O companie se bazează pe valoare. Imaginea unui brand este dată de personalitatea companiei și de valoarea produsului pe care-l oferă. Un produs nu trebuie să fie unic, acesta trebuie dezvoltat și extins. Pentru a obține valoare se folosesc resurse: umane și financiare.
Pentru dezvoltarea acestui produs se trece la o etapă de perfecţionare, de atingere a unui nivel optim. După aceasta, valoarea adăugată este cea maximă iar pierderile sunt eliminate aproape în totalitate.
Valoarea o reprezintă ceea ce clientul este dispus să plătească pentru produs. Din acest motiv, procesul de producţie, cel intern din cadrul organizaţiilor, trebuie analizat concret, din punctul de vedere al valorilor adăugate.
Aceste valori adăugate fac referire la pierderile datorate unor acţiuni şi/sau decizii care se reflectă în una din situaţiile de mai jos:
- valoare adăugată la client,
- valoare care măreşte costul de producţie.
Îmbunătăţirea performanţelor produsului se obţine în urma maximizării efectelor în procesul tehnologic care automat duce la adăugare de valoare, sau prin minimizare de proces care determină pierderi. Pierderile sunt importante în stabilirea valorii unui produs.
Pierderile sunt împărţite şi grupate în şapte categorii iniţiale, de care trebuie ţinut cont în momentul stabilirii unui proces de implementare a unui produs:
- supraproducţia,
- timpul de aşteptare,
- transportul inutil,
- procesarea inutilă,
- stocarea inutilă,
- mişcarea inutilă,
- revenirea produsului în fluxul de producţie.
Fabricarea produselor înaintea cerinţei clientului, pentru a fi pe stoc reprezintă supraproducţia. Produsele stocate sau procesările de informaţii care sunt inutile la momentul respectiv sunt câteva cauze importante care duc la pierderi, datorate principiului de supraproducţie.
Timpul care se pierde pentru a aştepta: materiale, instrumente de lucru, informaţii necesare sunt imediat taxate ca pierderi. De asemenea prelucrarea unui lot mai mare de produse din care doar un procent mic este preluat de client este de asemenea un timp pierdut în zadar.
Logistica este importantă în eliminarea pierderilor de produs. Distanţele prea lungi de transport între diferite etape ale fluxului de producţie sau depozit sunt costisitoare în timp. Pe lângă mutările inutile ale produsului, ale componentelor prelucrate, transferări de personal între diverse locuri de muncă ale procesului tehnologic, informaţiile eronate fac şi ele parte din timpul pierdut prin transport inutil.
Prin procesare inutilă se înţelege producerea unui produs la o calitate ce necesită mai multe operaţii decât sunt necesare conform cerinţelor clientului. În această categorie se includ şi utilizarea unor echipamente sofisticate în locul altora mai simple, mai eficace şi suficiente şi chiar prelucrarea informaţiilor într-un mod mult mai complicat decât cel uzual. În această situaţie sunt şi managerii a căror întâlniri cu angajaţii sunt mai lungi decât durata programată, oferind mai multe informaţii care nu le sunt relevante.
Stocurile de materiale au şi ele un rol important în cadrul procesului de producţie al unui produs. Menţinerea unor stocuri de materiale, a unor produse finite în cantitate excesivă sau producţia neterminată sunt alţi factori determinanţi pentru pierderi. Aceste stocuri se realizează pentru a evita şi compensa anumite greşeli de execuţie sau diferite pierderi ce apar în timpul proceselor. Evitarea acestor pierderi se poate realiza prin utilizarea întregii capacităţi de producţie a personalului, prin creativitate şi gândire orientată spre produs şi client.
Produsele sunt realizate prin implicarea factorului uman. Personalul executant şi participant la fluxul de realizare al produsului trebuie să beneficieze de condiţii optime, ergonomice pentru a nu neglija sucesiunea specifică de mişcări pentru realizarea unei operaţiuni din cadrul procesului de muncă. Orice mişcare suplimentară, pentru a lua/pune anumite obiecte necesare în spaţiul de lucru, fie la bancul de lucru sau birou, este o pierdere de timp care va produce într-un fel sau altul, anumite pierderi, aşa numitele pierderi prin mişcări inutile dar necesare. Amplasarea corespunzătoare a posturilor de lucru face partea din componenta organizaţională a realizării procesului de fabricaţie.
