să mănânc ceva de pe hârtie dar o altă pacientă le strânge. Îşi cere scuze că a repezit o altă fată dar aceea părea încrezută şi mironoşiţă. Se urcă pe pat şi scoate becurile din lampă. Se face întuneric. Taie sfoara de la piciorul unui bărbat şi acesta fuge. Se aude gălăgie.

Este amintire sau coşmar datorită faptului că sunt la spital? Trebuie să aflu cumva. Să plec…

Citește mai departe…