Istoria există ca urmare a nașterii și a evoluției omului. Ființa umană s-a dezvoltat atât fizic cât și psihic de-a lungul timpului. De la omul primitiv care-și căuta resursele existențiale prin tenebrele întunecate, până la omul modern a cărui existență este influențată doar de un pur și simplu clic, pe o tastă a noilor componente ale tehnologiei, timpul a avut un rol determinant. Indiferent ce am crede, omul este influențat de timp, iar viața lui, reprezintă o părticică din istoria omenirii.

Oare omul s-a schimbat în bine sau în rău? Viața este mai frumoasă acum sau era mai bine în urmă cu ani, decenii, secole? Timpul a fost un sprijin pentru evoluția omenirii sau este o piedică în calea existenței acestuia?

Sunt întrebări la care nimeni nu are răspunsul concret, dar fiecare consideră că dreptatea este de partea sa, iar propria gândire este una care nu poate fi contestată.

Istoria se referă la evoluția omului sau a societății în care acesta trăiește?

Indiferent de cât de mult evoluează omul, întrebările persistă și în timp devin tot mai intense, pentru că omul gândește, este o ființă care cugetă, așa cum declară mulți filozofi.

Omul și istoria

Omul este obiect şi nu subiect al istoriei – susținea Emil Cioran în teoria sa. Nucleul teoretic al viziunii lui Emil Cioran despre istorie cuprinde într-o ordine și corelație logică patru idei de bază: istoria este o cădere, omul este obiect şi nu subiect al istoriei, nu există progres în istorie și istoria nu are nici un sens.

Conform acestor viziuni, societatea și viața sunt într-o continuă decădere, pentru că tehnologia nu înseamnă neapărat o evoluție. Omul folosindu-se de tehnica modernă ajunge să gândească mai puțin, să fie influențat și mai ales dependent de aceasta.

Putem observa că omul evoluează în timp, conform propriilor principii și teorii, dar nu putem spune de asemenea că acesta stagnează sau că rămâne pierdut în neantul vieții.

Oamenii sunt dependenți de ceea ce gândesc, pentru că acționează pe baza unor impulsuri ce depind mediul și starea în care se află în acele momente. Un om poate gândi într-un anumit mod când este într-un mediu plăcut relaxant și acu totul diferit într-o zonă neprielnică, caracterizată de stres.

Oamenii sunt diferiți nu doar fizic, ci mult mai mult din perspectiva logicii de gândire. De multe ori, oamenii evită să se ajute între ei și nu privesc spre semenii lor, pentru că nu au resentimente, ajungându-se la concluzia că alergând după robotizarea industrială, omul în sine a ajuns un robot.

Omul robot interacționează rigid cu cei din jur, iar dacă se implică într-o acțiune de sprijin a cuiva este doar pentru că vrea să-l distrugă pe rivalul celui pe care-l ajută.

Omul își organizează viața conform propriilor principii fără a ține de cont de împrejurări. Vizualizând un asemenea tablou al istoriei contemporane, precum cel prezentat de Emil Cioran conform perspectivei că sfârşitului istoriei apare firesc, atunci ne punem întrebarea dacă omul mai are vreo salvare. În această problemă, Cioran este plin de contradicţii, influențat fiind de evenimentele socio-politice care se derulau în jurul său.

Filozofia omului

Omul a fost studiat din cele mai vechi timpuri, chiar de la începuturile existenței, atât … citește mai departe.