Arhive categorie: Din viata

Lupta pentru putere

       În orice, peste tot unde sunt oameni diferiţi în acelaşi mediu, există automat o luptă pentru putere.

     Fiecare companie dorește să atragă clienți, să aibă profituri mari. Între mai multe firme cu același domeniu de activitate, există o luptă pentru putere, supremație. Dacă ar fi doar o concurență reală, loială, ar fi pentru beneficiul clienților, ducând şi la dezvoltarea companiei, dar din păcate, au loc lupte, care produc în timp, doar neplăceri celor implicați. Aceste repercursiuni nu se pot rezolva, ducând la falimentul și discreditarea unor corporații. Marile bătălii sunt inegale și pline de pierderi colaterale de… război.

        Această bătălie pentru putere, s-a extins și în rândul celor mici.

    La orice loc de muncă, apare lupta pentru putere, pentru a conduce. Nu este rău, dacă totul se face prin îmbunătățiri, progrese și nu prin sabotarea muncii celorlalți. Unii asemenea luptători, chiar distrug destinele celor din jur, dorind ca apoi, acestia să fie subordonați impecabili…

     Trebuie să fim constienți, că în lume, fiecare are un loc anume. Uneori lupta se poate încheia înainte de a începe. Totul ține de caracterul persoanelor implicate și de felul în care managerul gestionează situațiile apărute.

        Nu trebuie să existe favoritisme,  doar dreptate!

        Orice luptă pierdută, poate fi un câștig…

    Să ținem cont de viață, să evităm răutatea, ura, discriminarea, minciuna, bârfă…

     Oare nu este mai frumoasă viața dacă toți a-mi fi buni și ne-am sprijini între noi?

Vorbe de duh

Numai când dai de mai rău, descoperi ce bine era acolo unde ziceai că îţi este rău!

Când munceşti prea mult, nu ai timp să-ți foloseştei beneficiile obținute, care ajung la alte persoane care trăiesc bine fără a munci!

De multe ori îți faci griji pentru altul, că o duce… mai bine ca tine!

Când cauți ceva, sigur nu-l vei găsi acolo unde crezi cu certitudine că se află. Pentru cei interesați, obiectul căutat mereu va fi în ultimul loc unde te gândești că ar fi.

Nicăieri nu este mai bine ca acasă, cu condiția să te simți, acasă!

Un zâmbet pentru fiecare, reprezintă o sanșă nouă pentru o zi bună!

Fețele omului

     „Aşa m-am săturat de România” auzim deseori în jurul nostru. Dar nu este adevărat, ne-am săturat doar de cei care au făcut România să fie aşa….

   Ne dorim mult scăpăm de unele persoane care nu au o logică în ceea ce fac și ne influențează în mod negativ, atât gândirea cât și modul nostru de acțiune în viață.. Inevitabil, parcă aceştia tot insistă, prin anumită conjunctură sau diferite situaţii să revină în peisajul nostru. Sunt acei oameni care nu pot trăi, nu pot exista doar dacă se folosesc de alte persoane.

     Atunci când vedem o persoană care „biciuieşte” pe cei din jur, este nesimţit şi fără caracter, suntem conştienţi că nu se mai poate face nimic. Dar aceeaşi persoană, merge la biserică şi culmea se crede om bun… Care-i faţa lui adevărată? Cred că nici acesta nu știe….

    Caracterul omului ține mult de educație și de constiință. Sufletul nu poate fi diferit, în funcție de anumite ocazii sau persoane. Un om bun nu poate fi rău și nici invers.

    Noi nu trebuie să-i judecăm pe cei din jurul nostru, să nu-i bârfim și să-i luăm așa cum sunt și să încercăm să trăim alături de ei, precum ființele care gândesc.

   În acest caz adaptabilitatea este o caracteristică care trebuie exploatată la maxim.

    Dacă totul ar fi frumos în viața noastră atunci nu am simți că trăim, am considera că suntem deja în Rai, unde totul este așa cum ne dorim!

Cum a fost…

     Cum a fost la școală?

     Bine. M–a ascultat profesorul dar nu a făcut nimic din ce i-am zis și mi-a spus că nu am învățat!

     Cum a fost ziua de azi?

      Ca la servici.

     Adică m-a luat șeful la întrebări și deși am avut toate răspunsurile la mine, nu au fost pe placul lui.

     Aceeași întrebare, două răspunsuri diferite, conform etapelor de evoluție din viață. Indiferent de vârstă pe care o avem, mereu suntem luați la întrebări. La școală reușim să evităm unele momente neplăcute, dând vina pe un câine care ne-a mâncat caietul, pe un șoricel care ne-a ronțăit filele din carte…. dar când creștem, trebuie să acceptăm provocările. Fiecare persoană are câte un șef iar ziua sa, depinde de toanele, rațiunea și/sau logica acestuia. Chiar și patronii au un șef, în fața căruia acceptă tacid, provocările. Șeful lor este banul.

      Deci, putem spune că omul este mereu subordonat cuiva, pentru că existența lui depinde de cei din jurul său. Dar ceea ce nu conștientizăm în totalitate, o reprezintă ideea că nimeni nu este mai presus decât altul, ci chiar dacă tema a fost una grea și ne-am chinuit să o realizăm dar nu am avut finalitatea dorită, trebuie să trăim fiecare zi, cu un zâmbet și clipe de satisfacție, pentru că fără să ne dăm seama, în fiecare clipă evoluăm, învățând câte ceva nou și util!

O … viaţă….

    Putem spune cu certitudine că nu există persoană a cărei viaţă să fie numai plină de reuşite, fericire şi sănătate deplină.

   Viaţa este o continuă luptă pentru supravieţuire, din ale cărei hăţişuri încercăm fiecare să găsim calea mai bună, mai uşoară. Dar nu toţi avem noroc de aceasta.

    Fie că suntem copii, adulţi, părinţi, mereu vom întâmpina greutăţi, probleme ce trebuie rezolvate, fie ele oricât de mici. Nimeni nu are o viaţă boemă!

   Unii fac cură de slăbire, alții participă la terapii legate de anumite boli sau dorințe dar toți fcem tot posibilul pentru a ne îmbunătăți viața.

     Înainte de a lua o decizie majoră, poate nu e considertă de noi ca fiind importantă la acel moment, este important să ne informăm în detaliu la ceea vrem să facem. Întîi să facem o analiză pe baza mai multor date din diferite surse de informare. Același mesaj, poate fi transmis puțin distorsionat, fie din cauza „zgomotelor”, fie din rea voință.

    Orice decidem legat de noi, răspunderea ne revine nouă, în totalitate, pentru că noi punem ideea în aplicare. Și ceea ce facem, gândim, ne caracterizează șo ne influențează, că doar o viață avem!

Călătorie printre ani

    Un copil preșcolar este întrebat de mamă, cum i s-a părut noua persoană care-i îndrumă pașii. Copilul îi răspunde că este o femeie bătrână, pentru că are 20 de ani….

   La liceu, un cadru didactic care are vârsta de 30 de ani, este unul bătrân, care nu-i poate înțelege pe adolescenți.

    Un student gândește că la 40 de ani va fi un om plictisit, terminat de viață și trebuie să guste din plăcerile vieții, petreceri, pentru a se pregăti de aceea… bătrânețe.

    La 30 de ani, omul se gândește că este pe un drum al vieții unde călătorește, iar la 50 de ani, totul pare terminat.

    Ajuns în pragul vârstei de aur, omul își calculează timpul până la pensionare, când va fi… bătrân.

   La pensie, omul privește în urmă cu mândrie și asteaptă să beneficieze de un nou început, o nouă tinerețe, considerând că până la 80 de ani, este o persoană matură și dinamică.

    Ajuns la venerabilă vârstă de 80 de ani, omul descoperă tinerețea veșnică și devine conștient că un om bătrân, este acela care își reprezintă vârsta prin trei cifre.

    Omul nu este bătrân atunci când îl consideră cei din juruul său, ci atunci când el se resemnează într-o viață pierdută de realitate.

    Fiecare om are o vârstă pe care o gestionează și-i descoperă marile avanteje și se poartă exact cum consideră el însuți.

   Vârsta nu este cea pe care ne-o vedem scrisă în cartea de identitate, ci cea pe care o trăim și o simțim, efectiv!