Un pictor îşi prezintă operele la o expoziţie proprie.
Succesul este şi el invitat, reuşind să-i satisfacă pe cei prezenţi la expoziţie. În scurt timp, pictorul îşi vinde toate creaţiile.
O femeie se apropie de acesta spunându-i:
– Domnule pictor, trebuie să treceţi la treabă, că nu mai aveţi nici măcar o creaţie de vânzare!
– Adevărat! Nu mai am de vânzare. Am în schimb, pentru mine, marea mea creaţie! Cea mai importantă!
– Da? Nu o vindeţi? Care este?
– Nu se poate vinde.
– Chiar nu?
– Nu.
– Care este? Cum se numeşte?
– VIAŢA.
Cât adevăr este în aceste cuvinte.
Viaţa este cea mai importantă creaţie a omului. Chiar dacă o parte din ea o „vindem” pentru anumite beneficii, noi ne construim şi ne creionăm destinul.
O creaţie duce la naşterea altei creaţii.
Omul este el însuşi o creaţie.
Din primii paşi ai existenţei, omul îşi începe propria creaţie, de fapt îşi construieşte viaţa.
Creaţia omului conduce la altă creaţie, care duce mai departe la o anumită evoluţie a vieţii, nu numai a personajului principal, cât pentru cei din jurul său, precum şi a celor implicaţi într-un fel sau altul în acest proiect.
De multe ori trebuie să ne limităm la anumite facilităţi ale creaţiei noastre, pentru a nu ajunge în extrema opusă, ca creaţia noastră să fie distructivă, fie pentru noi, fie pentru alţii, acum sau în viitor!
Trebuie să ştim să citim printre rânduri…
Am scris „creaţie” sau derivat al cuvântului de douăsprezece ori, exact numărul lunilor anului…
Mereu avem impresia că retrăim unele secvenţe de viaţă.
Alteori remarcăm că aceeaşi secvenţă se derulează iar şi iar…
Când avem acelaşi traseu zilnic, vedem aceleaşi feţe, zâmbitoare sau nu, care într-un fel ne anunţă că ne încadrăm în programul obişnuit.
Dacă întâlnim o persoană în alt loc, în aceeaşi perioadă a timpului, intrăm în panică, privind ceasul….ori el, ori noi nu suntem în concordanţa zilnică….
Când vedem un om care sapa o groapă pentru utilităţi, mai multe zile la rând, descoperim rutina…. Nu este o consecvenţă este doar o simplă rutină…
Viaţa este făcută din secvenţe successive, uneori aleatorii.
Dacă ne schimbăm traseul zilnic, în sens pozitiv propriei persoane, înseamnă că vrem ceva nou, nicidecum nu putem fi caracterizaţi ca persoane care nu suntem consecvente. Principiile noastre de viaţă, rămân aceleaşi indiferent cum acţionăm în timp.
Omul este schimbător dar nu în general, doar în anumite momente sau situaţii, uneori doar ca cele caracterizate “de criză”.
Viața fie ea cât de grea, ne mai oferă câte un dar! Totul este să apreciem ceea ce primim, indiferent de cât de mult ne-am dorit și am luptat pentru aceasta.
De multe ori vedem doar partea negativă a lucrurilor, fiind obsedaţi de acele nereuşite, încât nu observăm micile realizări. Prea intrăm adânc în propriile suferinţe, fără a observa uneori adevărata realitate.
Azi poate privim un fapt, o întâmplare ca fiind ceva negativ, rău, dar poate în timp, ceea ce ni s-a întâmplat, a fost o premoniţie, sau un început pentru ceea ce vom obţine în timp.
Important este să fim mereu vigilenţi şi să nu ne lăsăm copleşiţi de probleme şi necazuri.
Fiecare dintre noi, avem ceva pus de-O-parte pentru noi, pentru liniştea noastră sufletească.
Uneori ce Visăm nI se întâmplă dAr nu conştientizăm.
Prin înŢelepciune, descoperim sensuri….
Dar observĂm în timp…
O VIAŢĂ!
