Arhive etichetă: oameni

Omul de lângă tine

     Fiecare persoană are în anumite momente din viaţă, oameni alături, cu care ia contact.

    De la banalul coleg de banca de la şcoală, la vecinul de pe bancheta autobuzului, până la persoana cu care îţi petreci, teoretic, cea mai mare parte a vieţii sunt oameni care ne pot influenţa într-un fel sau altul viaţa.

    Este greu să apreciezi un număr exact, de persoane care au stat, fizic lângă tine. Nu acelaşi lucru însă, se poate spune despre oamenii care au stat lângă noi ca să ne sprijine în propria noastră viaţă.

   Fiecare persoană are un suflet şi implicit propriile probleme. Uneori nu este bine să te amesteci în treburile altora, dar uneori este inevitabil.

    Un sfat bun, la momentul oportun, poate decide un destin. Fiecare este stăpânul său drum prin viață, dar uneori trebuie să i se arate unde greseşte sau nu abordează corect problema care-i apare în cale.

    Nimeni nu este atotştiutor, toţi greşim, intenţionat sau nu, în viaţă. Trebuie să ne îndreptăm aceste greşeli şi mai ales să fim exemplu pentru alţii. Dacă lăsăm şi pe alţii să se lovească cu capul de pragul de sus, riscăm toţi, în timp să ne lovim şi de „pragul” de jos.

     Evoluţia se face după experienţa acumulată şi după îndrumări, cele care sunt într-adevăr necesare, prin cunoaştere.

Cugetări

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și bunătatea, precum unii

copaci își pierd ramurile….

 

Nu trebuie să alergăm după timp, ci acesta trebuie doar să ne însoțească pe cărările vieții.

Fiecare mâine reprezintă nu doar o nouă zi, ci o nouă viață!

Dacă nu trăiești în prezent degeaba îți reamintești trecutul pentru că viitorul poate nu va mai fi….

Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, doar dacă nu ești sigur că acel lucru nu este necesar, sau util!

Nu uita să trăiești pentru că eternitatea înseamnă odihna unui suflet, care trece într-o altă lume, iar cei din urma ta, își vor aminti de faptele, gândurile și omenia ta! 

SINGURătate

      De multe ori regretăm atunci când pierdem un suflet, o fiinţă care a făcut parte din viața noastră.

     Din păcate, noi simţim acest regret doar atunci când persoana, fizic nu mai este lângă noi. Uităm însă, că poate acest suflet, s-a pierdut de mult.

      De ce?

    Pur şi simplu, dacă l-am neglijat, l-am uitat, voit sau nu, din cauza greutăţilor, a luptelor de zi cu zi. Persoana rămânând singură, se pierde în neantul vieţii, devenind un suflet pustiu.

     Putem să trăim alături de alte persoane dar de fapt să fim singuri, datorită unei neglijențe față de semeni sau pur și simplu datorită lipsei de timp din cauza unor obiective propuse și țeluri după care alergăm să le îndeplinim.

     Uneori uităm să trăim sau să ne dăm seama de rostul vieții noastre. Prietenii reprezintă bogația sufletească a unui om în timp ce banii reprezintă doar o bogăție care poate fi fatală uneori.

     Să lăsăm deoparte grijile noastre și să începem să trăim! Primul pas este să zâmbim mai mult, să schimbăm câteva cuvinte cu cei din jurul nostru iar privirea să fie îndreptată spre om, nu spre un punct infinit, așa cum mulți își cred propria existență!

Aparențe înșelătoare

Avem de multe ori, prostul obicei de a cataloga pe cineva după prima impresie, așa cum facem uneori, anumite lucruri după primul impuls. De multe ori, se întâmplă ca cele odată stabilite, să fie înșelătoare.

Uneori nu suntem capabili să ne recunoaștem greșeala, insistând să demonstrăm, că ceea ce am gândit, sau făcut este conform cu realitatea.

De câte ori am gândit despre cineva că este …. dar apoi am descoperit că este altfel?

Suntem obișnuiți să vedem partea negativă din toate, trecând peste lucrurile pozitive, ca gâsca prin apă.

Nu înseamnă că cineva dacă este tăcut, este prost sau nu știe să vorbească…

Dacă o fată stă lângă un parc unde scrie că e loc de joacă, nu  înseamnă că vrea să se joace…

Nu toți care se laudă, adică aplică celebra „laudă de sine”, sunt chiar așa cum se cred ei.

      Dacă nu-ți place de cineva, evită-l dar nu-l jigni. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Să lăsăm aparențele, primele impresii doar la statutul de începuturi…

Totul depinde de noi. Prin noi, îi putem modela pe cei din jur, iar împreună, putem face o lume mai bună! Măcar să încercăm!

Să fim… altcineva

   Omul de zi cu zi este unul obişnuit. Poate este bun, uneori… poate rar, sau rău…  mai des.  Bunătatea este privită ca o slăbiciune, iar omul este luat de”prost”.

    În preajma sărbătorilor importante şi de lungă durată, toţi încearcă să fie buni, unii însă se descurcă inimaginabil de greu,.

    Oare de ce credem că dacă suntem o dată, de două ori pe an, câteva clipe, buni, suntem OAMENI!

      Oare văzând că putem fi buni, avem alte sentimente, de împlinire, de ce nu încercăm acest lucru, să-l facem zilnic? Atunci nu este slăbiciune…  devine obişnuinţă!

     Această trecere de câteva zile sau ore într-o altă dimensiune a existenței umane poate fi obositoare, pentru vrem să fim ca alții. Fiecare persoană are propria gândire și stil de viață, nu pot fi doi oameni perfect identici! Dacă am acorda puțină BUNĂvoință în ficare celui de lângă noi, cu siguranță ne-am simți mai bine, mereu, nu doar în perioada sărbătorilor!

      A fi om, a avea suflet mare este o calitate cu care ne naștem dar unii o pierd pe cărarea vieții și uită să caute….

Călătorie printre ani

    Un copil preșcolar este întrebat de mamă, cum i s-a părut noua persoană care-i îndrumă pașii. Copilul îi răspunde că este o femeie bătrână, pentru că are 20 de ani….

   La liceu, un cadru didactic care are vârsta de 30 de ani, este unul bătrân, care nu-i poate înțelege pe adolescenți.

    Un student gândește că la 40 de ani va fi un om plictisit, terminat de viață și trebuie să guste din plăcerile vieții, petreceri, pentru a se pregăti de aceea… bătrânețe.

    La 30 de ani, omul se gândește că este pe un drum al vieții unde călătorește, iar la 50 de ani, totul pare terminat.

    Ajuns în pragul vârstei de aur, omul își calculează timpul până la pensionare, când va fi… bătrân.

   La pensie, omul privește în urmă cu mândrie și asteaptă să beneficieze de un nou început, o nouă tinerețe, considerând că până la 80 de ani, este o persoană matură și dinamică.

    Ajuns la venerabilă vârstă de 80 de ani, omul descoperă tinerețea veșnică și devine conștient că un om bătrân, este acela care își reprezintă vârsta prin trei cifre.

    Omul nu este bătrân atunci când îl consideră cei din juruul său, ci atunci când el se resemnează într-o viață pierdută de realitate.

    Fiecare om are o vârstă pe care o gestionează și-i descoperă marile avanteje și se poartă exact cum consideră el însuți.

   Vârsta nu este cea pe care ne-o vedem scrisă în cartea de identitate, ci cea pe care o trăim și o simțim, efectiv!