Omenirea a suferit mult, de pe urma războaielor, de-a lungul timpului.
Noi luptăm pentru pace şi înţelegere, fără a ne da seama, că suntem în toiul unui aprig război.
Suntem în marele război psihologic!
În războaiele mondiale, au avut de suferit cei care erau în război, precum şi familiile acestora, iar în cel psihologic, suferă, toată lumea.
De la părinţii care sunt traumatizaţi de problemele cotidiene, la copiii care suferă de lipsa părinţilor în etape importante ale vieţii şi până la micile animăluţe care depind de om, războiul psiholog este în continuă creştere.
Stressul zilnic, ne omoară încet-încet. Ajungem să fim trişti de supărare, iar bucuriile să treacă neobservate.
Bolile de tot felul, criza economică, socială, ne afectează mult psihicul. Ajungem să credem că totul se năruie, precum se zice că este apocalipsă.
Apocalipsa nu trebuie să o aşteptăm de undeva, de fapt noi oamenii o creăm, prin principii negative şi dorinţe care nu sunt cumpătate ci doar „cumpărate”.
De multe ori consumăm alimente care nu au gustul care ar trebui…de ce? Pentru că dorinţa de îmbogăţire rapidă duce de multe ori la „procesări” care nu sunt tocmai bune pentru consumator.
Răutatea celor din jur, este un adevărat test de existenţă, de luptă.
Trebuie să fim conştienţi, chiar pierzând o luptă, putem câştiga un război!
Trebuie să facem faţă, bătăliilor zilnice, cu cei din jur, cu timpul, uneori chiar cu noi înşine!
În acest război, fără să vrem, toţi participăm.
Nu trebuie să ne fie teamă, pentru că orice se poate rezolva, dar depinde cum….
Durata acestui „război” psihologic, ţine de noi, de caracterul nostru, voinţa noastră şi mai ales omenia de care dăm dovadă în relaţia cu cei din jur!
