Imagine – Răsăritul

Imagine: Un arici prin natură

Sursa: Cluc Lucrian
Sursa: Cluc Lucrian

Fragmente – Un zâmbet în timp

Soarele se retrage iar întunericul se lasă peste orașul dintre munți. Noriel deschide ochii și privește spre becul care începe să-i lumineze prin fereastră, interiorul camerei. Se uită în jur și în timp ce se ridică din pat își caută telefonul mobil. Ridică hainele împrăștiate, mută fotoliul și sub masă, se vede o luminiță verde care-i dirijează pașii pentru recuperarea obiectului pierdut.

Noriel se uită pe ecranul mobilului și descoperă două mesaje și trei notificări. Simte că-i este foame și  pornește spre bucătărie. Este liniște în toată casa.

Alexandra își pregătește ceaiul și-și așteaptă soțul. Noriel intră grăbit îndreptându-se spre frigider. Își alege mezelurile preferate și în momentul în care se pregătește să mănânce, vede un rând de documente care stăteau pe masa, ocupând o mare parte din loc. Le îndepărtează și apoi o aude pe Alexandra:

  • Sunt actele pentru divorț!
  • Poftim? – întreabă Noriel care-și aruncă privirea asupra documentelor din mână.
  • Așa nu mai putem trăi. Eu te văd rar, tot timpul esti plecat….
  • Păi lucrez în trei schimburi! În week-end sunt chelner pentru nunți. Muncesc ca să produc bani.
  • Banii nu compensează lipsa ta.
  • Avem un teren lângă oraș și ne construim o casă!
  • Nu vreau o vilă, nici conac, doar o simplă locuință de vară, cu grădină.
  • Păi dacă am cumpărat terenul trebuie să construiesc ceva util, care să-i uimească pe cei din jur!
  • Contează mai mult părerile oamenilor decât viața noastră?
  • Vreau să asigur o viață bună! Așa cum eu nu am avut parte.
  • Dar părinții tăi au trăit fericiți până la adânci bătrăneți!
  • Dar într-o garsonieră! Am nevoie de spațiu!
  • Tu ai nevoie de timp, nu de spațiu!
  • Am nevoie de multe. Dacă vrei să mă părăsești, pleacă!
  • Mâine după-masă o să vină tata cu mașina după mine și Codruț!
  • Nu! Codruț este fiul meu și rămâne cu mine!
  • Când l-ai văzut ultima oară? O să crească și o să întrebe cine-i tatăl meu sau mai rău, o să creadă că esti supărat pe el.
  • Nu! O să am grijă de el!
  • Când și cum?
  • Mi-a pierit pofta de mâncare. Trebuie să plec la servici. Când vin acasă vorbim.
  • Păi nu mergi ca să lucrezi la casă?
  • După ce termin cu muncitorii, vin acasă și vorbim.
  • Dacă o să mai ai cu cine! Toată săptămâna asta ai venit la ora 17.00 și la orele 21.00 ai plecat la servici. Codruț ….
  • O să vorbesc și cu el.
  • Poate ai uitat, dar de o săptămână este la țară, la bunici. Doar pentru că vine mâine acasă, stau până atunci aici!
  • Și te muți la țară?
  • Nu. O să stau la o prietenă.

………………………………………………………………………………………………………………

Noriel avea gândurile departe până în momentul când simte o durere puternică în mână. Îl lovise o piesă pe care n-o montase bine și căzuse în timpul operațiunilor, de pe utilaj. Șeful de echipă vede incidentul și aleargă spre locul cu pricina:

  • Ești bine?
  • Da… Nu știu ce a fost.
  • Ești neatent! Dacă cădea tot ansamblul și te lovea în cap? Aveam accident de muncă și rămâneai cu sechele pe viață!
  • Nu contează. Nu se întâmplă la mine!
  • Așa zic toți. Mergi în pauză și…

Citește mai departe…

Fragmente – Azi poate fi ultima noastră zi

Ochii mi s-au deschis. Privesc în jur. Este o cameră mică în care se află doar un dulăpior mic și alb. Stau în pat. Vreau să-mi mişc mâna dar nu pot. Întorc capul şi văd că sunt legat la mâini. Mă uit la picioare. Şi ele sunt legate.  Stau şi mă gândesc ce caut acolo. Apoi mă întreb cine sunt. Nu-mi amintesc nimic… nici trecutul, nici prezentul. Mă bucur totuși că pot gândi.

 Se deschide uşa şi apare un bărbat în vârstă, într-un halat impecabil de curat. Se uită la mine şi-mi zice:

  • Te- ai trezit? Trebuie să dormi ca să-ţi revii – şi scoate o seringă din buzunar, al cărui conţinut mi-l injectează fără a mă putea opune în vreun fel anume.

Eu simt cum mă apucă o moleşeală şi o stare de amorţeală, adormind din nou.

Încerc din nou să mă ridic. Nu pot. Îmi amintesc brusc anumite frânturi din trecut, sau poate este doar un film? Sau un vis?

Eram la o masă cu un tânăr înalt şi slab. Mâncam… cred că spanac. Era după un concurs cu 10 probe în care  nimeni nu reuşea să treacă de ele. Prima probă era cu niște imagini, cu oameni pe un ecran şi trebuiau puși într-o ordine logică… Nu mai ţin minte ce ordine, ce logică…

Îmi aduc aminte de imaginile a două fete, iar una dintre ele arăta cu degetul numărul 1 iar cealaltă cifra zero. Ştiu că le-am pus într-o ordine şi i-am dat biletul colegului din stânga mea. Apoi venise un bărbat care-l lăudase pe acesta şi el fericit înfuleca efectiv spanacul. Apoi o voce şoptea, în spatele colegului, din stânga lui :

  • Nu este bine să minţi şi să furi ideile altuia…

Atât îmi aduc aminte. Ceva… departe de mine mă îndemna să persist în încercările de a-mi aminti de mine. Dacă doctorul mă întreba cine sunt şi nu puteam să-i spun, rămâneam pe veci aici… unde sunt. Dacă fac pe mutul sau pe paralizatul, am aceleași sanse.

      Brusc mi-am adus aminte că alergam cu o fată ca să dăm un telefon. Am văzut un magazin cu bancomat. Ne-am oprit și ea a scos o surubelniţă și încerca să deschidă ușa de la intrarea în magazin, din zona bancomatului, ca să intrăm înăuntru.

Între timp apăruseră două femei în vârstă, îmbrăcate în hainele de plecare spre casă, la geamul magazinului.

Acolo era şi o tânără slăbuţă cu o bluză albă şi fustă scurta roşie. Mă duc eu la uşă, îi rog să ne lase să dăm telefon. Spun că avem o probemă, fata a fost răpită … sau ceva de genul.., le explic,. Femeile îmi fac semn și mă trimit să vorbesc la microfonul de la uşă…

Tânăra slăbuță sună pe cineva, pe telefonul fix, ne lasă să intrăm şi fata care mă însoțea oferă explicaţii, la același telefon. Mulţumesc femeilor şi plecăm.

Pe drum îi spun fetei să se ascunde şi eu merg mai departe.. Caut ceva.

Apoi mă opresc și stau pe o stradă laterală, mai întunecată, iar din spatele unei porţi mă privesc nişte femei.

Aştept un autobuz… Văd printre case acel autobuz… cred că este 09 după cum vine, spre stație. Alerg după autobuz, dar nu-mi amintesc dacă l-am prins.

Apare din nou bărbatul cu halatul alb, impecabil de curat. Închid ochii şi nu-i deschid simţind cum îmi dă injecţia, după care adorm din nou.

Deschid ochii din nou. Oare a câta oară?

Încerc să descopăr noi amintiri. Parcă îl văd pe colegul ce câştigase ceva, la o masă cu un bărbat elegant, în costum, alături de o domnişoară cu o rochie roz. Bărbatul în costum îi spusese:

  • Trebuie să ai grijă să nu ajungem la spital. Nici eu nici tu. Oricine din familie ajunge acolo, va pieri.

După ce spune aceste lucruri începe să vorbească la telefonul mobil. Tânărul şi fata se ridică şi pleacă pe ascuns. Când să comande mâncarea, omul în costum descoperă că este singur. Eu parcă merg după ei… sau nu…

Parcă sunt la un spital. Încerc şi eu să mănânc ceva de pe hârtie dar o altă pacientă le strânge. Îşi cere scuze că a repezit o altă fată dar aceea părea încrezută şi mironoşiţă. Se urcă pe pat şi scoate becurile din lampă. Se face întuneric. Taie sfoara de la piciorul unui bărbat şi acesta fuge. Se aude gălăgie.

Este amintire sau coşmar datorită faptului că sunt la spital? Trebuie să aflu cumva. Să plec…

Citește mai departe…

Husa pentru tabletă – o necesitate

Evoluăm cu tehnologia

Evoluția tehnologiei a adus o multitudine de facilități pentru oameni. Mulți au ajuns să utilizeze unele gadget-uri la care nici nu se gândiseră în urmă cu câțiva ani. Aceste produse ne ajută să evoluăm într-o lume despre care putem spune că este într-o continuă mișcare.

Oamenii trebuie să comunice și să-și rezolve problemele, iar tehnologia vine în sprijinul lor. Telefonul a ajuns să fie  mai mult decât un mod de comunicare, fiind o sursă o adevărată sursă de informații datorită conexiunii la internet.

Laptop-ul a înlocuit calculatorul clasic, fiind deja un partener de călătorie pentru majoritatea oamenilor.

Tabletele sunt nelipsite persoanelor care călătoresc pe distanțe mici sau pentru o durată scurtă de timp, având nevoie de bagaje puține. Prin tablete, se pot rezolva multe probleme fără a se utiliza telefoanele mobile, păstrându-le bateriile în stare de funcționare mai îndelungată.

Așa cum aceste produse ne ajută în demersurile noastre, și noi trebuie să avem gijă de ele, să le prelungim durata de viață, ferindu-le de intemperiile la care pot fi supuse, din lipsă de atenție, și nu numai! Printre accesoriile cele mai importante putem enumera nu doar foliile de protecție, ci mai ales husele de protecție care de fapt reprezintă “casa” gadget-ului.

Huse pentru tabletele Samsung

Tabletele precum și telefoanele sunt produse de către mai multe branduri importante. Conform statisticilor, Samsung este o marcă des întâlnită nu doar în România, ci și în întreaga lume. Din acest motiv, husele pentru tabletele Samsung sunt la mare căutare, acestea fiind accesoriile care se află în topul preferințelor.

Când vorbim despre huse, nu ne referim la ceea ce unii ar considera doar un “acoperiș” pentru tabletă, adică cum sunt considerate coperțile pentru cărți, ci ceva mult mai complex și util.

Pentru modeulul de tabletă Samsung Galaxy Tab A7 Lite 8.7 inch T220/T225 s-a realizat Husa MagiCase rotativă, care pe lângă protecția specifică la pericole precum  zgârierea, crăparea și acumularea de particule de praf sau impurități, oferă și un design plăcut.

 

Sursa: Marketbox.ro

Utilizând această husă, se pot folosi cu ușurință și fără probleme toate funcțiile tabletei fără a fi nevoie să se scoată gadget-ul din husă.  Având un design inovativ, husa MagiCase se poate roti la 360 de grade, astfel încât se poate folosi și ca un stand, atât pentru utilizarea tabletei în format landscape cât și în formatul portrait.

Deseori tabletele nu se folosesc doar pentru comunicare prin webcam sau microfon, ci mai ales pentru vizualizare de filme, documente și aplicații de gaming. Husa permite mai multe unghiuri de vizualizare, specifice fiecărei modalități de utilizare a tabletei, astfel încât să o protejeze necontenit și complet. Husa oferă o protecție sigură împotriva loviturilor/zgârieturilor, a șocurilor și are o prindere sigură datorită unei suprafețe anti-alunecare.

Varianta cu design roșu a husei este una ideală pentru doamne și domnișoare, roșul fiind o culoare care le definește.

Huse pentru tabletele Lenovo

Un alt brand important în domeniul tabletelor este Lenovo. Fiabilitatea și calitatea acestor produse a dus la o recunoaștere a acestei mărci, care este tot mai des prezentă în lumea tehnologiei avansate, motiv pentru care se acordă o mare atenție pentru husele tabletelor Lenovo.

Pentru tableta Lenovo M10 FHD Plus TB-X606X/F există același format de husă ca și la Samsung, varianta MagiCase rotativă.  de tip stand precum cel prezentat în imaginea de mai jos, culoare negru.

Sursa: MarketBox.ro

De asemenea, aceasă husă permite utilizarea tabletei fără a fi nevoie scoaterea acesteia din husă și permite reglaje la diferite unghiuri care sunt accesibile pentru diferite aplicații și utilizări, ceea ce oferă de fapt, mult dorita protecție totală.

Acest model de husă se pretează atât pentru cei care folosesc tabletele pentru divertisment, cât și pentru cei din domeniul afacerilor, culoarea neagră reprezintă sobrietate și prestanță.

Aceste produse de protecție precum și alte accesorii utile se găsesc pe situl MARKETBOX DISTRIBUTION S.R.L.. Livrarea se realizează în 24 de ore după confirmarea comenzii, prin firme de curierat, iar plata se poate face cu cardul direct pe site,. Pentru comenzi de peste 149 de lei, livrarea este gratuită. Ținând cont că pe site se regăsesc peste 13 000 de produse, în mod cert, suma limită pentru transport gratuit nu este greu de atins. De asemenea, returul se poate realiza rapid și simplu în cele 14 zile standard.

Omul ca proprietar al propriilor bunuri, decide modul în care le utilizează și în funcție de grija pe care o arată pentru aceste obiecte, își prezintă propriul caracter și interes, fiind de fapt o carte de vizită a sa, față de cei din jurul său.

Fragmente – O zi nebună

Pătrăţel se trezeşte. Se uită prin cameră după care constată că-i este sete. Se ridică grăbit din pat pornind spre bucătărie. Ajuns pe hol, privește spre camera de alături și constată că sora lui doarme, pentru că nu se vedea lumină în camera ei. Intră pe întuneric în bucătărie, astfel încât ochii săi parțial deschiși, să nu ia un contact brusc cu lumina ledurilor. Se îndreaptă spre locul unde era depozitată cana lui de apă, moment în care simte că i se învârte capul. Ameţeşte. Se prinde repede de perete, cu o mână de ceas iar cu cealaltă de raftul cu oale, dar degeaba. Pătrăţel aterizează pe gresia de pe podea, împreună cu ceasul care se rostogoleşte sub masă. Rafturile și oalele îl acoperă pentru a nu i se face frig.

După câteva minute, Maimuţel aprinde lumina în camera ei. O porneşte spre baie moment în care vede deschisă uşa camerei lui Pătrăţel. Mirată o porneşte spre bucătărie, convinsă că fratele ei înfulecă de zor, golind frigiderul. Până să aprindă lumina, se împiedică şi cade peste Pătrăţel, care tresare speriat.

După dezastrul din noaptea trecută, din bucătărie, Maimuţel se apucă să facă curat. Începe să şteargă praful în timp ce Pătrăţel porneşte spre beci.

Ajuns în pivniță, Pătrățel îşi ia sticlele goale de apă minerală şi le numără. Face rapid un calcul şi pune o treime dintre ele în plasă. Urcă scările spre ieşirea din bloc. Ajuns afară, o salută pe bătrâna care stă pe banca din fața intrării, lângă zona verde ce împrejmuia blocul.

Pătrățel merge în piață și ajunge la magazinul dorit unde se strecoară în interior pe lângă cele patru vânzătoare vorbăreţe.  După ce face schimbul de sticle pline – sticle goale, Pătrățel se îndreaptă spre casa de marcat, iar pe drum îşi alege o ciocolată. După ce plăteşte, acesta pornește agale spre casă, părăsind piața și strecurându-se prin spatele blocului, coborând apoi  în beci.

Pătrățel pune sticlele pline pe raft, iar în locul lor, în plasă, pune altele goale. Iese prin faţa blocului salutând vecina, traversează piața și pătrunde în interiorul magazinului pe lângă cele patru vânzătoare. Îşi ia apa minerală, ciocolata, lasă suma fixă de plată la caseriţă și o pornește din nou spre casă. Iese din piaţă și-și continuă drumul prin spatele blocului. Coboară în beci şi repetă operaţiunile anterioare cu sticlele și pune ciocolata în raft, peste cea cumpărată anterior. Priveşte mirat spre telefonul care nu sunase deloc…. După ce stă pe gânduri, formează numărul de telefon al surorii Maimuţel, însă telefonul este ocupat:

  • Iar vorbeşte!

Pătrăţel își ia ultimele sticle goale, le pune în plasă şi o porneşte din nou spre ieşire. Trecând pe lângă vecina care stătea pe bancă, o vede cum îşi scuipă în sân, făcându-şi cruce, pentru că-l vede a treia oară plecând fără a observa când acesta a revenit.

Pătrățel intră agale în piață și în magazinul pe care-l frecventase anterior. Una dintre cele patru vânzătoare le întreabă pe celelalte:

  • Omul acela nu a mai trecut pe aici?
  • Cred că da… doar nu vedem în reluare.
  • Eu nu l-am mai văzut – spune una dintre ele, întorcând privirea spre Pătrăţel, care se afla în capătul magazinului.
  • Oare am halucinaţie? Am febră…

Pătrăţel îşi continuă drumul,..

Citește mai departe…

Un blog despre viața de zi cu zi

%d blogeri au apreciat: